CODUL CIVIL
pagina a III-a
CARTEA III
DESPRE DIFERITELE MODURI PRIN CARE SE DOBÂNDESTE PROPRIETATEA
Art. 644. Proprietatea bunurilor se dobândeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si prin traditiune. (C. civ. 650 si urm., 800 si urm., 942 si urm.).
Art. 645. Proprietatea se mai dobândeste prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune. (C. civ. 482 si urm., 1837).
Art. 646 . Bunurile fãrã stãpân sunt ale statului. (C. civ. 477, 680).
Art. 647 . Sunt bunuri care nu apartin nimãnui si al cãror uz e comun tuturor. Legi de politie reguleazã felul întrebuintãrii lor.
Art. 648. Facultatea de a vâna sau de a pescui este regulatã prin legi particulare.
Art. 649 . Proprietatea unui tezaur este a acelui ce l-a gãsit în propriul sãu fond; dacã tezaurul este gãsit în fond strãin, se împarte pe din douã între cel cel l-a descoperit si între proprietarul fondului.
Tezaurul este orice lucru ascuns sau îngropat, pe care nimeni nu poate justifica cã este proprietar si care este descoperit printr-un pur efect al hazardului. (C. civ. 477, 489, 490, 491) .
A se vedea:
- Constitutia României, art. 135 alin. 4 potrivit cãruia bogãtiile de orice naturã ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietãtii publice;
- Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 96 (M. Of. nr. 37 din 20 februarie 1991), potrivit cãruia tezaurele care se vor descoperi la fata locului sau în subsol sunt sub protectia legii.
TITLUL I
DESPRE SUCCESIUNI
Art. 650 . Succesiunea se deferã sau prin lege, sau dupã vointa omului, prin testament. (C. civ. 651 si urm., 800 si urm.).
CAPITOLUL I
Despre deschiderea succesiunilor
Art. 651 . Succesiunile se deschid prin moarte.
A se vedea:
- Legea notarilor publici si a activitãtii notariale nr. 36/1995 (M. Of. nr. 92 din 16 mai 1995);
- Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministerului Justitiei pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici si a activitãtii notariale nr. 36/1995 (M. Of. nr. 176 din 8 august I995).
Art. 652 . - Legea reguleazã ordinea succesiunilor între mostenitorii legitimi.
Copiii naturali, în privinta succesiunii mamei lor si a colateralilor sãi, sunt asimilati copiilor legitimi si viceversa. În lipsã de mostenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. În lipsã de sot, statul devine mostenitor. (C. civ. 646, 659 si urm., 679 si urm.).
- Prin art. 63 din Codul familiei a fost înlãturatã deosebirea dintre copii legitimi si naturali.
- Prevederile alin. 2 al art. 652 privitoare la dreptul de mostenire al sotului supravietuitor au fost implicit abrogate prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944)
- Cu privire la dreptul statului, prevederile alin. 2 al art. 652 au fost implicit abrogate prin Decretul nr. 73/1954 privind modificarea art. 680 si 700 din C. civ. (B. Of. nr. 14 din 19 martie 1954).
Art. 653 . - Descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului.
Ceilalti mostenitori intrã în posesia succesiunii cu permisiunea justitiei. (C. civ. 889 si urm., 911, 917, 1860).
CAPITOLUL II
Despre calitãtile cerute pentru a succede
Art. 654 . Pentru a succede trebuie neapãrat ca persoana ce succede sã existe în momentul deschiderii succesiunii.
Copilul conceput este considerat cã existã.
Copilul nãscut mort este considerat cã nu existã.
A se vedea art. 7 si 21 ale Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954).
Art. 655 . Sunt nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune:
l. Condamnatul pentru cã a omorât sau a încercat sã omoare pe defunct.
2. Acela care a fãcut în contra defunctului o acuzatie capitalã, declaratã de judecatã calomnioasã.
3. Mostenitorul major care, având cunostintã de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei. (C. civ. 656, 657).
Art. 656 . Lipsa de denuntare nu poate vãtãma în drepturile lor pe ascendentii si descendentii omorâtorului, pe afinii sãi de acelasi grad, pe sotul sau sotia sa, pe fratii sau surorile sale, pe unchii sau mãtusile sale, pe nepotii sau nepoatele sale. (C. civ. 655).
Art. 657. Mostenitorul depãrtat de la succesiune ca nedemn este obligat a întoarce toate fructele si veniturile a cãror folosintã a avut-o de la deschiderea succesiunii.
Art. 658 . Copiii nedemnului viind la succesiune, în virtutea dreptului lor propriu, fãrã ajutorul reprezentãrii, nu sunt depãrtati pentru greseala tatãlui lor; acesta însã nu poate nici într-un caz reclama uzufructul bunurilor succesiunii, pe care legea îl acordã tatilor si mamelor asupra bunurilor copiilor lor. (C. civ. 664 si urm., 698, 755).
Dispozitia privind uzufructul asupra bunurilor succesorale a devenit inaplicabilã prin abrogarea art. 338 - 341 C. civ.
A se vedea si art. 21 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954).
CAPITOLUL III
Despre deosebite ordine de succesiune
SECTIUNEA I
Dispozitii generale
Art. 659. Succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale, în ordinea si dupã regulile mai jos determinate. (C. civ. 652, 669 si urm.)
A se vedea:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944).
Art. 660. Proximitatea rudeniei se stabileste prin numãrul generatiilor; fiecare generatie numãrã un grad. (C. civ. 661).
A se vedea art. 45 si 46 din Codul familiei.
Art. 661 . Sirul gradelor formeazã linia; se numeste linie dreaptã sirul gradelor între persoanele ce se cobor una dintr-alta; linie colateralã sirul gradelor între persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun.
Linia dreaptã se împarte în linie dreaptã descendentã si în linie dreaptã ascendentã.
Întâia este aceea ce leagã pe capul neamului cu acei ce se cobor de la el; a doua este aceea ce leagã o persoanã cu acei din care ea se coboarã.
Art. 662 . În linie dreaptã se numãrã atâtea grade câte sunt si generatii între persoane; astfel fiul este cãtre tatãl sãu în cel dintâi grad; nepotul de fiu în cel de al doilea, si viceversa tatãl si bunul cãtre fiii lor si nepotii lor de fiu.
Art. 663 . În linie colateralã gradele se numãrã dupã generatii, începând de la una din rude pânã la autorul comun si de la acesta pânã la cealaltã rudã.
Fratii dar sunt în gradul al doilea; unchiul si nepotul în al treilea, verii primari în al patrulea si c.l.
SECTIUNEA II
Despre reprezentare
Art. 664 . Reprezentarea este o fictiune a legii, care are de efect de a pune pe reprezentanti în locul, în gradul si în dreptul reprezentatului. (C. civ. 672, 698, 755).
Art. 665 . Reprezentarea se întinde nemãrginit în linie directã descendentã.
Ea este admisã în toate cazurile, concure copiii defunctului cu descendentii unui copil mort mai dinainte, întâmple-se ca toti copiii defunctului fiind morti înaintea lui, descendentii zisilor copii sã se gãseascã între ei în grade egale sau neegale.
Art. 666 . În linie colateralã, reprezentarea este admisã în privinta copiilor si descendentilor fratilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa în concurs cu unchi sau mãtuse, întâmple-se ca toti fratii si surorile defunctului, fiind morti mai dinainte, succesiunea sã se gãseascã trecutã la descendentii lor, în grade egale sau neegale. (C. civ. 672 si urm.).
Art. 667 . În toate cazurile în care reprezentarea este admisã, partajul se face pe tulpinã (souche); dacã aceeasi tulpinã a produs mai multe ramuri, subdivizia se face iarãsi pe tulpinã în fiecare ramurã, si membrii aceleiasi ramuri se împart egal între dânsii.
Art. 668 . Nu se reprezintã decât persoanele moarte.
Poate cineva reprezenta pe acela la a cãrui succesiune a renuntat. (C. civ. 696, 698).
SECTIUNEA III
Succesiunile deferite descendentilor
Art. 669 . Copiii sau descendentii lor succed tatãlui, mamei, mosilor, moaselor 1 si oricãrui alt ascendent, fãrã deosebire de sex si chiar de ar fi nãscuti din deosebite cãsãtorii. Ei succed în pãrti egale când se gãsesc toti în gradul dintâi si sunt chemati dupã propriul lor drept; ei succed pe tulpinã când sunt chemati toti sau unul din ei prin reprezentare.
A se vedea:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune cu copiii defunctului si cu descendentii lor.
1. Bunicilor, bunicelor.
SECTIUNEA IV
Despre succesiunile deferite ascendentilor
Art. 670. Dacã defunctul n-a lãsat posteritate 1 , nici frate, nici surorã, nici descendenti dintr-acestia, succesiunea se cuvine ascendentilor din gradul de rudenie cel mai apropiat.
Ascendentii de acelasi grad mostenesc pãrti egale. (C. civ. 659 si urm., 675).
A se vedea:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune cu tatãl si cu mama defunctului ori numai cu unul din ei.
1. Descendenti.
Art. 671 . Dacã tatãl si mama unei persoane moarte fãrã descendenti i-au supravietuit, lãsând acea persoanã frati, surori, sau descendenti ai acestora, succesiunea se divide în douã portiuni egale, din care jumãtate numai se cuvine tatãlui si mamei si se împarte deopotrivã între dânsii. (C. civ. 673).
A se vedea:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune în concurs cu tatãl si cu mama defunctului, ori numai cu unul din ei.
SECTIUNEA V
Despre succesiunile colaterale
Art. 672 . În caz de a muri mai dinainte tatãl si mama unei persoane moarte fãrã posteritate, fratii, surorile sau descendentii lor sunt chemati la succesiune, depãrtând pe ascendenti si pe ceilalti colaterali. Ei succed sau dupã propriul lor drept, sau prin reprezentare, în modul regulat în sectiunea II a acestui cap. (C. civ. 659 si urm., 666, 698).
A se vedea:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune numai cu fratii si surorile dejunctului sau numai cu unii din ei.
Art. 673 . Dacã tatãl si mama persoanei moarte fãrã posteritate i-au supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor iau jumãtate succesiunea. Dacã numai tatãl sau numai mama i-a supravietuit, fratii, surorile sau reprezentantii lor iau trei pãtrimi ale succesiunii. (C. civ. 671).
Art. 674. Partajul jumãtãtii sau celor trei pãtrimi cuvenite fratilor sau surorilor, dupã continerea articolului precedent, se face între ei în portiuni egale, dacã sunt toti dintr-aceeasi cãsãtorie; de sunt din cãsãtorii diferite, diviziunea se face pe jumãtate între cele douã linii paternã si maternã a defunctului; fratii primari iau parte în amândouã liniile, uterinii sau consângenii 1 , fiecare în linia sa numai. Dacã sunt frati sau surori numai într-o linie, ei succed în total, excluzând pe toate rudele din cealaltã linie. (C. civ. 672 si urm.) .
1. "Fratii uterini" sunt fratii din aceeasi mamã, având tatã diferit; "fratii consângeni" sunt fratii din acelasi tatã, având mame diferite.
Art. 675. În lipsã de frati sau surori sau de descendenti dintr-însii si în lipsã de ascendenti, succesiunea se dã rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat.
Când sunt mai multe rude colaterale în acelasi grad, succesiunea se împarte egal între dânsele. (C. civ. 663).
A se vedea:
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, când acesta vine la succesiune cu rudele colaterale pânã la gradul al IV-lea inclusiv.
Art. 676. Rudele succed pânã la al doisprezecelea grad inclusiv.
1. Prevederile acestui text au fost modificate prin Legea asupra impozitului progresiv pe succesiune din 28 iulie 1928 care, prin art. 4 a desfiintat dreptul de mostenire ab intestat de la al patrulea grad în sus.
Restrângerea ordinei succesorale pânã la al patrulea grad inclusiv a fost reafirmatã prin art. 6 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor care prin art. 1 lit. e stabileste expres cã, în lipsa rudelor pânã la gradul al IV-lea inclusiv sotul supravietuitor mosteneste întreaga avere.
CAPITOLUL IV
Despre succesiunile neregulate
SECTIUNEA I
Despre drepturile copiilor naturali asupra bunurilor mamei lor si despre succesiunea copiilor naturali morti fãrã posteritate
Art. 677. (Abrogat ca urmare a abrogãrii prin art. 49 al Decretului nr. 32 din 31.I.1954 a Decretului nr. 130 din 2.IV.1949 pentru reglementarea conditiei juridice a copilului natural).
Art. 678 . Succesiunea copilului natural, mort fãrã posteritate, se cuvine mamei sale, si, în lipsa mamei, rudelor ei celor mai de aproape.
A se vedea nota de sub art. 652.
SECTIUNEA II
Despre succesiunea sotului supravietuitor si despre a statului
Art. 679 . Când defunctul nu are nici rude în gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la sotul în viatã nedespãrtit.
Textul a fost modificat implicit prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, potrivit cãreia sotul supravietuitor este chemat la mostenirea celuilalt sot în concurs cu rudele acestuia.
Art. 680 . În lipsã de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lãsate de defunct trec în proprietatea statului.
Art. 681. Sotul în viatã si statul care cer succesiunea sunt obligati a face sã se punã peceti, a pretinde sã se facã inventar, dupã formele prescrise pentru acceptarea succesiunilor sub beneficiu de inventar.
Textul a fost implicit abrogat prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care prevede chemarea la succesiune a sotului supravietuitor în concurs cu rudele defunctului.
Art. 682 . Sotul în viatã este încã dator a transforma în numerar lucrurile miscãtoare sau a da cautiune solvabilã pentru restituirea succesiunii, în caz când s-ar prezenta mostenitori ai defunctului în termen de 3 ani. Dupã acest termen cautiunea este liberatã.
A se vedea nota de sub art. 681.
Art. 683. Sotul în viatã sau statul, care n-au îndeplinit formalitãtile la care sunt respectiv îndatorati, pot sã fie supusi la daune-interese cãtre mostenitorii ce s-ar arãta.
A se vedea nota de sub art. 681.
SECTIUNEA III
Despre dreptul de mostenire al femeii când se aflã în concurentã cu descendentii sau alte rude care sunt chemate dupã legi la succesiunea sotului ei mort
Art. 684 . Când bãrbatul moare si vãduva sa n-are avere, dânsa ia o portiune virilã în uzufruct, din succesiunea bãrbatului, dacã acesta are descendenti.
Când bãrbatul lasã un singur descendent, portiunea femeii în succesiune va fi numai de a treia parte. Acest drept începe de la epoca încetãrii uzufructului legal.
Când bãrbatul lasã rude de sus sau de alãturi, atunci femeia succede la o pãtrime în plinã proprietate din averea mortului.
Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.
CAPITOLUL V
Despre acceptarea si repudierea mostenirilor
SECTIUNEA I
Despre acceptare
Art. 685 . Succesiunea poate fi acceptatã curat si simplu, sau sub beneficiu de inventar. (C. civ. 686 si urm., 699 si urm., 704 si urm. ).
A se vedea:
- Art. 19 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
Art. 686. Nimeni nu este o obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine. (C. civ. 693, 703, 712).
Art. 687. Minorii si interzisii nu pot face valabil acceptarea unei mosteniri decât conform dispozitiilor titlului de la minoritate si tutelã.
A se vedea:
- Art. 19 din Decretul nr. 32/1954;
- Art. 97 si urm. din Codul familiei.
Art. 688. Efectul acceptãrii se suie pânã la ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 651).
Art. 689 . Acceptarea poate fi sau expresã sau tacitã. Este expresã când se însuseste titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacitã când eredele face un act, pe care n-ar putea sã-l facã decât în calitatea sa de erede, si care lasã a se presupune neapãrat intentia sa de acceptarte. (C. civ. 690 si urm., 703, 712, 1171 si urm., 1176 si urm.).
Art. 690 . Actele curat conservatorii, de îngrijire si de administratie provizorie, nu sunt acte de primirea mostenirii, dacã cel ce le-a fãcut n-a luat titlu sau calitate de erede.
Art. 691. Donatiunea, vinderea sau transportul 1 drepturilor succesorale fãcute de un erede, trage dupã sine acceptarea succesiunii.
Tot asemenea se întâmplã:
l. Când unul din erezi renuntã chiar gratuit în folosul unui sau a mai multi din coerezi.
2. Când renuntarea se face în folosul tuturor coerezilor fãrã deosebire, si se primeste de renuntãtor pretul renuntãrii. (C. civ. 707).
1. Cesiunea.
Art. 692. Când acela cãrui se cuvine o succesiune a murit fãrã sã se fi lepãdat de dânsa, sau fãrã sã o fi acceptat expres sau tacit, erezii sãi pot de-a dreptul sã accepte sau sã se lepede de dânsa. (C. civ. 689, 693, 700).
Art. 693 . Dacã erezii sãi nu se învoiesc pentru acceptarea sau pentru lepãdarea succesiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar. (C. civ. 692, 704 si urm.).
Art. 694 . Majorele nu poate sã-si atace acceptarea expresã sau tacitã a unei succesiuni decât în cazul când aceastã acceptare a fost urmarea unei viclenii ce s-a întrebuintat în privintã-i. El nu poate reclama în contra acceptãrii pentru cuvinte de vãtãmare, decât în cazul în care succesiunea ar fi absorbitã sau micsoratã cu mai mult de jumãtate, prin descoperirea unui testament necunoscut în momentul acceptãrii. (C. civ. 953, 960, 1165).
Textul a fost implicit modificat prin art. 25 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954).
SECTIUNEA II
Despre renuntarea la succesiune
Art. 695 . (Abrogat prin art. 25 al Decretului nr. 40 din 22.I.1953 privitor la procedura succesoralã notarialã).
Art. 696 . Eredele ce renuntã este considerat cã n-a fost niciodatã erede. (C. civ. 699, 701, 752).
Art. 697 . Partea renuntãtorului profitã coerezilor sãi; dacã este singur, succesiunea trece la gradul urmãtor. (C. civ. 660 si urm., 701).
Textul a fost implicit modificat prin art. 1 al Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.
Art. 698 . Eredele renuntãtor nu poate fi reprezentat niciodatã. Dacã renuntãtorul este singur în gradul sãu, sau dacã toti coerezii sãi renuntã, copiii lor vin la succesiune în virtutea propriului lor drept, pentru pãrti egale. (C. civ. 664 si urm., 668).
Art. 699. Creditorii acelui ce renuntã în paguba lor pot sã ia autorizatia justitiei ca sã accepte succesiunea pentru debitorele lor, în locul si rândul sãu.
Într-acest caz renuntarea este anulatã numai în favorul creditorilor si numai pânã la concurenta creantelor lor. Acceptarea nu se face în folosul eredului care a renuntat. (C. civ. 974, 975).
Art. 700 . Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
În cazul când mostenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sãu, din motive de fortã majorã, instanta judecãtoreascã, la cererea mostenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârsit împiedicarea. (C. civ. 692, 709, 1890).
Art. 701 . În tot timpul în care prescriptia dreptului de a accepta nu este dobânditã în contra erezilor ce au renuntat, ei au încã facultatea de a accepta sucesiunea, dacã succesiunea nu este deja acceptatã de alti erezi. Nu se pot vãtãma însã drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescriptie, sau prin acte valabile, fãcute de curatorele succesiunii vacante. (C. civ. 1882, 1890).
Art. 702 . Nici chiar prin contractul cãsãtoriei 1 nu se poate renunta la succesiunea unui om în viatã, nici nu se pot înstrãina drepturile eventuale ce s-ar putea dobândi asupra succesiunii. (C. civ. 5, 965).
1. Codul familiei nu admite însã încheierea unui contract de cãsãtorie.
Art. 703 . Erezii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepãda de dânsa; cu toatã renuntarea lor, ei rãmân erezi si nu pot lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse. (C. civ. 712).
SECTIUNEA III
Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredului beneficiar
Art. 704 . Declaratia unui erede cã ia aceastã calitate sub beneficiu de inventar trebuie sã fie fãcutã la grefa tribunalului de prima instantã a districtului în care succesiunea este deschisã; ea trebuie sã fie înscrisã pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renuntare. (C. civ. 685, 693, 705).
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 705. Aceastã declaratie n-are efect decât fiind precedatã sau urmatã de un inventar fidel si exact al bunurilor succesiunii, fãcut dupã formele cerute de legile de procedurã si în termenele mai jos hotãrâte.
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 706 . Se dã eredelui din ziua deschiderii succesiunii 3 luni pentru facerea inventarului.
I se mai acordã pentru a delibera asupra acceptãrii sau repudierii succesiunii în termen de 40 de zile, care va începe a curge din ziua expirãrii a celor 3 luni date pentru inventar, sau din ziua încheierii inventarului, dacã s-a terminat mai înainte de expirarea celor 3 luni. (C. civ. 651).
Art. 707 . Dacã cu toate acestea, sunt în succesiune obiecte supuse stricãciunii, sau obiecte a cãror conservare ar costa mult, eredele poate în calitatea sa de persoanã în drept a succede si fãrã sã se poatã zice cã s-a fãcut acceptare din parte-i, sã ia autorizarea justitiei ca sã se vânzã acele obiecte.
Aceastã vânzare trebuie sã se facã cu forma vânzãrilor publice. (C. civ. 690 si urm., 716, 1388,si urm.).
Art. 708 . În timpul termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, eredele nu poate fi silit a se pronunta si nu se poate obtine o condamnatiune 1 în contra-i. Dacã el renuntã dupã expirarea termenelor, sau înaintea expirãrii lor, cheltuielile ce legiuit s-au fãcut de dânsul pânã la acea epocã privesc succesiunea. (C. civ. 706, 709 si urm., 723, 1844).
1. Hotãrâre.
Art. 709. Dupã expirarea termenelor arãtate, eredele urmãrit poate cere un nou termen, pe care tribunalul ce se aflã în cercetarea urmãririi îl acordã sau îl refuzã dupã circumstante.
Potrivit art. 700, termenul pentru acceptarea succesiunii este de 6 luni, calculat de la deschiderea succesiunii.
Art. 710. Cheltuielile urmãririi, în cazurile articolului precedent, privesc succesiunea, dacã eredele justificã, sau cã n-a cunoscut evenimentul mortii sau cã termenele i-au fost neîndestulãtoare, din cauza situatiei bunurilor, sau din cauza contestatiilor ivite. Dacã el nu poate justifica, cheltuielile îl privesc.
Art. 711. Eredele conservã cu toate acestea, dupã expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar dupã expirarea termenelor date de judecãtor, conform art. 709, facultatea de a face încã inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta însã în caz când dânsul n-a fãcut acte de erede sau în caz când nu este dat în contra-i o hotãrâre judecãtoreascã desãvârsitã 1 , care sã-l condamne ca erede curat si simplu. (C. civ. 689 si urm.).
A se vedea nota de sub art. 709.
1. Definitivã.
Art. 712 . Eredele care a ascuns obiecte de ale succesiunii sau care cu stiintã si rea credintã n-a trecut în inventar efecte 1 dintr-însa, nu se poate folosi de beneficiul de inventar. (C. civ. 703).
1. Lucruri.
Art. 713. Beneficiul de inventar dã eredelui avantajul:
1. De a plãti datoriile succesiunii numai pânã în concurenta valorii bunurilor ce el a primit; de a se scuti chiar de plata datoriilor, predând toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor.
2. De a nu amesteca bunurile sale proprii cu acelea ale succesiunii si de a conserva în contra succesiunii dreptul de a cere plata creantelor sale. (C. civ. 777, 778, 1108 pct. 4).
Art. 714 . Eredele beneficiar administreazã bunurile succesiunii si este dator sã dea socotealã de administrarea sa creditorilor si legatarilor. El nu devine rãspunzãtor cu bunurile sale proprii, decât dupã ce i se va fi cerut darea socotelilor si el nu va fi îndestulat aceastã îndatorire.
Dupã lãmurirea socotelilor, el nu poate fi rãspunzãtor cu bunurile sale proprii, decât pânã la concurenta sumelor ce rãmâne dator. (C. civ. 777).
Art. 715. El nu rãspunde pentru administratia sa decât de greseli grave.
Art. 716. El nu poate vinde obiectele mobile ale succesiunii, decât prin formele legiuite pentru vânzãrile publice.
Dacã el reprezintã 1 în naturã obiectele miscãtoare, nu rãspunde decât de deprecierea sau deteriorarea lor cauzatã din neglijenta sa. (C. civ. 472 si urm., 707, 1388 si urm.).
1. Prezintã.
Art. 717. El nu poate vinde imobilele decât dupã formele prescrise de procedurã. El dã mandat creditorilor ipotecari, care au fãcut cerere, a primi pretul. (C. civ. 462 si urm.).
Art. 718. El este dator, dacã creditorii sau alte persoane interesate o cer, sã dea cautiune solvabilã pentru pretul miscãtoarelor cuprinse în inventar si pentru portiunea pretului imobilelor nedelegatã creditorilor ipotecari. De nu se va da aceastã cautiune, se vor vinde miscãtoarele si pretul lor se va depune, ca si portiunea nedelegatã din pretul imobilelor, spre a se întrebuinta la desfacerea sarcinilor succesiunii. (C. civ. 1675 si urm.).
Art. 719. Dacã unii din creditori se opun, eredele beneficiar nu poate plãti decât dupã ordinea si chipul regulat de judecãtor.
Dacã creditorii nu se opun, eredele plãteste creditorilor si legatarilor, dupã rândul cererii.
Art. 720. Creditorii ce nu se opun si care se prezintã, dupã lãmurirea socotelilor si plata relicvatelor 1 , nu au recurs decât în contra legatarilor; acei care se prezintã înaintea lãmuririi sccotelilor si plãtii relicvatelor vor avea recurs si în contra creditorilor plãtiti înaintea lor. (C. civ. 893, 896, 909).
1. Prin "relicvat" se întelege ceea ce îi rãmâne mostenitorului dupã încheierea definitivã a socotelilor.
Art. 721. Creditorii ce se opun vor avea recurs si în contra eredelui.
Art. 722 . În toate cazurile prevãzute de art. 719 1 si 720, recursul se prescrie dupã expirarea termenului de trei ani, care începe din ziua lãmuririi socotelilor si a plãtii relicvatului.
1. Din eroare se face trimitere la art. 719 în loc de art. 721.
Art. 723. Cheltuielile pentru peceti 1 , pentru facerea inventarului si pentru darea socotelilor privesc succesiunea. (C. civ. 919).
1. Sigilii.
SECTIUNEA IV
Despre succesiunile vacante
Art. 724. Dacã dupã expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu se prezintã nimeni ca sã reclame succesiunea si dacã nu este nici un erede cunoscut, sau dacã erezii cunoscuti s-au lepãdat de succesiune, succesiunea este privitã ca vacantã.
A se vedea nota de sub art. 651 .
Art. 725 . Tribunalul de întâia instantã din districtul în care succesiunea este deschisã numeste un curatore dupã cererea persoanelor interesate, sau dupã aceea a procurorului.
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 726. Curatorele unei succesiuni vacante trebuie înainte de toate sã constate printr-un inventar succesiunea; el exercitã si urmãreste drepturile ei; rãspunde la cererile fãcute în contra-i; administreazã sub îndatorire de a vãrsa numerarul succesiunii, ca si sumele adunate din vânzarea mobilelor si imobilelor, în casa de consemnatiuni si depozite si în fine sub aceea de a da socoteli.
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 727 . Dispozitiile sectiunii III din acest capitol asupra formelor cerute pentru facerea inventarului, asupra modului de administratie si asupra socotelilor ce eredele beneficiar este dator sã dea, sunt îndatoritoare si pentru curatorii succesiunilor vacante.
A se vedea nota de sub art. 651.
CAPITOLUL VI
Despre împãrtire si despre raporturi
SECTIUNEA I
Despre împãrtirea succesiunii
Art. 728. Nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împãrteala succesiunii, chiar când ar exista conventii sau prohibitii contrarii.
Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. Dupã trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi. (C. civ. 5, 968, 1008).
A se vedea:
- Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare (M. Of. nr. 212 din 10 septembrie 1943), cu modificãrile ulterioare.
Art. 729. Diviziunea poate fi cerutã chiar când unul sau mai multi din erezi au posedat pãrti separate din succesiune, dacã nu a fost act de împãrtealã sau dacã nu se poate opune prescriptia. (C. civ. 1837, 1890).
Art. 730. Dacã toti erezii sunt prezenti si majori, se pot împãrti între dânsii, oricum ar voi, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãti.
Dacã toti erezii nu sunt prezenti sau dacã între dânsii sunt minori sau interzisi, atunci se vor pune peceti 1 , pe efectele 2 succesiunii în cel mai scurt termen, sau dupã cererea erezilor sau dupã aceea a procurorului tribunalului de primã instantã. (C. civ. 747 si urm. ).
A se vedea nota de sub art. 651.
1 Sigilii.
2 Lucruri.
Art. 731 . Creditorii pot si ei sã cearã punerea de peceti în virtutea unui titlu executoriu, sau a unei permisiuni judecãtoresti. (C. civ. 780, 974, 1825).
Art. 732. Dupã punerea pecetilor, creditorii pot face opozitie si fãrã a avea titluri executorii sau permisiunea justitiei.
Art. 733. Dacã vreunul din coerezi nu consimte la facerea împãrtelii, sau dacã se ivesc contestatii, ori în privinta modului de procedare, sau asupra chipului de a o termina, tribunalul se pronuntã în mod sumar sau numeste, de cere trebuinta, pentru operatiile împãrtelii, pe unul din judecãtori, dupã raportul cãruia judecã contestatiile.
Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare.
Art. 734. Estimatia imobilelor se face de experti alesi de pãrtile interesate; de experti numiti din oficiu când pãrtile refuzã a-i alege.
Procesul-verbal al expertilor trebuie sã arate bazele estimatiei; sã indice dacã obiectul estimat poate sã fie comod împãrtit si în ce chip; sã fixeze, în fine, în caz de împãrtire, fiecare din pãrtile, ce se pot forma, precum si valoarea lor.
Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare .
Art. 735. Estimatia mobilelor trebuie sã se facã de oameni cunoscãtori si dupã adevãratul lor pret.
Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare.
Art. 736 . Fiecare din coerezi poate cere partea sa în naturã din mobilele sau imobilele succesiunii. Cu toate acestea, de sunt creditori secvestranti sau oponenti, sau dacã majoritatea coerezilor socoteste necesarã vinderea mobilelor pentru plata datoriilor succesiunii, ele se vând public dupã formele obisnuite.
Dacã imobilele nu se pot împãrti, se vor vinde la tribunal prin licitatie.
Dacã toate pãrtile sunt majore, ele pot conveni sã facã vânzarea în fata unui arbitru, numit de dânsele.
Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare.
Art. 737. Dupã ce mobilele si imobilele s-au estimat si s-au vândut, judecãtorul, de cere trebuinta, trimite pe pãrti la un arbitru numit cu consimtãmântul lor, sau numit de-a dreptul de dânsul, când pãrtile nu se unesc pentru numirea lui.
Se procede înaintea acestui arbitru la facerea socotelilor ce copãrtitorii pot fi datori a-si da unii altora, la formarea activului si pasivului ereditãtii, la compunerea pãrtilor si la restitutiile ce erezii ar trebui a-si face între dânsii.
Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare.
Art. 738. Fiecare erede raporteazã la masa succesiunii, conform cu regulile mai jos prescrise, donatiunile ce a primit si sumele ce este dator cãtre succesiune. (C. civ. 739 si urm., 751 si urm.).
A se vedea: Art. 3 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944).
Art. 739. Dacã raportul nu se face în naturã, coerezii cãrora li se datoreatã iau mai întâi o parte egalã din masa succesiunii.
Aceste preluãri se fac, pe cât este posibil, în obiecte de aceeasi naturã si calitate cu acelea ce erau sã fie date în naturã. (C. civ. 764 si urm., 769).
Art. 740. Dupã preluãri, se formeazã din restul masei succesiunii atâtea pãrti egale cât sunt si erezi sau stirpe 1 împãrtitoare. (C. civ. 741 si urm.).
1. Tulpini.
Art. 741. La formarea si compunerea pãrtilor, trebuie sã se dea în fiecare parte, cât se poate, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi naturã si valoare.
Se va evita însã, cât va sta prin putintã, îmbucãtãtirea peste mãsurã a eritajelor 1 si diviziunea exploatatiunilor.
1. Imobilelor.
Art. 742 . Inegalitatea pãrtilor date în naturã se compenseazã prin bani. (C. civ. 1737 pct. 3, 1741).
Art. 743. Pãrtile se formeazã de unul dintre coerezi sau de altã persoanã, dacã toti erezii sunt de acord în alegere si dacã cel ce a fost ales acceptã însãrcinarea; în caz contrar, pãrtile se formeazã de un expert numit de judecãtor.
Pãrtile apoi se trag la sorti. Dacã însã erezii vin la mostenire cu pãrti inegale, autoritatea judecãtoreascã decide de trebuie sã se procedeze prin tragere la sorti în parte, sau prin darea pãrtilor în total.
Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare.
Art. 744. Mai înainte de a proceda la tragerea pãrtilor la sorti, fiecare compãrtitor este admis a propune reclamãrile sale, în contra formãrii pãrtilor.
Art. 745. Regulile stabilite pentru împãrtirea masei de mostenire se vor observa în subdiviziunile ce se vor face între stirpele compãrtitoare. (C. civ. 667, 669 si urm.).
Art. 746. Dacã asupra operatiilor trimise înaintea arbitrului se fac contestatii, arbitrul încheie proces-verbal pentru dificultãtile si zisele pãrtilor, si le trimite înaintea judecãtorului pentru împãrtealã.
Textul a fost abrogat implicit prin Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii împãrtelilor judiciare.
Art. 747. Dacã toti coerezii nu sunt prezenti sau de sunt între ci interzisi sau minori, împãrtirea trebuie sã se facã înaintea judecãtoriei, observând regulile prescrise în articolele precedente din aceastã sectiune.
Dacã sunt mai multi minori cu interese contrarii la împãrtealã, se va da fiecãrui dintr-însii un tutore special.
A se vedea:
- Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 603/1943, care a modificat implicit alineatul 2 al acestui articol.
- Art. 132 din Codul familiei.
Art. 748. În cazul articolelor precedente, licitatia, de este trebuintã, nu se va putea face decât înaintea judecãtoriei cu formele prescrise pentru înstrãinarea bunurilor minorilor. Strãinii 1 vor fi totdeauna admisi. (C. civ. 1388 si urm.).
Textul a fost modificat implicit prin Legea nr. 603/1943.
1. Persoanelor care nu au calitatea de mostenitori.
Art. 749. Împãrtelile fãcute conform cu regulile mai sus prescrise, sau de tutori cu autorizatia consiliului de familie, sau în numele absentilor 1 sunt definitive. (C. civ. 954, 1166).
A se vedea:
Codul familiei care a desfiintat institutia consiliului de familie.
1. Dispãrutilor.
Art. 750 . Dupã împãrtealã se va remite fiecãrui din compãrtitori titlurile particulare obiectelor ce i s-au dat.
Titlurile unei proprietãti împãrtite se tin de acela ce a luat partea cea mai mare, cu îndatorire de a le prezenta când compãrtitorii, având trebuintã de ele, i le vor cere.
Titlurile ereditãtii întregi se tin de acel erede pe care toti l-au ales ca depozitar, cu îndatorirea de a le prezenta la orice cerere.
Dacã nu este unire pentru aceastã alegere, atunci titlurile se depun în arhiva statului si judecãtorul libereazã de pe dânsele fiecãrui din erezi câte o copie legalizatã.
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 751 . Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, împreunã cu fratii ori surorile sale, sau cu descendentii acestora, trebuie a raporta coerezilor sãi tot ce a primit de la defunct prin dar, atât direct cât si indirect, afarã de cazul când donatorele a dispus altfel. (C. civ. 738, 752 si urm, 845, 846).
A se vedea:
Art. 3 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944) .
Art. 752 . Eredele ce renuntã la succesiune poate popri 3 darul, sau a cere legatul ce i s-a fãcut, în limitele pãrtii disponibile. (C. civ. 696 si urm., 763, 841, 846, 851 ).
3. Pãstra.
Art. 753. Donatorul care nu avea calitatea de a mosteni în momentul donatiunii, dar care va avea aceastã calitate la epoca deschiderii succesiunii, este obligat de a face raport, dacã donatorele nu l-a dispensat de aceasta.
Art. 754. Donatiile si legatele fãcute fiului unei persoane, care are calitatea de erede în momentul deschiderii succesiunii, sunt prezumate cã s-au fãcut cu scutirea de raport. (C. civ. 756, 763, 846).
Art. 755. Fiul care vine cu dreptul sãu propriu la succesiunea donatorului nu este obligat a raporta darul fãcut pãrintelui sãu, chiar când ar primi succesiunea acestuia; dar când fiul vine la succesiune cu dreptul de reprezentare, atunci este dator sã raporteze aceea ce s-a dãruit pãrintelui sãu, chiar în cazul când ar fi renuntat la succesiunea pãrintelui.
Art. 756. Donatiile si legatele fãcute sotului unui descendent succesibil sunt socotite ca fãcute cu scutirea de raport.
Dacã darurile sau legatele s-au fãcut la doi soti împreunã, din care numai unul este descendente cu drept de succesiune, partea dãruitã acestuia din urmã este supusã raportului.
Art. 757. Raportul nu se poate face decât numai la succesiunea donatorului.
Art. 758. Coeredele este dator a raporta aceea ce pãrintele a cheltuit cu dânsul dotându-l, procurându-i vreo carierã, sau plãtindu-i datoriile.
Art. 759 . Cheltuielile de nutriment, întretinere, educatie, de învãtãtura unui mestesug, cheltuielile ordinare pentru îmbrãcãminte si alte obiecte trebuincioase la intrarea în armatã, cheltuielile de nuntã si prezenturile 1 obisnuite nu sunt supuse raportului.
1. Daruri.
Art. 760 . Imobilul care s-a pierdut din caz fortuit si fãrã greseala donatorului nu este supus raportului. (C. civ. 1018, 1102, 1156).
Art. 761 . Dacã înzestrãtorul ascendent plãteste bãrbatului zestrea fãrã asigurãri suficiente, fiica înzestratã va fi datoare a raporta numai actiunea în contra bãrbatului.
Textul a fost abrogat implicit ca urmare a abrogãrii exprese a dispozitiilor art. 1233-1293 C. civ. prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
Art. 762. Fructele si interesele 1 lucrurilor supuse raportului nu sunt debite decât din ziua deschiderii succesiunii. (C. civ. 482 si urm., 522 si urm., 651, 854, 1587 si urm.).
1. Dobânzile
Art. 763 . Legatarii si creditorii nu pot pretinde ca erezii sã facã raport. (C. civ. 757, 848).
Art. 764. Raportul se face sau în naturã, sau scãzându-se valoarea sa din partea celui obligat a face raport. (C. civ. 738, 739, 765 si urm., 772 si urm.).
Art. 765. Raportul se poate pretinde în naturã pentru imobile, când cel ce a primit imobilul l-a înstrãinat sau ipotecat, înaintea deschiderii succesiunii, raportul în naturã nu este obligatoriu.
Raportul în acest caz se pretuieste dupã valoarea ce imobilul a avut în momentul deschiderii succesiunii. (C. civ. 741, 766 si urm.).
Art. 766. În orice caz, trebuie sã se tinã socotealã donatarului de cheltuielile necesare si utile. (C. civ. 539, 766, 771, 1345).
Art. 767. Donatarul este rãspunzãtor de toate degradãrile si deteriorãrile care au micsorat valoarea imobilului prin faptul, culpa sau neglijenta sa. (C. civ. 998 si urm.) .
Art. 768. Când imobilul s-a înstrãinat de donatar, amelioratiunile si degradãrile fãcute de cel ce l-a dobândit se vor tine în seamã, conform cu dispozitiile celor douã articole precedente. (C. civ. 765 si urm.).
Art. 769. Când raportul se face în naturã, bunurile intrã în masa succesiunii libere de toate sarcinile create de donatar; creditorii ipotecari însã, pot sã intervinã la împãrtealã spre a nu se face raportul cu frauda drepturilor lor. (C. civ. 562, 785, 975, 976, 1015, 1019, 1770 ).
Art. 770. Când un succesibil primeste, cu dispensã de raport, un dar care excede portiunea disponibilã, raportul excedentului se face în naturã, dacã întoarcerea excedentului este posibilã.
În caz contrar, dacã excedentul trece peste jumãtatea valorii imobilului, donatarul raportã imobilul în întregimea lui si prelevã asupra masei valoarea portiunii disponibile; dacã aceastã portiune trece peste jumãtatea valorii imobilului, donatarul poate tine imobilul în întregimea lui, ia însã mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii, si recompenseazã pe coerezii sãi, sau în bani, sau oricum altfel. (C. civ. 739, 741, 764 si urm., 794 si urm., 841 si urm.).
Art. 771 . Coeredele care raporteazã imobilul în naturã poate sã retinã posesiunea pânã la plata efectivã a sumelor ce-i sunt datorite pentru cheltuieli sau amelioratiuni. ( C. civ. 766).
Art. 772. Raportul mobilelor se face luându-se mai putin din celelalte bunuri ale succesiunii. El se calculeazã pe valoarea ce mobilele aveau în momentul facerii darului, dupã statul estimatiei 1 anexat actului de dar; în lipsa acestui stat, dupã estimatia expertilor, fãcutã pe pretul cel mai just. (C. civ. 739, 764, 827).
1. Actul de evaluare.
Art. 773. Succesibilul care a primit bani face raportul luând mai putin din numerarul succesiunii.
La neajungere, donatorul poate sã nu raporteze numerarul dând echivalentul în mobile si, în lipsa acestor, în imobilele succesiunii. (C. civ. 764, 772).
SECTIUNEA III
Despre plata datoriilor
Art. 774. Coerezii contribuie la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii, fiecare în proportie cu ce ia. (C. civ. 653, 775 si urm., 893, 896, 909, 1060 si urm.).
Art. 775. Legatarul cu titlu universal contribuie deopotrivã cu erezii, în proportie cu emolumentul sãu. Cel particular nu contribuie. (C. civ. 893, 896, 909).
Art. 776. Când imobilele unei succesiuni sunt ipotecate special, pentru platã de rendite, fiecare din coerezi poate pretinde ca renditele sã fie plãtite si imobilele liberate înaintea formãrii pãrtilor.
Dacã coerezii împart succesiunea în starea în care se gãseste, imobilele ipotecate se estimã dupã aceeasi normã ca si celelalte imobile; capitalul renditei însã se scade din pretul imobilului. Eredele, în partea cãruia s-a dat imobilele, rãmâne singur dator a plãti rendita si garanteazã pe coerezii sãi pentru aceastã platã. (C. civ. 1061, 1063 si urm.).
Art. 777. Coerezii plãtesc datoriile si sarcinile succesiunii, fiecare în proportie cu partea sa ereditarã. (C. civ. 653, 893, 896, 1060).
Art. 778. Coeredele sau succesorul cu titlu universal care, din cauza ipotecii, a plãtit din datoria comunã mai mult decât partea sa, are recurs, în contra celorlalti coerezi sau succesori cu titlu universal, numai pentru partea ce fiecare din ei era obligat a plãti, chiar când coeredele ce a desfãcut datoria ar fi fost subrogat în drepturile creditorilor. Coeredele însã, ce a acceptat succesiunea sub beneficiu de inventar, conservã facultatea de a cere plata creantelor sale personale, ca orice alt creditor al succesiunii. (C. civ. 713, 774 si urm., 893, 896, 902, 1106 si urm., 1674, 1746 si urm.).
Art. 779. Când unul din coerezi sau succesori cu titlu universal este insolvabil, partea lui din datoria ipotecarã se împarte între toti ceilalti în proportie cu ce ia fiecare din succesiune. (C. civ. 788, 1053, 1667).
Art. 780. Titlurile executorii, obtinute în contra defunctului, sunt personal executorii si în contra eredelui. Cu toate acestea creditorii nu pot urmãri executia decât dupã opt zile de la notificarea acestor titluri fãcute persoanei, sau la domiciliul eredelui. (C. civ. 653, 731 si urm., 781).
Art. 781. Ei pot cere, în orice caz si în contra oricãrui creditor, separatia patrimoniului defunctului de acela al eredelui. (C. civ. 780, 782 si urm., 1743).
Art. 782. Acest drept nu poate fi exercitat când, acceptându-se eredele de debitor, s-a fãcut astfel novatiune în privinta creantei contra defunctului. (C. civ. 1128 si urm.).
Art. 783 . În privinta mobilelor, dupã trecerea de trei ani, dreptul este prescris. În privinta imobilelor, actiunea se poate exercita în tot timpul în care imobilele se gãsesc în mâna eredelui.
A se vedea:
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivã (B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960, republicat în B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960), cu modificãrile ulterioare.
Art. 784. Creditorii eredelui nu pot cere separatia patrimoniilor în contra creditorilor succesiunii. (C. civ. 781).
Art. 785. Creditorii unui din compãrtitori, ca nu cumva împãrteala sã se facã cu viclenie în vãtãmarea drepturilor lor, pot pretinde sã fie prezenti la împãrtealã, pot dar sã intervinã cu spezele lor; nu pot însã sã atace o împãrtealã sãvârsitã, afarã numai de s-a fãcut în lipsã-le si fãrã sã se tinã seamã de opozitia lor. (C. civ. 731 si urm., 769, 974, 975, 1825).
SECTIUNEA IV
Despre efectele împãrtelii si despre garantia pãrtilor
Art. 786. Fiecare coerede este prezumat cã a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au cãzut prin licitatie, si cã n-a fost niciodatã proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii. (C. civ. 1388).
Art.787. Coerezii sunt datori garanti unul cãtre altul numai despre tulburãrile si evictiunile ce proced dintr-o cauzã anterioarã împãrtelii.
Garantia înceteazã când o evictiune a fost exceptatã anume, printr-o clauzã expresã a actului de împãrtealã, sau când evictiunea a fost cauzatã din greseala eredelui. (C. civ. 788, 1337 si urm., 1351, 1399, 1741 ).
Art.788. Fiecare din erezi este obligat, în proportie cu partea sa ereditarã, a despãgubi pe coeredele sãu de paguba ce a suferit din cauza evictiunii.
Când unul din coerezi va fi insolvabil, partea ce el este dator a contribui se va împãrti între eredele garantat si între ceilalti coerezi. (C. civ. 779, 1053 si urm., 1737 pct. 3).
Art. 789. Garantia pentru solvabilitatea debitorului unei rendite dureazã numai cinci ani de la împãrtealã. Aceastã garantie înceteazã când nesolvabilitatea a luat nastere în urma împãrtelii. (C. civ. 1639 si urm.).
SECTIUNEA V
Despre desfiintarea sau resciziunea împãrtelii 1
Art. 790. Împãrtelile pot fi desfiintate pentru violentã sau dol.
Pentru o simplã omisiune a unuia din obiectele succesiunii nu se stricã împãrteala; se face numai un supliment de împãrtealã pentru obiectul omis. (C. civ. 796 si urm., 953, 995 si urm., 1900 si urm.).
1. Prevederile art. 791 si 792 trebuie considerate ca inaplicabile, datoritã inadvertentei cu cele ale art. 790 care prevede desfiintarea împãrtelii pentru dol sau violentã, iar nu în cazul resciziunii pentru leziune.
Art. 791. Orice act, sub orice titlu, în urmarea cãrui a încetat indiviziunea între erezi, este supus la actiunea de resciziune din articolul precedent.
Dupã împãrtealã, sau dupã actul care-i tine locul, actiunea de resciziune nu mai este admisã în contra tranzactiei fãcute asupra dificultãtilor reale, ce prezintã primul act, chiar când nu ar fi fost proces început asupra obiectului tranzactiei.
Art. 792. Acela în contra cãrui s-a fãcut cererea de resciziune poate popri desfiintarea împãrtelii, dând reclamantului suplimentul din partea sa ereditarã în numerar sau în naturã.
Art. 793. Coeredele care a înstrãinat portiunea sa ereditarã, în tot sau în parte, nu poate intenta actiunea de resciziune pentru dol sau violentã, dacã înstrãinarea s-a fãcut în urma descoperirii dolului sau încetãrii violentei. (C. civ. 959, 1190).
SECTIUNEA VI
Despre împãrteala fãcutã de tatã, de mamã sau de alti ascendenti între descendentii lor
Art. 794. Tatãl mama si ceilalti ascendenti pot face împãrteala bunurilor lor între fii si ceilalti descendenti. (C. civ. 770).
A se vedea:
Art. 75 si urm. din Codul familiei.
Art. 795. Aceastã împãrtealã se poate face prin acte între vii, sau prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni între vii si pentru testamente.
Împãrteala fãcutã prin acte între vii nu poate avea de obiect decât bunurile prezente. (C. civ. 644, 728 si urm.).
Art. 796 . Dacã toate bunurile, ce ascendentele a lãsat la moartea sa, nu au fost cuprinse în împãrtealã, bunurile necuprinse se vor împãrti conform cu legea. (C. civ. 728).
Art. 797. Este nulã împãrteala în care nu s-au cuprins toti copiii în viatã la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti 1 .
Actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fãrã distinctie. (C. civ. 654, 790).
A se vedea nota de sub art. 654 C. civ.
1. Predecedati.
Art. 798. Împãrteala fãcutã de ascendent se poate ataca, când ar rezulta dintr-însa sau dintr-alte acte cã, prin dispozitia fãcutã de ascendent, vreunul din acei între care s-au împãrtit bunurile s-ar gãsi vãtãmat în partea legitimã. (C. civ. 790 si urm.).
Art. 799. Copilul care, pentru cauza arãtatã la articolul precedent, atacã împãrteala fãcutã de ascendent este dator a plãti înainte cheltuielile estimatiei. Dacã reclamatia nu este fondatã, cheltuielile estimatiei si ale judecãtii vor fi în sarcina sa.
TITLUL II
DESPRE DONATIUNI ÎNTRE VII SI DESPRE TESTAMENTE
CAPITOLUL I
Art. 800. Nimeni nu va putea dispune de avutul sãu, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donatiuni între vii sau prin testament. (C. civ. 644, 794 si urm., 801 si urm., 813 si urm., 856 si urm.).
Art. 801. Donatiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dã irevocabil un lucru donatarului care-l primeste. (C. civ. 813 si urm., 829 si urm., 937).
Art. 802. Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetãrii sale din viatã, de tot sau parte din avutul sãu. (C. civ. 856 si urm., 920 si urm.).
Art. 803. Substitutiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi însãrcinat de a conserva si a remite la o a treia persoanã, va fi nulã, chiar în privirea 1 donatarului, a eredelui numit sau a legatarului. (C. civ. 804, 805, 812).
1. În privinta.
Art. 804. Este permisã dispozitia prin care o a treia persoanã ar fi chematã a lua darul, ereditatea sau legatul, în cazul când donatarul, eredele numit, sau legatarul nu ar primi sau nu ar putea primi. (C. civ. 924 si urm.).
Art. 805. Este permisã, asemenea, dispozitia între vii sau testamentarã, prin care uzufructul se dã la o persoanã si proprietatea nudã la alta. (C. civ. 517 si urm.).
CAPITOLUL II
Despre capacitatea de a dispune sau de a primi prin donatiune între vii sau prin testament
Art. 806. Minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici într-un fel, afarã de exceptiile regulate la capitolul VII al acestui titlu. (C civ. 807).
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 31 /1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 8 din 30 ianuarie 1954), minorul care se cãsãtoreste dobândeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplinã.
Prin abrogarea prevederilor art. 1233-1293 C. civ., prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954, dispozitiile Cap. VII nu mai reprezintã exceptii de la art. 806 atât cu privire la donatiile fãcute prin contractul de cãsãtorie cât si cu privire la donatiile dintre soti în timpul cãsãtoriei.
Potrivit art. 133 alin. 3 din Codul familiei, minorul nu poate sã facã donatii nici chiar cu încuviintare.
Art. 807. Minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumãtate din bunurile de care dupã lege poate dispune majorele. (C. civ. 806, 809, 841).
Art. 808. Este capabil de a primi prin donatiune între vii oricine este conceput în momentul donatiunii.
Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. (C. civ. 654).
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, însã numai dacã el se naste viu.
Art. 809. Minorul de sasesprezece ani nu poate, prin testament, dispune în favoarea tutorelui sãu.
Minorul, ajuns la majoritate, nu poate dispune nici prin donatiune între vii, nici prin testament, în favoarea fostului sãu tutore, dacã socotelile definitive ale tutelei n-au fost prealabil date si primite.
Sunt exceptati în amândouã cazurile de mai sus ascendentii minorilor, care sunt sau au fost tutori ai lor. (C. civ. 807, 812).
Art. 810. Doctorii în medicinã sau în chirurgie, ofiterii de sãnãtate 1 si spiterii, care au tratat pe o persoanã în boala din care moare, nu pot profita de dispozitiile între vii sau testamentare, ce dânsa a fãcut în favoare-le în cursul acestei boli.
Sunt exceptate:
1. Dispozitiile remuneratorii fãcute cu titlul particular; se va tine însã seama de starea dispunãtorului si de serviciile fãcute.
2. Dispozitiile universale, în caz de rudenie pânã la al patrulea grad inclusiv, afarã numai dacã mortul va avea erezi în linie dreaptã si dacã acela, în profitul cãruia s-a fãcut dispozitia, nu este el chiar erede în linie dreaptã.
Aceleasi reguli sunt aplicabile în privinta preotilor. (C. civ. 660 si urm. 812).
1. Medicii militari
Art. 811. Dispozitiile între vii sau prin testament, fãcute în favoarea ospiciilor, sãracilor dintr-o comunã sau stabilimentelor de utilitate publicã, nu pot avea efect decât de sunt autorizate prin ordonante domnesti în urma avizului Consiliului de Stat. (C. civ. 817).
A se vedea:
Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924 (M. Of. nr. 27 din 6 februarie 1924).
Art. 812. Dispozitiile în favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie fãcute în numele unor persoane interpuse.
Sunt reputate ca persoane interpuse tatãl si mama, copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile. (C. civ. 940, 941, 1200, 1202).
CAPITOLUL III
Despre donatiunile între vii
SECTIUNEA I
Despre forma si efectele donatiunilor între vii
Art. 813. Toate donatiunile se fac prin act autentic. (C. civ. 1171 si urm.).
Art. 814. Donatiunea nu obligã pe donator si nu va produce nici un efect decât din ziua în care va fi fost acceptatã.
Acceptarea poate fi fãcutã sau în act sau printr-un act autentic posterior, mai înainte însã de moartea celui ce dãruieste; în acest din urmã caz, donatiunea n-are efect decât din ziua din care se va fi comunicat donatorelui actul de acceptare. (C. civ. 820, 827).
Art. 815. Donatiunile fãcute unor minori sau unui interzis, se acceptã de tutore sau de pãrinte.
Mama, cu toate cã tatãl ar fi în viatã, si ceilalti ascendenti, cu toate cã genitorii 1 ar fi în viatã, vor putea asemenea sã accepte donatiunea fãcutã minorelui si interzisului, desi ei n-ar avea calitatea de tutori. (C. civ. 820, 1161).
Potrivit art. 97 din Codul familiei ambii pãrinti au aceleasi drepturi si obligatii în ce priveste pe copiii lor minori.
1. Pãrintii.
Art. 816. Surdo-mutul ce nu stie sã scrie nu poate accepta o donatiune decât cu asistarea unui curator special numit de autoritatea judiciarã, dupã regulile stabilite pentru minori.
Potrivit prevederilor art. 152 lit. a din Codul familiei, curatorul se numeste de autoritatea tutelarã.
Art. 817. Donatiunile fãcute persoanelor morale nu pot fi acceptate decât prin ordonantã domneascã, datã în urma avizului Consiliului de Stat.
A se vedea nota de sub art. 811.
Art. 818. Când se dãruiesc bunuri ce pot fi ipotecate, transcriptia actului ce contine donatiunea si acceptarea, ca si notificarea acceptãrii fãcutã prin act separat, se va face la judecãtoria în a cãrei razã teritorialã sunt situate bunurile. (C. civ. 1750).
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 819. Lipsa transcriptiei poate sã fie invocatã de orice persoane au interes la aceasta: se exceptã însã persoanele obligate a stãrui sã se facã transcriptia, sau reprezentantii lor, asemenea si donatorul.
Art. 820. Minorii, interzisii, femeile mãritate, în lipsã de acceptarea sau de transcriptia donatiunii, nu pot cere obiectele dãruite; au însã, de se cuvine, recurs în contra tutorilor sau bãrbatilor.
Textul a fost modificat implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacitãtii femeii mãritate (M. Of. nr 94 din 20 aprilie 1932), astfel cã el se aplicã numai minorilor si interzisilor, respectiv tutorilor.
Art. 821 . Donatiunea între vii pentru bunurile viitoare este revocabilã. (C. civ. 801, 965).
Art. 822. Este nulã orice donatiune fãcutã cu conditii a cãror îndeplinire atârnã numai de vointa donatorului. (C. civ. 1006, 1010).
Art. 823 . Este asemenea nulã, dacã s-a fãcut sub conditia de a se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donatiunii sau care nu erau arãtate în actul de donatiune.
Art. 824 . Când donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins în donatiune, sau de o sumã determinatã din bunurile dãruite, dacã moare, fãrã sã fi dispus de dânsele, un asemenea obiect sau asemenea sumã rãmâne erezilor donatorului.
Art. 825. Donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dãruite, atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui, cât si în cazul când donatarul si descendentii sãi ar muri înaintea sa.
Aceste stipulatii însã nu se pot face decât în favoarea donatorului.
A se vedea:
- Legea nr. 241 /1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cãrtile funciare din 27 aprilie 1938 (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947);
- Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cãrtilor funciare provizorii în cãrti de publicitate funciarã (M. Of. nr. 157 din 12 iulie 1947).
Art. 826. Dispozitiile art. 821, 822, 823, 824 si 825 nu se aplicã la donatiunea din capitolul VI si VII, dintr-acest titlu.
Art. 827. Orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute într-un act estimativ subsemnat de donator si donatar.
Art. 828. Donatorul nu este responsabil de evictiune cãtre donatar pentru lucrurile dãruite.
Donatorul este responsabil de evictiune când el a promis expres garantia.
Este asemenea responsabil când evictiunea provine din faptul sãu, când este în chestiune o donatiune care impune sarcini donatarului; într-acest caz însã, garantia este obligatorie numai pânã la suma sarcinilor (C. civ. 1337 si urm.).
SECTIUNEA II
Despre cazurile în care donatiunile se pot revoca
Art. 829. Donatiunea între vii se revocã, pentru neîndeplinirea conditiilor cu care s-a fãcut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii în urma donatiunii. (C. civ. 801, 830 si urm., 937, 1011, 1020, 1021).
Art. 830. Când donatiunea este revocatã pentru neîndeplinirea conditiilor, bunurile reintrã în mâna donatorului, libere de orice sarcinã si ipotecã. (C. civ. 834, 855, 930, 1770, 1746).
A se vedea nota de sub art. 825.
Art. 831. Donatiunea între vii se revocã pentru ingratitudine în cazurile urmãtoare:
1. Dacã donatarul a atentat la viata donatorului.
2. Dacã este culpabil în privintã-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.
3. Dacã fãrã cuvânt îi refuzã alimente. (C. civ. 655 si urm., 930).
Art. 832. Revocarea pentru neîndeplinirea conditiilor si pentru ingratitudine nu se face de drept niciodatã. (C. civ. 1020, 1021 ).
Art. 833. Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie fãcutã în termen de un an din ziua faptului, sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul.
Actiunea de revocare nu se poate intenta în contra erezilor donatarului, nici de erezii donatorului în contra donatarului, afarã numai dacã, în acest caz, actiunea s-a intentat de donator, sau donatorul a murit în anul în care se putea intenta actiunea. (C. civ. 931).
Art. 834. Revocarea pentru ingratitudine nu poate infirma nici înstrãinãrile fãcute de donatar, nici ipotecile sau alte sarcini reale, cu care el ar fi putut greva obiectul dãruit; este neapãrat însã ca acestea sã se fi fãcut înaintea inscriptiei extractului cererii de revocare pe marginea transctiptiei prescrisã prin art. 818.
În caz de revocare, donatarul se condamnã a întoarce valoarea obiectelor înstrãinate, dupã estimatia ce li s-ar face în timpul cererii; se condamnã asemenea a întoarce veniturile din ziua cererii. (C. civ. 854, 1770).
Art. 835. Donatiunile fãcute în favoarea maritagiului nu sunt revocabile pentru ingratitudine.
Art. 836. Orice donatiuni prin acte între vii fãcute de persoane ce n-au copii sau descendenti existenti în timpul facerii lor, oricare ar fi valoarea acestor donatiuni si sub orice titlu s-ar fi fãcut, fie chiar donatiunea mutualã sau remuneratorie, fie în fine donatiunea în favoarea maritagiului fãcutã sotilor de oricare altã persoanã, afarã de ascendentii lor, sunt revocate de drept, dacã donatorul, în urma donatiunii, dobândeste un copil legitim, un postum, sau chiar când a legitimat pe un copil natural, prin maritagiul subsecvent. (C. civ. 937).
A se vedea nota de sub art. 830.
Potrivit art. 63 din Codul familiei, copilul din afara cãsãtoriei a cãrui filiatie a fost stabilitã prin recunoastere sau prin hotãrâre judecãtoreascã are fatã de pãrinti si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si situatia legalã a unui copil din cãsãtorie.
Art. 837. Revocarea se face si când copilul donatorului sau al donatricei ar fi fost conceput în timpul donatiunii.
Art. 838. Donatiunea rãmâne revocatã chiar când donatarul ar fi intrat în posesia lucrurilor dãruite si ar fi fost lãsat în posesia acelor lucruri dupã nasterea fiului donatorului; donatarul posesor nu va fi obligat a restitui fructele de orice naturã luate de el, decât din ziua în care i se va fi notificat nasterea fiului sau legitimarea sa prin cãsãtorie subsecventã.
Institutia legitimãrii copiilor naturali a fost abrogatã prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954).
Art. 839. Orice clauze sau conventii, prin care donatorul ar renunta la revocarea donatiunii pentru nastere de fiu, este nulã si fãrã nici un efect. (C. civ. 5, 968).
Art. 840. Prescriptia actiunii de revocare se împlineste dupã 30 de ani de la nasterea fiului. (C. civ. 1863 si urm.).
A se vedea:
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctivã (B. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960).
CAPITOLUL IV
Despre partea disponibilã a bunurilor si despre reductiune
SECTIUNEA I
Despre partea disponibilã a bunurilor
Art. 841. Liberalitãtile, fie fãcute prin acte între vii, fie fãcute prin testament, nu pot trece peste jumãtatea bunurilor dispunãtorului, dacã la moarte-i lasã un copil legitim; peste o a treia parte, dacã lasã doi copii; peste a patra parte, dacã lasã trei sau mai multi. (C. civ. 664 si urm., 874 si urm., 939).
A se vedea:
- Art. 2 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 133 din 10 iunie 1944);
- Nota 2 de sub art. 836.
Art. 842. Sunt cuprinsi în articolul precedent sub nume de copii, descendentii de orice grad. (C. civ. 669 si urm.).
Art. 843. Liberalitãtile, prin acte între vii sau prin testament, nu pot trece peste jumãtatea bunurilor, dacã în lipsã de descendenti, defunctul lasã tatã si mamã sau peste trei sferturi, dacã lasã numai pe unul din pãrinti.
Art. 844. Dacã dispozitia prin acte între vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o renditã viagerã, a cãrei valoare trece peste cantitatea disponibilã, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitãtii disponibile.
Art. 845. Valoarea bunurilor înstrãinate unui succesibil în linie dreaptã, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervã de uzufruct va fi socotitã în portiunea disponibilã si excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreaptã care a consimtit la aceste înstrãinãri. (C. civ. 738, 751 si urm., 841 ).
Art. 846. Cantitatea disponibilã poate fi datã în tot sau în parte, sau prin acte între vii sau prin testament, copiilor sau altor succesibili ai donatorului, fãrã ca donatarul sau legatarul, ce vine la succesiune, sã fie supus la raport, dacã în dispozitie se zice expres, cã ceea ce s-a dat este peste partea sa.
Declaratia cã darul sau legatul este peste partea succesibilului se poate face sau în actul ce contine dispozitia, sau în urmã, cu formele dispozitiilor între vii sau testamentare. (C. civ. 751 si urm., 841, 847).
SECTIUNEA II
Despre reductiunea donatiunilor si a legatelor
Art. 847. Liberalitãtile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilã, vor fi reduse la aceastã parte. (C. civ. 841 si urm., 1641 ).
Art. 848. Reductiunea liberalitãtilor între vii nu va putea fi cerutã decât numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfãtiseazã drepturile lor . (C. civ. 763, 841 si urm., 974).
Art. 849. Partea disponibilã se calculeazã cu chipul urmãtor: pe lângã bunurile ce a lãsat donatorul sau testatorul în momentul mortii sale, se adaugã prin calcul si bunurile de care a dispus prin donatiuni între vii, dupã starea lor din momentul donatiunii si dupã valoarea ce au avut în momentul mortii donatorului. Din aceastã masã de bunuri, scãzându-se datoriile, pe ceea ce va rãmânea se calculeazã partea disponibilã, dupã numãrul si calitatea erezilor. (C. civ. 752, 766 si urm., 772, 841 ).
Art. 850. Întâi se vor reduce dispozitiile testamentare; când bunurile cuprinse în aceste dispozitii nu vor mai fi, atunci numai se va face reductiunea donatiunilor.
Reductiunea va începe de la cea din urmã donatiune, dupã sãvârsirea acesteia se va trece îndatã la cea a doua dupã dânsa, si asa pe rând pânã la cea mai veche donatiune.
Art. 851. Când donatiunea între vii, supusã la reductiune, s-a fãcut la unul din cei cu drept de mostenire, acesta va putea scãdea partea cu care ar trebui sã se reducã donatiunea, din partea ce i s-ar cuveni ca erede în bunurile nedisponibile, dacã aceste bunuri sunt de aceeasi naturã cu cele dãruite. (C. civ. 765, 770).
Art. 852. Se vor reduce cu analogie 1 atât legatele universale cât si cele particulare, fãrã distinctie. (C. civ. 888 si urm., 899 si urm.).
1. Proportional cu valoarea lor.
Art. 853. Când testatorul va declara ca un legat sã fie plãtit preferindu-se celorlalte, acest legat nu va fi supus la reductiune, decât dupã ce valoarea celorlalte legate nu va împlini rezerva legalã. (C. civ. 847).
Art. 854. Donatarul va restitui fructele portiunii ce trece peste partea disponibilã, din momentul mortii donatorului. (C. civ. 522 si urm., 762, 890).
Art. 855. Donatarul este obligat, dacã a alienat bunurile dãruite, sã facã în urmã raportul excedentului peste portiunea disponibilã, dupã valoarea lucrurilor din timpul mortii disponentului. (C. civ. 848, 850).
A se vedea nota de sub art. 825.
CAPITOLUL V
Despre dispozitiile testamentare
SECTIUNEA I
Reguli generale pentru forma testamentelor
Art. 856. Orice persoanã este capabilã de a face testament, dacã nu este popritã de lege. (C. civ. 800, 802, 806 si urm., 887).
Art. 857. Douã sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane. (C. civ. 886, 938).
Art. 858. Un testament poate fi sau olograf, sau fãcut prin act autentic, sau în formã misticã. (C. civ. 802, 868 si urm.).
Art. 859. Testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat si subsemnat de mâna testatorului. (C. civ. 886).
Art. 860. Testamentul autentic este acela care s-a adeverit de judecãtoria competentã. (C. civ. 886).
Art. 861-863. (Abrogate prin Legea nr. 358 din 3 iulie 1944 pentru autentificare si legalizarea înscrisurilor, pentru învestirea cu datã certã si legalizarea copiilor de pe înscrisuri).
Art. 864. Când testatorul va voi sã facã un testament mistic sau secret, trebuie neapãrat sã-l iscãleascã, sau cã l-a scris el însusi, sau cã a pus pe altul sã-l scrie.
Hârtia în care s-au scris dispozitiile testatorului sau hârtia care serveste de plic, de va fi, se va strânge si se va sigila.
Testatorul va prezenta judecãtoriei competente testamentul strâns si pecetluit, precum s-a zis, sau îl va strânge si-l va pecetlui înaintea judcãtoriei.
Testatorul va declara cã dispozitiile din acea hârtie este testamentul sãu, scris si iscãlit de el însusi, sau scris de altul si iscãlit de testator.
Când testatorul, din cauzã de boalã, va fi în neposibilitate fizicã de a se prezenta înaintea judecãtoriei, atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionatã, se vor face înaintea judecãtorului, numit de judecãtorie pentru acest sfârsit.
Judecãtoria, sau judecãtorul numit, va face actul de subscriptie 1 pe hârtia în care s-a scris testamentul, sau pe hârtia care serveste de plic. Acest act se va subscrie atât de testator, cât si de judecãtorie sau judecãtor.
Toatã lucrarea de mai sus nu va putea fi întreruptã de nici o altã operatie; când testatorul, din o cauzã posterioarã subsemnãrii testamentului, va declara cã nu poate subsemna subscriptia 1 aceastã declaratie se va trece în subscriptie. (C. civ. 858, 886).
1. Proces-verbal de suprascriere.
Art. 865. Acei care nu stiu sau care nu pot citi si scrie nu pot face testament în formã misticã.
Art. 866. Când testatorul nu poate vorbi, dar stie a scrie, atunci declaratia cã testamentul este al sãu o va face în scris în capul actului de subscriptie 1 înaintea judecãtorului numit, sau înaintea judecãtoriei.
Judecãtoria sau judecãtorul numit va constata în actul de subscriptie 1 declaratia testatorului.
1. Proces-verbal de suprascriere.
Art. 867. În cazurile când se numeste un judecãtor, el va comunica procesul sãu verbal judecãtoriei, care va legaliza actul de subscriptie sau testamentul.
SECTIUNEA II
Despre regulile speciale asupra formelor câtorva testamente
Art. 868. Testamentele militarilor si ale indivizilor întrebuintati în armatã, sunt în orice tarã valabil fãcute în prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau în prezenta oricãrui alt ofiter superior, asistat de doi martori, sau în prezenta a doi comisari de rãzboi, sau în prezenta unui din comisari asistat de doi martori. (C. civ. 886).
Art. 869. Sunt asemenea, dacã testatorul este bolnav sau rãnit, valabil fãcute în prezenta capului ofiterului de sãnãtate asistat de comandantul militar, însãrcinat cu politia ospiciului. (C. civ. 886).
Art. 870. Dispozitiile articolelor precedente nu sunt admisibile decât în privinta acelor ce sunt în expeditie militarã, sau în cuartier, sau în garnizoanã afarã din teritoriul român, sau prizonieri la inamici, fãrã ca cei ce sunt în cartier sau în garnizoanã înãuntrul tãrii sã poatã profita de aceastã latitudine, de nu se gãsesc în o cetate asediatã, sau în alte locuri ale cãror porti sã fie închise si comunicatiile întrerupte din cauza rãzboiului. (C. civ. 886)
Art. 871. Testamentul fãcut în forma mai sus arãtatã este nul dupã sase luni de la întoarcerea testatorului într-un loc unde are libertatea de a testa cu formele ordinare.
Art. 872. Testamentul fãcut într-un loc care este scos din comunicatie din cauza ciumei sau altei boli contegioase, se poate face înaintea unui membru al consiliului municipal, asistat de doi martori. (C. civ. 886).
Art. 873. Testamentul mentionat în articolul precedent este nul dupã trecerea de sase luni de la deschiderea comunicatiilor cu locul unde se gãseste testatorul, sau dupã sase luni de la trecerea sa într-ue loc unde comunicatiile nu sunt întrerupte. (C. civ. 886).
Art. 874. Testamentele fãcute pe mare în timp de voiaj sunt valabile:
Pe corabii si alte bastimente ale tãrii, când sunt fãcute în prezenta ofiterului comandant al bastimentului, sau în lipsa-i în prezenta acelui ce-l înlocuiste dupã ordinea serviciului, însã si unul si altul asistati de ofiterul de administratie, sau de ofiterul ce îndeplineste functiunile acestuia.
Pe bastimentele de comert, când sunt fãcute în prezenta scribului bastimentului sau în prezenta acelui ce-l înlocuieste, însã si unul si altul asistati de cãpitanul sau de patronul, sau în lipsã-le, de acei ce-i înlocuiesc.
În toate cazurile, functionarii în prezenta cãror se fac aceste testamente vor fi asistati de cãtre doi martori. (C. civ. 886).
Art. 875. Pe bastimentele statului, testamentul cãpitanului, sau acela al ofiterului însãrcinat cu administratia, pe bastimentele de comert, testamentul cãpitanului, al patronului, sau al scribului se pot face în prezenta acelora ce, în ordinea serviciului, vin dupã dânsii, conformându-se pentru celelalte formalitãti cu dispozitiile articolului precedent. (C. civ. 886).
Art. 876. În toate cazurile, testamentele mentionate în cele douã articole precedente se vor face fiecare în douã exemplare originale. (C. civ. 886).
Art. 877. Dacã bastimentul intrã într-un port strãin, unde se gãseste un agent d-ai tãrii, functionarii, în prezenta cãrora s-a fãcut testamentul, sunt datori sã depunã unul din exemplarele originale, închis si pecetluit în mâinile acestui agent, care-l va trimite Ministerului de Interne, spre a fi înaintat la grefa judecãtoriei domiciliului testatorului. (C. civ. 886).
Art. 878. Dupã întoarcerea bastimentului în tarã, fie în portul armamentului, fie în orice alt port, cele douã exemplare originale ale testamentului închise si pecetluite sau exemplarul original rãmas, dacã dupã articolul precedent celãlalt a fost depus în cursul voiajului, vor fi date la biroul comandantului de port, care le va trimite fãrã întârziere Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent. (C. civ. 886).
Art. 879 . Se va înscrie pe marginea rolului bastimentului numele testatorului, mentionându-se despre remiterea orginalelor testamentului în mâinile agentului sau la biroul comandantului de port. (C. civ. 886).
Art. 880. Testamentul nu va fi reputat ca fãcut pe mare, desi s-ar fi fãcut în cursul voiajului, dacã în timpul în care s-a fost fãcut, bastimentul s-ar fi apropiat de un tãrm strãin, unde s-ar afla un agent al României. În acest caz testamentul nu este valabil decât dacã s-a fãcut dupã formele prescrise de legea României, sau dupã acelea întrebuintate în tara unde a fost fãcut. (C. civ. 886).
Art. 881. Dispozitiile de mai sus se aplicã si la testamentele pasagerilor, care nu fac parte din echipaj. (C. civ. 808).
Art. 882. Testamentul fãcut pe mare cu formele articolului 874 nu este valabil decât dacã testatorul moare pe mare, sau dupã trei luni de la întoarcerea lui pe uscat, într-un loc unde ar fi putut sã-l refacã cu formele originale. (C. civ. 886).
Art. 883. Testamentul fãcut pe mare nu va putea cuprinde nici o dispozitie în favoarea ofiterilor bastimentului, dacã dânsii nu sunt rude sunt rude cu testatorul. (C. civ. 808, 886).
Art. 884. Testamentele cuprinse în articolele precedente ale prezentei sectiuni vor fi subscrise de testatori si de ofiterii publici, în prezenta cãrora s-au fãcut.
Dacã testatorul declarã cã nu stie sau nu poate subscrie, se face mentiune de declaratia sa si de cauza ce la împiedicat de a subscrie.
În cazurile în care se cere asistenta a doi martori, testamentul va fi subscris cel putin de unul dintr-însii si se va face mentiune de cauza ce a împiedicat pe celãlalt de a subscrie. (C. civ. 886)
Art. 885. Românul ce s-ar afla în tarã strãinã va putea face testamentul sãu, sau în forma olografã, sau în forma autenticã întrebuintatã în locul unde se face testamentul (C. civ. 2, 858 si urm.)
Art. 886. Formalitãtile la care sunt supuse deosebitele testamente prin dispozitiile prezentei sectiuni si acelea ale sectiunii precedente se vor observa sub pedeapsã de nulitate . (C. civ. 859 si urm., 868 si urm., 874 si urm.).
SECTIUNEA III
Despre institutia de mostenitori si despre legate în genere
Art. 887. Se poate dispune prin testament de toatã sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate. (C. civ. 802, 856, 888 si urm., 894 si urm., 899 si urm.).
pagina a IV-a
SECTIUNEA IV
Despre legatul universal
Art. 888. Legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasã dupã moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale.
Art. 889. Când testatorul are erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la acestia punerea în posesiune a bunurilor cuprinse în testament. (C. civ. 653, 895, 899).
Art. 890. Legatarul universal are drept a pretinde fructele bunurilor cuprinse în testament, din ziua cererii în judecatã, sau din ziua în care eredele a consimtit a-i da legatul. (C. civ. 898).
Art. 891. Când testatorul nu a lãsat erezi rezervatari, legatarul universal va cere de la justitie posesiunea bunurilor cuprinse în testament.
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 892. Testamentul olograf sau mistic, înainte de a fi executat, se va prezenta tribunalului judetean în a cãrui razã teritorialã s-a deschis succesiunea.
Presedintele va constata prin proces-verbal deschiderea testamentului si starea în care l-a gãsit si va ordona depunerea lui la grefa tribunalului. (C. civ. 859, 864 si urm.).
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 893. Legatarul universal, care va veni la mostenire în concurs cu un erede rezervatar, este obligat la datoriile si sarcinile succesiunii personal pânã în concurenta pãrtii sale, si ipotecar pentru tot. (C. civ. 550, 777, 841 si urm., 896, 909).
SECTIUNEA V
Despre legatele unei fractiuni de mostenire
Art. 894. Acest legat poate avea de obicei o fractiune a mostenirii, precum jumãtate, a treia parte sau toate imobilele sau toate mobilele sau o fractiune din imobile sau mobile.
Orice alt legat este singular. (C. civ. 887, 899 si urm.).
Art. 895. Legatarul unei fractiuni de ereditate va cere posesiunea de la erezii rezervatari, în lipsa acestora de la legatarii universali, iar în lipsa si acestora din urmã, de la ceilalti erezi legitimi. (C. civ. 653, 659 si urm., 841 si urm., 888).
Art. 896. Legatarul unei fractiuni din ereditate este obligat la sarcinile si datoriile succesiunii testatorului, personal, în proportie cu partea sa si ipotecar pentru tot. (C. civ. 550, 777, 893, 909).
Art. 897. Legatarul universal, sau acela al unei fractiuni a succesiunii, nu se poate pune în posesiunea legatului, fãrã a se face, dupã cererea lui, un inventar al bunurilor ce compun legatul, de judecãtoria în ocolul 1 cãreia s-a deschis succesiunea.
Legatarul, care va primi a intra în posesiunea bunurilor fãrã inventar, va fi obligat a plãti toate debitele succesiunii, chiar de ar fi mai mari decât averea lãsatã de testator. (C. civ. 704 si urm., 713, 888 si urm., 894 si urm.).
A se vedea nota de sub art. 651.
1. Raza teritorialã
Art. 898. Legatarul unei fractiuni de mostenire poate pretinde fructele din ziua cererii în judecatã, sau din ziua în care i s-a oferit de bunã voie darea legatului. (C. civ. 890, 895).
SECTIUNEA VI
Despre legatele singulare
Art. 899. Orice legat pur si simplu dã legatarului, din ziua mortii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentantilor sãi.
Cu toate acestea, legatarul singular nu va putea intra în posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau interesele 1 , decât din ziua în care a fãcut cererea în judecatã sau din ziua în care predarea legatului i s-a încuviintat de bunã voie. (C. civ. 485, 522,si urm., 894).
1. Dobânzile
Art. 900. Interesele 1 si fructele lucrului legat devin ale legatarului din momentul mortii testatorului, si dacã dânsul n-a fãcut cerere înaintea justitiei:
1. când testatorul a declarat expres în testament cã voieste a urma astfel;
2. când s-a legat drept alimente o renditã viagerã sau o pensie.
A se vedea nota de sub art. 651.
1. Dobânzile
Art. 901. Cheltuielile cererii pentru predare sunt în sarcina succesiunii, fãrã ca cu aceasta sã se poatã reduce rezerva legalã.
În caz când testatorul ar ordona altfel prin testament, se va urma dupã vointa lui.
Art. 902. Erezii testatorului sau orice altã persoanã obligatã a plãti un legat sunt personal datori a-l achita, fiecare în proportie cu partea ce ia din succesiune.
Sunt datori ipotecari pentru tot, pânã la concurenta valorii imobilelor ce detin. (C. civ. 774 si urm., 893, 896, 905).
Art. 903. Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, în starea în care se gãsea la moartea donatorului 1 . (C civ. 465, 468 si urm., 482 si urm., 904, 923, 927, 1325).
1. Textul se referã în realitate la testator.
Art. 904. Când cel ce a dat legat un imobil, a mãrit în urmã acest imobil prin alte achizitii, aceste achizitii, si de ar fi alãturea cu imobilele, nu pot fi socotite ca parte a legatului, de nu se face o nouã dispozitie pentru aceasta.
Înfrumusetãrile si constructiile noi, fãcute asupra fondului legat, fac parte dintr-însul.
Asemenea face parte din legat adausul ce testatorul a fãcut unui loc închis, întinzând îngrãdirile sale.
Art. 905. Dacã înaintea testamentului sau în urmã, lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru altã datorie, sau supus dreptului de uzufruct, acela ce este dator a da legatul, nu este tinut a libera lucrul de aceastã sarcinã, afarã numai dacã testatorul l-a obligat expres la aceasta. (C. civ. 551 ).
Art. 906. Când testatorul, stiind, a dat legat lucrul altuia, însãrcinatul cu acel legat este dator a da, sau lucru în naturã sau valoarea lui din epoca mortii testatorului.
Art. 907. Când testatorul, nestiind, a legat un lucru strãin, legatul este nul.
Art. 908. Când legatul dat este un lucru nedeterminat, însãrcinatul cu legatul nu este obligat a da un lucru de calitatea cea mai bunã, nu poate oferi însã nici lucrul cel mai rãu. (C. civ. 1103).
Art. 909. Legatarul singular nu este obligat a plãti datoriile succesiunii. (C. civ. 847 si urm., 1746 si urm.).
SECTIUNEA VII
Despre executorii testamentari
Art. 910. Testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari. (C. civ. 913, 916, 918).
A se vedea nota de sub art. 651.
Art. 911. El poate sã le dea de drept în posesiune, toatã sau parte numai din averea sa mobilã, pentru un timp care nu va trece peste un an de la moartea sa. (C. civ. 653, 889, 891, 912).
Art. 912. Eredele poate sã-i scoatã din posesiune, oferindu-le sume îndestulãtoare pentru plata legatelor de lucruri mobile, sau justificând cã a plãtit aceste legate. (C. civ. 911).
Art. 913. Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici executor testamentar. (C. civ. 915, 950).
Art. 914. Femeia mãritatã nu poate fi executoare testamentarã, decât cu consimtãmântul bãrbatului.
Dacã ea este separatã de bunuri, sau prin contractul de maritaj, sau prin sentintã judecãtoreascã, va putea deveni executoare testamentarã, cu consimtãmântul bãrbatului sau cu autorizatia justitiei în caz de refuz din parte-i.
Dispozitiile art. 914 au fost abrogate implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacitãtii civile a femeii mãritate. (Decretul nr. 1412 în M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932).
Art. 915. Minorele nu poate fi executor testamentar, chiar cu autorizatia tutorelui. (C. civ. 913, 950).
Art. 916. Executorii testamentari vor cere punerea pecetilor 1 , dacã sunt si erezi minori interzisi sau absenti 2 .
Ei vor stãrui a se face inventarul bunurilor succesiunii în prezenta eredelui, prezumtiv,
sau în lipsã-i, dupã ce i s-au fãcut chemãrile legiuite 3 .
Ei vor cere vinderea miscãtoarelor în lipsã de sumã îndestulãtoare pentru plata legatelor.
Ei vor îngriji ca testamentele sã se execute si, în caz de contestatie asupra executiei, ei pot sã intervinã ca sã sustinã validitatea lor.
Ei sunt datori, dupã trecere de un an de la moartea testatorului, a da socotealã pentru gestiunea lor. (C. civ. 472 si urm., 557 si urm., 809 si urm., 819, 854 si urm.).
A se vedea nota de sub art. 651.
1. Sigilii
2. Dispãruti
3. Dupã ce a fost citat
Art. 917. Dreptul executorului testamentar nu trece la erezii sãi.
Art. 918. Dacã sunt mai multi executori testamentari care au primit aceastã sarcinã, unul singur va lucra în lipsã-le.
Ei vor fi responsabili solidar de a da socotealã de miscãtoarele ce li s-au încredintat, afarã numai dacã testatorul a despãrtit functiile lor si dacã fiecare din ei s-a mãrginit în ceea ce i s-a încredintat. (C. civ. 1039 si urm.).
Art. 919. Cheltuielile fãcute de executorul testamentar pentru punerea pecetilor 1 , pentru inventar, pentru socoteli, si alte cheltuieli relative la functiunile sale sunt în sarcina succesiunii. (C. civ. 916).
1. Sigilii
SECTIUNEA VIII
Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor
Art. 920. Un testament nu poate fi revocat, în tot sau în parte, decât sau prin un act legalizat de judecãtoria competentã, care act va cuprinde mutarea vointei testatorului, sau prin un testament posterior. (C. civ. 802).
Art. 921. Testamentul posterior care nu revocã anume pe cel anterior, nu desfiinteazã din acesta, decât numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
Art. 922. Revocarea fãcutã prin testamentul posterior va avea toatã validitatea ei, cu toate cã acest act a rãmas fãrã efect din cauza necapacitãtii eredelui, sau a legatarului, sau din cauzã cã acestia nu au voit a primi ereditatea.
Art. 923. Orice înstrãinare a obiectului legatului, fãcutã cu orice mod sau conditie, revocã legatul pentru tot ce s-a înstrãinat, chiar când înstrãinarea va fi nulã, sau când obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului. (C. civ. 903 si urm.).
Art. 924. Orice dispozitie testamentarã devine caducã, când acela în favoarea cãrui a fost fãcutã a murit înaintea testatorului.
Art. 925. Orice dispozitie testamentarã, fãcutã sub conditie suspensivã, cade când eredele sau legatarul a murit înaintea îndeplinirii conditiei. (C. civ. 1004 si urm., 1017 si urm.)
Art. 926. Dispozitia testamentarã, fãcutã de la un timp înainte nu opreste pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept dobândit din momentul mortii testatorului. (C. civ. 899, 1017 si urm.).
Art. 927. Legatul va fi caduc, dacã lucrul legat a pierit de tot în viata testatorului. (C. civ. 1091, 1156).
Art. 928. Orice dispozitie testamentarã cade, când eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi. (C. civ. 686, 808 si urm.).
Art. 929. Când din dispozitiile testamentare va rezulta cã cugetul testatorului a fost de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai multi legatari, legatul se împarte între ei, fãrã a se scãdea pãrtile legatarilor necapabili, sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit înaintea testatorului. (C. civ. 1057 si urm.).
Art. 930. Aceleasi cauze care, dupã art. 830 si dupã cele dintâi douã dispozitii ale art. 831, autorizã cererea de revocare a donatiunilor între vii, pot fi primite si la cererea revocãrii dispozitiilor testamentare.
Art. 931. Dacã cererea de revocare este întemeiatã pe o injurie gravã, fãcutã memoriei testatorului, actiunea va trebui sã fie intentatã în curs de un an din ziua delictului. (C. civ. 833).
CAPITOLUL VI
Despre donatiuni fãcute sotilor prin contractul de maritagiu
Art. 932. Donatiunile fãcute sotilor sau unuia dintr-însii, prin contractul de maritagiu, nu sunt supuse la nici o formalitate.
Dispozitia acestui text a devenit inaplicabilã ca urmare a abrogãrii titlului IV din cartea III a Codului civil, "Despre contractul de cãsãtorie si despre drepturile respective ale sotilor" prin art. 49 al Decretului nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice (B. Of. nr. 9 din 31 ianuarie 1954), cu modificãrile ulterioare.
Art. 933. Donatorul poate, în cazul articolului precedent, sã dea donatiune si bunurile sale viitoare.
Donatorul în asemenea caz nu mai poate dispune gratuit de bunurile sale.
Când donatorul supravietuieste sotilor sau sotului donatar, donatiunea este revocabilã.
A se vedea nota de sub art. 932.
Art. 934. Prin contractul de maritagiu, se poate face cumulativ donatiunea bunurilor prezente si viitoare, sau a unei pãrti numai dintr-aceste bunuri, cu îndatorirea însã de a se anexa actului un stat de datoriile si sarcinile existente, la care este supus donatorul în momentul donatiunii. În acest caz donatarul este liber sã se lepede la moartea donatorului de bunurile viitoare si sã opreascã numai pe cele prezente.
A se vedea nota de sub art. 932.
Art. 935. Dacã statul de care se face mentiune în articolul precedent, nu s-a anexat actului ce continea donatiunea bunurilor prezente si viitoare, donatarul nu poate decât sau a accepta sau a se lepãda de donatiune în întregul ei.
Când acceptã, nu poate cere decât bunurile existente la moartea donatorului, si este supus la toate datoriile si sarcinile succesiunii.
A se vedea nota de sub art. 932.
CAPITOLUL VII
Despre dispozitiile dintre soti, fãcute sau în contractul de maritagiu sau în timpul maritagiului
Art. 936. Sotii pot prin contractul de maritagiu sã-si facã reciproc, sau numai unul altuia, orice donatiune vor voi.
A se vedea nota de sub art. 932.
Art. 937. Orice donatiune fãcutã între soti în timpul maritagiului este revocabilã.
Revocarea se poate cere de femeie, fãrã nici o autorizatie.
O asemenea donatiune nu este revocabilã pentru cã în urmã s-au nãscut copii. (C. civ. 801, 829, 836).
Dispozitia alin. 2, care constituia o exceptie de la regula generalã a incapacitãtii femeii mãritate, a fost abrogatã implicit prin Legea privitoare la ridicarea incapacitãtii civile a femeii mãritate (Decretul nr. 1412, în M. Of. nr. 94 din 20 aprilie 1932).
Art. 938. Sotii nu pot, în timpul maritagiului, sã-si facã nici prin acte între vii, nici prin testament, vreo donatiune mutualã si reciprocã printr-unul si acelasi act. (C. civ. 857).
Art. 939. Bãrbatul sau femeia care, având copii dintr-alt maritagiu, va trece în al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea dãrui sotului din urmã decât o parte egalã cu partea legitimã a copilului ce a luat mai putin, si fãrã ca, nici într-un caz, donatiunea sã treacã peste cuartul bunurilor. (C. civ. 841 ).
A se vedea:
Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (M. Of. nr. 113 din 10 iunie 1944).
Art. 940. Sotii nu pot sã-si dãruiascã indirect mai mult decât s-a arãtat mai sus.
Orice donatiune, deghizatã sau fãcutã unei persoane interpuse, este nulã. (C. civ. 812, 939, 941).
Art. 941. Sunt reputate persoane interpuse copiii ce sotul donatar are din alt maritaj, asemenea sunt reputate si rudele sotului donatar, la a cãror ereditate acesta este chemat în momentul donatiunii. (C. civ. 812, 94).