Home | Next

 

Codul Fiscal - TITLUL V - Impozitul pe veniturile nerezidentilor

TITLUL V

Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor straine înfiintate în România

CAPITOLUL I

Impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti
Contribuabili

Art. 113. - Nerezidentii care obtin venituri impozabile din România au obligatia de a plati impozit conform prezentului capitol si sunt denumiti în continuare contribuabili.

Sfera de cuprindere a impozitului

Art. 114. - Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe veniturile obtinute din România de nerezidenti, se aplica asupra veniturilor brute impozabile obtinute din România.

Venituri impozabile obtinute din România

Art. 115. - (1) Veniturile impozabile obtinute din România, indiferent daca veniturile sunt primite în România sau în strainatate, sunt:
a) dividende de la o persoana juridica româna;
b) dobânzi de la un rezident;
c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca dobânda este o cheltuiala a sediului permanent;
d) redevente de la un rezident;
e) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca redeventa este o cheltuiala a sediului permanent;
f) comisioane de la un rezident;
g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca comisionul este o cheltuiala a sediului permanent;
h) venituri din activitati sportive si de divertisment desfasurate în România, indiferent daca veniturile sunt primite de catre persoanele care participa efectiv la asemenea activitati sau de catre alte persoane;
i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de consultanta din orice domeniu, daca aceste venituri sunt obtinute de la un rezident sau daca veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în România;
j) venituri reprezentând remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române;
k) venituri din servicii prestate în România;
l) venituri din profesii independente desfasurate în România - doctor, avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor si alte profesii similare -, în cazul când sunt obtinute în alte conditii decât prin intermediul unui sediu permanent sau într-o perioada sau în mai multe perioade care nu depasesc în total 183 de zile pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurarilor sociale sau de la bugetul de stat, în masura în care pensia lunara depaseste plafonul prevazut de art. 73;
n) venituri din transportul international aerian, naval, feroviar sau rutier, ce se desfasoara între România si un stat strain;
o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
p) venituri obtinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare joc de noroc, obtinute de la acelasi organizator într-o singura zi de joc.
(2) Urmatoarele venituri impozabile obtinute din România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol si se impoziteaza conform titlurilor II sau III, dupa caz:
a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în România;
b) veniturile unei persoane juridice straine obtinute din proprietati imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare detinute într-o persoana juridica româna;
c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obtinute dintr-o activitate dependenta desfasurata în România;
d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obtinute din închirierea sau alta forma de cedare a dreptului de folosinta a unei proprietati imobiliare situate în România sau din transferul titlurilor de participare detinute într-o persoana juridica româna.

Retinerea impozitului din veniturile impozabile obtinute din România de nerezidenti

Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenti pentru veniturile impozabile obtinute din România se calculeaza, se retine si se varsa la bugetul de stat de catre platitorii de venituri.
(2) Impozitul datorat se calculeaza prin aplicarea urmatoarelor cote asupra veniturilor brute:
a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de depozit si alte instrumente de economisire la banci si alte institutii de credit autorizate si situate în România;
b) 20% pentru veniturile obtinute din jocurile de noroc, prevazute la art. 115 alin. (1) lit. p);
c) 15% în cazul oricaror alte venituri impozabile obtinute din România, asa cum sunt enumerate la art. 115.
(3) În întelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost platit unui nerezident, daca impozitul nu ar fi fost retinut din venitul platit nerezidentului.
(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie retinut se calculeaza dupa cum urmeaza:
a) pentru veniturile ce reprezinta remuneratii primite de nerezidenti ce au calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administratie al unei persoane juridice române, potrivit prevederilor art. 58;
b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurarilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 74.
(5) Impozitul ce trebuie retinut se vireaza la bugetul de stat pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care s-a platit venitul, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a României, din ziua precedenta celei în care se efectueaza plata catre bugetul de stat.
(6) Pentru orice venit impozitul ce trebuie retinut, în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final.

Scutiri de la impozitul prevazut în prezentul capitol

Art. 117. - Sunt scutite de impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti urmatoarele venituri:
a) dobânda pentru depunerile la vedere în cont curent de la banci sau alte institutii de credit din România;
b) dobânda la instrumente/titluri de creanta emise si/sau garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Nationala a României, precum si de banci sau alte institutii financiare care actioneaza în calitate de agent al Guvernului român;
c) dobânda la instrumente/titluri de creanta emise de o persoana juridica româna, daca instrumentele/titlurile de creanta sunt tranzactionate pe o piata de valori mobiliare recunoscuta si dobânda este platita unei persoane care nu este o persoana afiliata a emitatorului instrumentelor/titlurilor de creanta;
d) premiile unei persoane fizice nerezidente obtinute din România, ca urmare a participarii la festivalurile nationale si internationale artistice, culturale si sportive finantate din fonduri publice;
e) premiile acordate elevilor si studentilor nerezidenti la concursurile finantate din fonduri publice;
f) veniturile obtinute de nerezidenti din România, care presteaza servicii de consultanta, asistenta tehnica si alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finantate prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme financiare internationale si statul român ori persoane juridice române, inclusiv autoritati publice, având garantia statului român, precum si în cadrul contractelor finantate prin acorduri de împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în care dobânda perceputa pentru aceste împrumuturi se situeaza sub nivelul de 3% pe an;
g) veniturile persoanelor juridice straine care desfasoara în România activitati de consultanta în cadrul unor acorduri de finantare gratuita încheiate de Guvernul României cu alte guverne sau organizatii internationale guvernamentale sau neguvernamentale;
h) dupa data aderarii României la Uniunea Europeana, dividendele platite de o persoana juridica româna unei persoane juridice din statele membre ale Comunitatii Europene sunt scutite de impozit, daca beneficiarul dividendelor detine minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridica româna, pe o perioada neîntrerupta de cel putin 2 ani, care se încheie la data platii dividendului.

Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale conventiilor de evitare a dublei impuneri

Art. 118. - (1) În întelesul art. 116, daca un contribuabil este rezident al unei tari cu care România a încheiat o conventie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit si capital, cota de impozit care se aplica venitului impozabil obtinut de catre acel contribuabil din România nu poate depasi cota de impozit, prevazuta în conventie, care se aplica asupra acelui venit, potrivit alin. (2). În situatia în care cotele de impozitare din legislatia interna sunt mai favorabile decât cele din conventiile de evitare a dublei impuneri se aplica cotele de impozitare mai favorabile.
(2) Pentru aplicarea prevederilor conventiei de evitare a dublei impuneri nerezidentul are obligatia de a prezenta platitorului de venit certificatul de rezidenta fiscala.
(3) Macheta certificatului de rezidenta fiscala si termenul de depunere a acestuia de catre nerezident se stabilesc prin norme.

Declaratii anuale privind retinerea la sursa

Art. 119. - (1) Platitorii de venituri care au obligatia sa retina la sursa impozitul pentru veniturile obtinute de contribuabili din România trebuie sa depuna o declaratie la autoritatea fiscala competenta pâna la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care s-a platit impozitul.
(2) Platitorii de venituri care au obligatia sa retina impozit din veniturile obtinute de contribuabili din România trebuie sa furnizeze contribuabilului informatii în scris despre natura si suma veniturilor impozabile, precum si impozitul retinut în numele contribuabilului. Informatiile se transmit fiecarui contribuabil pâna la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care s-a platit impozitul.

Certificatele de atestare a impozitului platit de nerezidenti

Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscala competenta prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a impozitului platit catre bugetul de stat de el însusi sau de o alta persoana, în numele sau.
(2) Autoritatea fiscala competenta are obligatia de a elibera certificatul de atestare a impozitului platit de nerezidenti.
(3) Forma cererii si a certificatului de atestare a impozitului platit de nerezident, precum si conditiile de depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme.

Dispozitii tranzitorii

Art. 121. - Veniturile obtinute de partenerii contractuali externi, persoane fizice si juridice nerezidente, si de angajatii si contractorii independenti ai acestora, din activitati desfasurate de acestia pentru realizarea obiectivului de investitii Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda-Unitatea 2, sunt scutite de impozitul prevazut în prezentul capitol, pâna la punerea în functiune a obiectivului de mai sus.

CAPITOLUL II

Impozitul pe reprezentante
Contribuabili

Art. 122. - Orice persoana juridica straina, care are o reprezentanta autorizata sa functioneze în România, potrivit legii, are obligatia de a plati un impozit anual, conform prezentului capitol.

Stabilirea impozitului

Art. 123. - (1) Impozitul pe reprezentanta pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilita pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a României, din ziua precedenta celei în care se efectueaza plata impozitului catre bugetul de stat.
(2) În cazul unei persoane juridice straine, care în cursul unui an fiscal înfiinteaza sau desfiinteaza o reprezentanta în România, impozitul datorat pentru acest an se calculeaza proportional cu numarul de luni de existenta a reprezentantei în anul fiscal respectiv.

Plata impozitului si depunerea declaratiei fiscale

Art. 124. - (1) Orice persoana juridica straina are obligatia de a plati impozitul pe reprezentanta la bugetul de stat, în doua transe egale, pâna la datele de 20 iunie si 20 decembrie.
(2) Orice persoana juridica straina care datoreaza impozitul pe reprezentanta are obligatia de a depune o declaratie anuala la autoritatea fiscala competenta, pâna la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.
(3) Orice persoana juridica straina, care înfiinteaza sau desfiinteaza o reprezentanta în cursul anului fiscal, are obligatia de a depune o declaratie fiscala la autoritatea fiscala competenta, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanta a fost înfiintata sau desfiintata.
(4) Reprezentantele sunt obligate sa conduca evidenta contabila prevazuta de legislatia în vigoare din România.


Codul Fiscal - TITLUL VI - Taxa pe Valoarea Adaugata

TITLUL VI
Taxa pe valoarea adaugata
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Definitia taxei pe valoarea adaugata

Art. 125. - Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect care se datoreaza bugetului de stat.

CAPITOLUL II
Sfera de aplicare

Art. 126. - (1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1);
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 127 alin. (2).
(2) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprinde si importul de bunuri.
(3) Operatiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata sunt denumite în continuare operatiuni impozabile.
(4) Operatiunile impozabile pot fi:
a) operatiuni taxabile, pentru care se aplica cotele prevazute la art. 140;
b) operatiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata, dar este permisa deducerea taxei pe valoarea adaugata datorate sau platite pentru bunurile sau serviciile achizitionate. În prezentul titlu, aceste operatiuni sunt prevazute la art. 143 si art. 144;
c) operatiuni scutite fara drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata si nu este permisa deducerea taxei pe valoarea adaugata datorate sau platite pentru bunurile sau serviciile achizitionate. În prezentul titlu, aceste operatiuni sunt prevazute la art. 141;
d) operatiuni de import scutite de taxa pe valoarea adaugata, prevazute la art. 142, pentru care nu se datoreaza taxa pe valoarea adaugata în vama.

CAPITOLUL III
Persoane impozabile
Persoane impozabile si activitatea economica

Art. 127. - (1) Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati.
(2) În sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(3) Nu actioneaza de o maniera independenta angajatii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de munca sau prin orice alte instrumente juridice care creeaza un raport angajator/angajat în ceea ce priveste conditiile de munca, remunerarea sau alte obligatii ale angajatorului.
(4) Cu exceptia celor prevazute la alin. (5) si (6), institutiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitatile care sunt desfasurate în calitate de autoritati publice, chiar daca pentru desfasurarea acestor activitati se percep cotizatii, onorarii, redevente, taxe sau alte plati.
(5) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate în calitate de autoritati publice, daca tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurentiale.
(6) Institutiile publice sunt persoane impozabile pentru activitatile desfasurate în aceleasi conditii legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, chiar daca sunt prestate în calitate de autoritate publica, precum si pentru activitatile urmatoare:
a) telecomunicatii;
b) furnizarea de apa, gaze, energie electrica, energie termica, agent frigorific si altele de aceeasi natura;
c) transport de bunuri si de persoane;
d) servicii prestate de porturi si aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor si expozitiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitatile organelor de publicitate comerciala;
i) activitatile agentiilor de calatorie;
j) activitatile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante si alte localuri asemanatoare.
(7) Sunt asimilate institutiilor publice, în ceea ce priveste regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, orice entitati a caror înfiintare este reglementata prin legi sau hotarâri ale Guvernului, pentru activitatile prevazute prin actul normativ de înfiintare, care nu creeaza distorsiuni concurentiale, nefiind desfasurate si de alte persoane impozabile.

CAPITOLUL IV
Operatiuni impozabile
Livrarea de bunuri

Art. 128. - (1) Prin livrare de bunuri se întelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar catre o alta persoana, direct sau prin persoane care actioneaza în numele acestuia.
(2) În întelesul prezentului titlu, prin bunuri se întelege bunurile corporale mobile si imobile, prin natura lor sau prin destinatie. Energia electrica, energia termica, gazele naturale, agentul frigorific si altele de aceeasi natura sunt considerate bunuri mobile corporale.
(3) Sunt, de asemenea, considerate livrari de bunuri efectuate cu plata, în sensul alin. (1):
a) predarea efectiva a bunurilor catre o alta persoana, în cadrul unui contract care prevede ca plata se efectueaza în rate sau orice alt tip de contract ce prevede ca proprietatea este atribuita cel mai târziu în momentul platii ultimei scadente, cu exceptia contractelor de leasing;
b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executarii silite;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despagubiri;
d) transmiterea de bunuri efectuata pe baza unui contract de comision la cumparare sau la vânzare, atunci când comisionarul actioneaza în nume propriu, dar în contul comitentului;
e) bunurile constatate lipsa din gestiune, cu exceptia celor prevazute la alin. (9) lit. a) si c).
(4) Preluarea de catre persoane impozabile a bunurilor achizitionate sau fabricate de catre acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane în mod gratuit constituie livrare de bunuri efectuata cu plata, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial.
(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei societati comerciale catre asociatii sau actionarii sai, inclusiv o distribuire de bunuri legata de lichidarea sau de dizolvarea fara lichidare a societatii, constituie livrare de bunuri efectuata cu plata.
(6) În cazul a doua sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separata a bunului, chiar daca acesta este transferat direct beneficiarului final.
(7) Transferul de bunuri efectuat cu ocazia operatiunilor de transfer total sau partial de active si pasive, ca urmare a fuziunii si divizarii, nu constituie livrare de bunuri, indiferent daca e facuta cu plata sau nu.
(8) Aportul în natura la capitalul social al unei societati comerciale nu constituie livrare de bunuri, daca primitorului bunurilor i-ar fi fost permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata, daca aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situatia în care primitorul bunurilor este o persoana impozabila, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata sau are dreptul de deducere partial, operatiunea se considera livrare de bunuri, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial.
(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora;
b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în conditiile stabilite prin norme;
c) perisabilitatile, în limitele prevazute prin lege;
d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;
e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstratii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimularii vânzarilor;
f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul actiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum si alte destinatii prevazute de lege, în conditiile stabilite prin norme.

Prestarea de servicii

Art. 129. - (1) Se considera prestare de servicii orice operatiune care nu constituie livrare de bunuri.
(2) Prestarile de servicii cuprind operatiuni cum sunt:
a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;
b) transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfasura o activitate economica, de a nu concura cu alta persoana sau de a tolera o actiune ori o situatie;
d) prestarile de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autoritati publice sau potrivit legii;
e) intermedierea efectuata de comisionari, care actioneaza în numele si în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
(3) Se considera prestari de servicii cu plata:
a) utilizarea temporara a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legatura cu activitatea sa economica, sau pentru a fi puse la dispozitie, în vederea utilizarii în mod gratuit, altor persoane, daca taxa pe valoarea adaugata pentru bunurile respective a fost dedusa total sau partial;
b) prestarile de servicii efectuate în mod gratuit de catre o persoana impozabila, în scopuri care nu au legatura cu activitatea sa economica pentru uzul personal al angajatilor sai sau al altor persoane.
(4) Nu se considera prestare de servicii efectuata cu plata utilizarea bunurilor si prestarile de servicii prevazute la alin. (3), efectuate în limitele si potrivit destinatiilor prevazute prin lege, precum si prestarile de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimularii vânzarilor.
(5) Persoana impozabila care actioneaza în nume propriu, dar în contul unei alte persoane, în legatura cu o prestare de servicii, se considera ca a primit si a prestat ea însasi acele servicii.
(6) În cazul prestarii unui serviciu de catre mai multe persoane impozabile, prin tranzactii succesive, fiecare tranzactie se considera o prestare separata si se impoziteaza distinct, chiar daca serviciul respectiv este prestat direct catre beneficiarul final.

Schimburi de bunuri sau servicii

Art. 130. - În cazul unei operatiuni care implica o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrari de bunuri si/sau prestari de servicii, fiecare persoana impozabila se considera ca a efectuat o livrare de bunuri si/sau o prestare de servicii cu plata.

Importul de bunuri

Art. 131. - (1) În întelesul prezentului titlu, se considera import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, dupa intrarea lor în tara , în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata. Totusi, acestea sunt supuse reglementarilor vamale în ceea ce priveste plata sau, dupa caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se afla în regim vamal suspensiv.
(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul caruia bunurile ies din aceste regimuri.
(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.

CAPITOLUL V
Locul operatiunilor impozabile
Locul livrarii de bunuri

Art. 132. - (1) Se considera a fi locul livrarii de bunuri:
a) locul unde se gasesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un tert;
b) locul unde se efectueaza instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalari sau montaj, indiferent daca punerea în functiune este efectuata de catre furnizor sau de alta persoana în contul sau;
c) locul unde se gasesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrarile de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;
e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrarile de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, si pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tarii.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se întelege:
a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul tarii, parcursul efectuat între locul de plecare si locul de sosire al transportului de pasageri, fara oprire în afara tarii;
b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul tarii, daca este cazul, dupa oprirea efectuata în afara tarii;
c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevazut în interiorul tarii, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul tarii, daca este cazul, înainte de oprirea efectuata în afara tarii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) si b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se afla în afara României, acestea fiind importate în România, locul livrarii efectuate de importator, în sensul art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.
Locul prestarii de servicii
Art. 133. - (1) Locul prestarii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îsi are stabilit sediul activitatii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau resedinta sa obisnuita.
(2) Prin exceptie de la alin. (1), pentru urmatoarele prestari de servicii, locul prestarii este considerat a fi:
a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestarile de servicii efectuate în legatura directa cu un bun imobil, inclusiv prestatiile agentiilor imobiliare si de expertiza, ca si prestarile privind pregatirea sau coordonarea executarii lucrarilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestatiile furnizate de arhitecti si serviciile de supervizare;
b) locul unde se efectueaza transportul, în functie de distantele parcurse, în cazul transportului de bunuri si de persoane;
c) sediul activitatii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absenta acestora, domiciliul sau resedinta obisnuita a beneficiarului în cazul urmatoarelor servicii:
1. închirierea de bunuri mobile corporale;
2. operatiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;
3. transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si al altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate si marketing;
5. serviciile de consultanta, de inginerie, juridice si de avocatura, serviciile contabililor si expertilor contabili, ale birourilor de studii si alte servicii similare;
6. prelucrarea de date si furnizarea de informatii;
7. operatiunile bancare, financiare si de asigurari, inclusiv reasigurari, cu exceptia închirierii de seifuri;
8. punerea la dispozitie de personal;
9. telecomunicatiile. Sunt considerate servicii de telecomunicatii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, înscrisuri, imagini si sunete sau informatii de orice natura prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau receptii; serviciile de telecomunicatii cuprind, de asemenea, si furnizarea accesului la reteaua mondiala de informatii;
10. serviciile de radiodifuziune si de televiziune;
11. serviciile furnizate pe cale electronica; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronica: furnizarea si conceperea de site-uri informatice, mentenanta la distanta a programelor si echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - si actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte si de informatii si punerea la dispozitie de baze de date, furnizarea de muzica, de filme si de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea si difuzarea de emisiuni si evenimente politice, culturale, artistice, sportive, stiintifice, de divertisment si furnizarea de servicii de învatamânt la distanta. Atunci când furnizorul de servicii si clientul sau comunica prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezinta un serviciu electronic;
12. obligatia de a se abtine de la realizarea sau exercitarea, total sau partial, a unei activitati economice sau a unui drept mentionat în prezenta litera;
13. prestarile de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestarilor prevazute în prezenta litera;
d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul urmatoarelor servicii:
1. culturale, artistice, sportive, stiintifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii si cele ale organizatorilor de astfel de activitati;
2. prestarile accesorii transportului, cum sunt: încarcarea, descarcarea, manipularea, paza si/sau depozitarea bunurilor si alte servicii similare;
3. expertize privind bunurile mobile corporale;
4. prestarile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

CAPITOLUL VI
Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata
Faptul generator si exigibilitatea - reguli generale

|Art. 134. - (1) Faptul generator al taxei reprezinta faptul prin care sunt realizate conditiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Taxa pe valoarea adaugata devine exigibila atunci când autoritatea fiscala devine îndreptatita, în baza legii, la un moment dat, sa solicite taxa pe valoarea adaugata de la platitorii taxei, chiar daca plata acesteia este stabilita prin lege la o alta data.
(3) Faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibila, la data livrarii de bunuri sau la data prestarii de servicii, cu exceptiile prevazute în prezentul titlu.
(4) Livrarile de bunuri si prestarile de servicii, altele decât cele prevazute la art. 128 alin. (3) lit. a) si art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectueaza continuu, dând loc la decontari sau plati succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electrica si altele asemenea, se considera ca sunt efectuate în momentul expirarii perioadelor la care se refera aceste decontari sau plati.
(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator si intervine:
a) la data la care este emisa o factura fiscala, înaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii;
b) la data încasarii avansului, în cazul în care se încaseaza avansuri înaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii. Se excepteaza de la aceasta prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, si orice avansuri încasate pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se întelege încasarea partiala sau integrala a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrarii, respectiv a prestarii.
(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata sa intervina la data livrarii bunului imobil, în conditii stabilite prin norme.

Faptul generator si exigibilitatea - cazuri speciale

Art. 135. - (1) Prin derogare de la art. 134 alin. (3), exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la datele prevazute în prezentul articol.
(2) Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în strainatate, astfel cum sunt definite la art. 151 alin. (2), pentru care beneficiarii au obligatia platii taxei pe valoarea adaugata, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitarii partiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului pâna la aceasta data. Pentru operatiunile de închiriere de bunuri mobile si operatiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit în strainatate, denumite în continuare operatiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor. Daca se efectueaza plati în avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data efectuarii platii.
(3) În cazul livrarii de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în tara, al operatiunilor de leasing intern, de închiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redeventei sau arendei. În cazul încasarii de avansuri fata de data prevazuta în contract, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data încasarii avansului.
(4) Pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii care se efectueaza continuu, dând loc la decontari sau plati succesive - energie electrica si termica, gaze naturale, apa, servicii telefonice si altele similare -, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantitatile livrate si serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii urmatoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea.
(5) În cazul livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, realizate prin intermediul unor masini automate de vânzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data când se extrage numerar din automatul de vânzare sau de jocuri.
(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta sumelor constituite drept garantie pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrarilor de constructii-montaj ia nastere la data încheierii procesului-verbal de receptie definitiva sau, dupa caz, la data încasarii sumelor, daca încasarea este anterioara acestuia.

Exigibilitatea pentru importul de bunuri

Art. 136. - În cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adaugata devine exigibila la data când se genereaza drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislatiei vamale în vigoare.

CAPITOLUL VII
Baza de impozitare
Baza de impozitare pentru operatiuni în interiorul tarii


Art. 137. - (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este constituita din:
a) pentru livrari de bunuri si prestari de servicii, altele decât cele prevazute la lit. b) si c), din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori prestator din partea cumparatorului, beneficiarului sau a unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni;
b) preturile de achizitie sau, în lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrarii, pentru operatiunile prevazute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) si (5). Daca bunurile sunt mijloace fixe, pretul de achizitie sau pretul de cost se ajusteaza, astfel cum se prevede în norme;
c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabila pentru executarea prestarilor de servicii pentru operatiunile prevazute la art. 129 alin. (3).
(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata:
a) impozitele, taxele, daca prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adaugata;
b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparatorului sau clientului.
(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata urmatoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor;
b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotarâre judecatoreasca definitiva, penalizarile si orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totala sau partiala a obligatiilor contractuale, daca sunt percepute peste preturile si/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezinta contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) dobânzile percepute pentru: plati cu întârziere, livrari cu plata în rate, operatiuni de leasing;
d) valoarea ambalajelor care circula între furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare;
e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia;
f) taxa de reclama si publicitate si taxa hoteliera care sunt percepute de catre autoritatile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Ajustarea bazei de impozitare

Art. 138. - Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata se ajusteaza în urmatoarele situatii:
a) daca au fost emise facturi fiscale si, ulterior, operatiunea este anulata total sau partial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea sau preturile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) în situatia în care reducerile de pret, prevazute la art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum si în cazul majorarii pretului ulterior livrarii sau prestarii;
d) contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisa începând cu data de la care se declara falimentul;
e) în cazul în care cumparatorii returneaza ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.

Baza de impozitare pentru import

Art. 139. - (1) Baza de impozitare pentru un import de bunuri este constituita din valoarea în vama a bunurilor, stabilita conform legislatiei vamale în vigoare, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, datorate pentru importul de bunuri.
(2) Se cuprind, de asemenea, în baza de impozitare cheltuielile accesorii precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare care intervin pâna la primul loc de destinatie a bunurilor în România, în masura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilita conform alin. (1). Primul loc de destinatie a bunurilor îl reprezinta destinatia stipulata în documentul de transport sau orice alt document însotitor al bunurilor, când acestea intra în România.
(3) Baza de impozitare pentru importul de bunuri nu cuprinde elementele prevazute la art. 137 alin. (3).
(4) Baza de impozitare pentru nave si aeronave nu include:
a) valoarea serviciilor de reparare sau transformare, pentru navele si aeronavele care au fost reparate sau transformate în strainatate;
b) carburantii si alte bunuri, aprovizionate din strainatate, destinate utilizarii pe nave si/sau aeronave.
(5) Daca suma folosita la stabilirea bazei de impozitare pentru un import de bunuri este exprimata în valuta, aceasta se converteste în moneda nationala a României, în conformitate cu metodologia folosita, pentru a stabili valoarea în vama a bunurilor importate.

CAPITOLUL VIII
Cotele de taxa pe valoarea adaugata
Cota standard si cota redusa


Art. 140. - (1) Cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de taxa pe valoarea adaugata sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoarea adaugata.
(2) Cota redusa a taxei pe valoarea adaugata este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare, pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri:
a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologice, gradini zoologice si botanice, târguri, expozitii;
b) livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitatii;
c) livrarile de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare;
d) livrarile de produse ortopedice;
e) medicamente de uz uman si veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(3) Cota de taxa pe valoarea adaugata aplicabila este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adaugata, cu exceptia operatiunilor prevazute la art. 134 alin. (5) si art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplica cota în vigoare la data exigibilitatii taxei.
(4) În cazul schimbarilor de cote, pentru operatiunile prevazute la art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrarii de bunuri sau prestarii de servicii, cu exceptia operatiunilor prevazute la art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectueaza aplicând cota în vigoare la data exigibilitatii taxei.
(5) Cota aplicabila pentru un import de bunuri este cea aplicata în interiorul tarii pentru livrarea aceluiasi bun.

CAPITOLUL IX
Operatiuni scutite
Scutiri pentru operatiunile din interiorul tarii

Art. 141. - (1) Urmatoarele operatiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strâns legate de acestea, desfasurate de unitati autorizate pentru astfel de activitati, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sanatate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de îngrijire medicala si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unitati autorizate sa desfasoare astfel de activitati, cantinele organizate pe lânga aceste unitati, serviciile funerare prestate de unitatile sanitare;
b) prestarile de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de catre stomatologi si tehnicieni dentari, precum si livrarea de proteze dentare efectuata de stomatologi si de tehnicienii dentari;
c) prestarile de îngrijire si supraveghere efectuate de personal medical si paramedical;
d) transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;
e) livrarile de organe, de sânge si de lapte, de provenienta umana;
f) activitatea de învatamânt prevazuta de Legea învatamântului nr. 84/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, desfasurata de unitatile autorizate, inclusiv activitatea caminelor si a cantinelor organizate pe lânga aceste unitati, formarea profesionala a adultilor, precum si prestarile de servicii si livrarile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de catre institutiile publice sau de catre alte entitati recunoscute, care au aceste obiective;
g) prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strâns legate de asistenta si/sau protectia sociala efectuate de institutiile publice sau de alte entitati recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masa si tratament, prestate de persoane impozabile care îsi desfasoara activitatea în statiuni balneoclimaterice, daca au încheiat contracte cu Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si contravaloarea acestora este decontata pe baza de bilete de tratament;
h) prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strâns legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de institutiile publice sau alte entitati recunoscute ca având caracter social;
i) prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fara scop patrimonial ce au obiective de natura politica, sindicala, religioasa, patriotica, filozofica, filantropica, patronala, profesionala sau civica, precum si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în conditiile în care aceasta scutire nu provoaca distorsiuni de concurenta;
j) prestarile de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii fara scop patrimonial pentru persoanele care practica sportul sau educatia fizica;
k) prestarile de servicii culturale si/sau livrarile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de institutiile publice, precum si operatiunile care intra în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;
l) prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri efectuate de persoane ale caror operatiuni sunt scutite, potrivit lit. a) si lit. f)-k), cu ocazia manifestarilor destinate sa le aduca sprijin financiar si organizate în profitul lor exclusiv, cu conditia ca aceste scutiri sa nu produca distorsiuni concurentiale;
m) realizarea, difuzarea si/sau retransmisia programelor de radio si/sau de televiziune, cu exceptia celor de publicitate, efectuate de unitatile care produc si/sau difuzeaza programele audiovizuale, precum si de unitatile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;
n) vânzarea de licente de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agentiile internationale de stiri si alte drepturi de difuzare similare, destinate activitatii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate.
(2) Alte operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata:
a) activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor si proiectelor, precum si a actiunilor cuprinse în Planul national de cercetare-dezvoltare si inovare, în programele-nucleu si în planurile sectoriale, prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile ulterioare, precum si activitatile de cercetare-dezvoltare si inovare finantate în parteneriat international, regional si bilateral;
b) livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate de producatorii agricoli individuali si asociatiile fara personalitate juridica ale acestora;
c) prestarile urmatoarelor servicii financiare si bancare:
1. acordarea si negocierea de credite si administrarea creditului de catre persoana care îl acorda;
2. acordarea, negocierea si preluarea garantiilor de credit sau a garantiilor colaterale pentru credite, precum si administrarea garantiilor de credit de catre persoana care acorda creditul;
3. orice operatiune legata de depozite si conturi financiare, inclusiv orice operatiuni cu ordine de plata, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de plata, precum si operatiuni de factoring;
4. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu moneda nationala sau straina, cu exceptia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colectie;
5. emisiunea, transferul si/sau orice alte operatiuni cu titluri de participare, titluri de creante, cu exceptia executarii acestora, obligatiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;
6. gestiunea fondurilor comune de plasament si/sau a fondurilor comune de garantare a creantelor efectuate de orice entitati constituite în acest scop;
d) operatiunile de asigurare si/sau reasigurare, precum si prestarile de servicii în legatura cu operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele care intermediaza astfel de operatiuni;
e) jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, sa desfasoare astfel de activitati;
f) livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate de unitatile din sistemul de penitenciare, utilizând munca detinutilor;
g) lucrarile de constructii, amenajari, reparatii si întretinere la monumentele care comemoreaza combatanti, eroi, victime ale razboiului si ale Revolutiei din Decembrie 1989;
h) transportul fluvial de persoane în Delta Dunarii si pe rutele Orsova-Moldova Noua, Braila-Hârsova si Galati-Grindu;
i) livrarea obiectelor si vesmintelor de cult religios, tiparirea cartilor de cult, teologice sau cu continut bisericesc si care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum si furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult, conform art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, cu modificarile si completarile ulterioare;
j) livrarea de bunuri catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca efect al darii în plata, sau bunuri adjudecate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, cu stingerea totala sau partiala a obligatiilor de plata ale unui debitor;
k) arendarea, concesionarea si închirierea de bunuri imobile, cu urmatoarele exceptii:
1. operatiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3. închirierea utilajelor si a masinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor;
l) livrarile de bunuri care au fost afectate unei activitati scutite în baza prezentului articol, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor respective nu a fost dedusa, precum si livrarile de bunuri a caror achizitie a facut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (7) lit. b).
(3) Orice persoana impozabila poate opta pentru taxarea operatiunilor prevazute la alin. (2) lit. k), în conditiile stabilite prin norme.

Scutiri la import

Art. 142. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:
a) importul de bunuri a caror livrare în România este scutita de taxa pe valoarea adaugata;
b) bunurile introduse în tara de calatori sau de alte persoane fizice cu domiciliul în tara ori în strainatate, în conditiile si în limitele stabilite potrivit reglementarilor legale în vigoare, pentru regimul vamal aplicabil persoanelor fizice;
c) bunurile importate destinate comercializarii în regim duty-free, precum si prin magazinele pentru servirea în exclusivitate a reprezentantelor diplomatice si a personalului acestora;
d) importul de bunuri de catre misiunile diplomatice si birourile consulare, precum si de catre cetatenii straini cu statut diplomatic sau consular în România, în conditii de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme;
e) importul de bunuri efectuat de reprezentantele organismelor internationale si interguvernamentale acreditate în România, precum si de catre cetatenii straini angajati ai acestor organizatii, în limitele si în conformitate cu conditiile precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii, potrivit procedurii stabilite prin norme;
f) importul de bunuri de catre fortele armate ale statelor straine membre NATO pentru uzul acestora sau al personalului civil însotitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forte sunt destinate efortului comun de aparare;
g) importul de suporturi materiale, cum ar fi pelicule, benzi magnetice, discuri, pe care sunt înregistrate filme sau programe destinate activitatii de radio si televiziune, cu exceptia celor de publicitate;
h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de aparare a sanatatii, de aparare a tarii sau sigurantei nationale, artistic, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a monumentelor istorice si de arhitectura, în conditiile stabilite prin norme;
i) importul de bunuri finantate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, organisme internationale si/sau organizatii nonprofit din strainatate si din tara, în conditiile stabilite prin norme;
j) importul urmatoarelor bunuri: bunurile de origine româna, bunurile straine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în strainatate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzatoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garantie, bunurile care se înapoiaza în tara ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protectia mediului, stabilite prin hotarâre a Guvernului.

Scutiri pentru exporturi sau alte operatiuni similare si pentru transportul international

Art. 143. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:
a) livrarile de bunuri expediate sau transportate în afara tarii, de catre furnizor sau de alta persoana în contul sau;
b) livrarile de bunuri expediate sau transportate în afara tarii de cumparatorul care nu este stabilit în interiorul tarii, sau de alta persoana în contul sau, cu exceptia bunurilor transportate de cumparatorul însusi si folosite la echiparea sau aprovizionarea ambarcatiunilor de agrement si avioanelor de turism sau a oricarui mijloc de transport de uz privat;
c) prestarile de servicii, inclusiv transportul si prestarile de servicii accesorii transportului, legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regimuri vamale suspensive, cu exceptia prestarilor de servicii scutite, potrivit art. 141;
d) transportul, prestarile de servicii accesorii transportului, alte servicii direct legate de importul bunurilor, daca valoarea acestora este inclusa în baza de impozitare a bunurilor importate, potrivit art. 139;
e) transportul international de persoane si serviciile direct legate de acest transport, inclusiv livrarile de bunuri destinate a fi acordate ca tratatie pasagerilor la bordul unui vapor, avion, autocar sau tren;
f) în cazul navelor utilizate pentru transportul international de persoane si/sau de marfuri, pentru pescuit sau alta activitate economica sau pentru salvare ori asistenta pe mare, al navelor de razboi, urmatoarele operatiuni:
1. livrarea de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe nave, cu exceptia navelor folosite pentru pescuit fluvial sau de coasta;
2. prestarile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale navelor si/sau pentru încarcatura acestora;
g) în cazul aeronavelor care presteaza transporturi internationale de persoane si/sau de marfuri, urmatoarele operatiuni:
1. livrarile de carburanti, echipamente si alte bunuri destinate a fi încorporate sau utilizate pe aeronave;
2. prestarile de servicii efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor si/sau pentru încarcatura acestora;
h) prestarile de servicii pentru navele aflate în proprietatea companiilor de navigatie care îsi desfasoara activitatea în regimul special maritim sau operate de acestea, precum si livrarile de nave în întregul lor catre aceste companii;
i) livrarile de bunuri si prestarile de servicii, în favoarea misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, a personalului acestora, precum si a oricaror cetateni straini având statut diplomatic sau consular în România, în conditii de reciprocitate;
j) livrarile de bunuri si prestarile de servicii, în favoarea reprezentantelor organismelor internationale si interguvernamentale acreditate în România, precum si a cetatenilor straini angajati ai acestora, în limitele si în conformitate cu conditiile precizate în conventiile de înfiintare a acestor organizatii;
k) livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii, catre fortele armate ale statelor straine membre NATO, pentru uzul fortelor armate sau al personalului civil care însoteste fortele armate sau pentru aprovizionarea cantinelor, daca fortele iau parte la efortul de aparare comun; în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate în afara tarii si pentru prestarile de servicii, scutirea se acorda potrivit unei proceduri de restituire a taxei, stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice;
l) livrarile de bunuri si prestarile de servicii finantate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de catre guverne straine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din tara, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice;
m) construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lacasurilor de cult religios sau a altor cladiri utilizate în acest scop;
n) prestarile de servicii postale, efectuate pe teritoriul României de operatorii prevazuti de Ordonanta Guvernului nr. 70/2001 pentru ratificarea Actelor adoptate de Congresul Uniunii Postale Universale de la Beijing (1999), aprobata prin Legea nr. 670/2001, constând în preluarea si distribuirea trimiterilor postale din strainatate, inclusiv servicii financiar-postale;
o) servicii prestate de persoane din România, în contul beneficiarilor cu sediul sau domiciliul în strainatate, pentru bunurile din import aflate în perioada de garantie;
p) prestarile de servicii efectuate de intermediari care actioneaza în numele sau în contul unei alte persoane, atunci când intervin în operatiuni prevazute de prezentul articol.
(2) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile prevazute la alin. (1) si, dupa caz, procedura si conditiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adaugata.

Scutiri speciale legate de traficul international de bunuri

Art. 144. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:
a) livrarea de bunuri care sunt plasate în regim de antrepozit vamal;
b) livrarea de bunuri destinate plasarii în magazinele duty-free si în alte magazine situate în aeroporturile internationale, prevazute la Sectiunea 1 a Capitolului I din Ordonanta Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor masuri în materie financiar-fiscala, precum si livrarile de bunuri efectuate prin aceste magazine;
c) urmatoarele operatiuni desfasurate într-o zona libera sau într-un port liber:
1. introducerea de bunuri straine într-o zona libera sau port liber, direct din strainatate, în vederea simplei depozitari, fara întocmirea de formalitati vamale;
2. operatiunile comerciale de vânzare-cumparare a marfurilor straine între diversi operatori din zona libera sau portul liber sau între acestia si alte persoane din afara zonei libere sau a portului liber;
3. scoaterea de bunuri straine din zona libera sau portul liber, în afara tarii, fara întocmirea de declaratii vamale de export, bunurile fiind în aceeasi stare ca în momentul introducerii lor în zona libera sau portul liber;
d) prestarile de servicii legate direct de operatiunile prevazute la lit. a)-c).
(2) Scutirile prevazute la alin. (1) nu se aplica bunurilor care sunt livrate pentru utilizare sau consum în România, inclusiv în antrepozitul vamal, zona libera sau în portul liber, sau care ramân în România la încetarea situatiilor prevazute la alin. (1).
(3) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile prevazute la alin. (1) si, dupa caz, procedura si conditiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adaugata.

CAPITOLUL X
Regimul deducerilor
Dreptul de deducere


Art. 145. - (1) Dreptul de deducere ia nastere în momentul în care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila.
(2) Pentru bunurile importate pâna la data de 31 decembrie 2003, în baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adaugata, eliberate în baza Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata, republicata, pentru care termenul de plata intervine dupa data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adaugata devine deductibila la data platii efective.
(3) Daca bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizarii în folosul operatiunilor sale taxabile, orice persoana impozabila înregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata are dreptul sa deduca:
a) taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa îi fie livrate, si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa îi fie prestate de o alta persoana impozabila;
b) taxa pe valoarea adaugata achitata pentru bunurile importate.
(4) De asemenea, se acorda oricarei persoane impozabile, înregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adaugata prevazuta la alin. (3), daca bunurile si serviciile achizitionate sunt destinate utilizarii pentru realizarea urmatoarelor operatiuni:
a) livrari de bunuri si/sau prestari de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugata, prevazute la art. 143 alin. (1) si la art. 144 alin. (1);
b) operatiuni rezultând din activitati economice, pentru care locul livrarii/prestarii este considerat a fi în strainatate, daca taxa pe valoarea adaugata ar fi deductibila, în cazul în care operatiunea s-ar desfasura în tara.
(5) Orice persoana impozabila înregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata pentru:
a) operatiunile prevazute la art. 128 alin. (9) lit. e) si f) si art. 129 alin. (4), daca acestea sunt afectate realizarii operatiunilor prevazute la alin. (3) si (4);
b) operatiunile prevazute la art. 128 alin. (7) si (8), daca taxa pe valoarea adaugata ar fi aplicabila transferului respectiv;
c) operatiunile prevazute la art. 128 alin. (9) lit. a)-c), în masura în care acestea rezulta din operatiunile prevazute la alin. (3) si (4);
d) operatiunile prevazute la art. 128 alin. (9) lit. d).
(6) În conditiile stabilite prin norme, se acorda dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata pentru achizitiile de bunuri si/sau servicii destinate realizarii operatiunilor prevazute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, care nu aplica regimul special de scutire prevazut la art. 152.
(7) Nu poate fi dedusa taxa pe valoarea adaugata pentru:
a) bunuri/servicii achizitionate de furnizori/prestatori în contul clientilor si care apoi se deconteaza acestora;
b) bauturi alcoolice si produse din tutun destinate actiunilor de protocol.
(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere, în functie de felul operatiunii, cu unul din urmatoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adaugata datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaza sa îi fie livrate, si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaza sa îi fie prestate de o alta persoana impozabila, cu factura fiscala, care cuprinde informatiile prevazute la art. 155 alin. (8), si este emisa pe numele persoanei de catre o persoana impozabila înregistrata ca platitor de taxa pe valoarea adaugata. Beneficiarii serviciilor prevazute la art. 150 alin. (1) lit. b) si art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, justifica taxa dedusa, cu factura fiscala, întocmita potrivit art. 155 alin. (4);
b) pentru importuri de bunuri, cu declaratia vamala de import sau un act constatator emis de autoritatile vamale; pentru importurile care mai beneficiaza de amânarea platii taxei în vama, conform alin. (2), se va prezenta si documentul care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata.
(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevad situatiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevazute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata.
(10) În situatiile prevazute la art. 138, precum si în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adaugata dedusa poate fi ajustata. Procedura de ajustare se stabileste prin norme.
(11) Orice persoana impozabila, care a aplicat regimul special de scutire prevazut la art. 152, si ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata la data înregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la alin. (12), pentru:
a) bunuri de natura stocurilor, conform reglementarilor contabile, care se afla în stoc la data la care persoana respectiva a fost înregistrata cu platitor de taxa pe valoarea adaugata;
b) bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

 

Codul Fiscal - TITLUL VII - Accize

TITLUL VII Accize
CAPITOLUL I Accize armonizate
SECTIUNEA 1 Dispozitii generale. Sfera de aplicare


Art. 162. - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreaza bugetului de stat, pentru urmatoarele produse provenite din productia interna sau din import:
a) bere;
b) vinuri;
c) bauturi fermentate, altele decât bere si vinuri;

d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) produse din tutun;
g) uleiuri minerale.

Definitii

Art. 163. - În întelesul prezentului titlu, se vor folosi urmatoarele definitii:
a) produsele accizabile sunt produsele prevazute la art. 162;
b) productia de produse accizabile reprezinta orice operatiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice forma;
c) antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autoritatii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, detinute, primite sau expediate în regim suspensiv, de catre antrepozitarul autorizat, în exercitiul activitatii, în anumite conditii prevazute de prezentul titlu si de norme;
d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamala conform Codului vamal al României;
e) antrepozitarul autorizat este persoana fizica sau juridica autorizata de autoritatea fiscala competenta, în exercitarea activitatii acesteia, sa produca, sa transforme, sa detina, sa primeasca si sa expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal;
f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform caruia plata accizelor este suspendata pe perioada producerii, transformarii, detinerii si deplasarii produselor;
g) documentul administrativ de însotire a marfii - DAI - este documentul care trebuie folosit la miscarea produselor accizabile în regim suspensiv;
h) codul NC reprezinta pozitia tarifara, subpozitia tarifara sau codul tarifar, conform Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal de Import al României valabil în anul 2003.

Faptul generator

Art. 164. - Produsele prevazute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în România sau la momentul importului lor în tara .

Exigibilitatea

Art. 165.
- Acciza este exigibila în momentul eliberarii pentru consum sau când se constata pierderi sau lipsuri de produse accizabile.

Eliberarea pentru consum

Art. 166.
- (1) În întelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezinta:
a) orice iesire a produselor accizabile din regimul suspensiv;
b) orice productie de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
c) orice import de produse accizabile, daca produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;
d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, altfel decât ca materie prima;
e) orice detinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu.
(2) Nu se considera eliberare pentru consum miscarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în conditiile prevazute la sectiunea a 5-a din prezentul capitol si conform prevederilor din norme, catre:
a) un alt antrepozit fiscal în România, autorizat pentru respectivele produse accizabile;
b) o alta tara.

Importul

Art. 167.
- (1) În întelesul prezentului titlu, import reprezinta orice intrare de produse accizabile în România, cu exceptia:
a) plasarii produselor accizabile importate sub un regim vamal suspensiv în România;
b) distrugerii sub supravegherea autoritatii vamale a produselor accizabile;
c) plasarii produselor accizabile în zone libere, în conditiile prevazute de legislatia vamala în vigoare.
(2) Se considera, de asemenea, import:
a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul ramâne în România;
b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
c) aparitia oricarui alt eveniment care genereaza obligatia platii drepturilor vamale de import.
(3) Pentru importurile de produse accizabile se aplica prevederile legislatiei vamale.

Producerea si detinerea în regim suspensiv

Art. 168.
- (1) Este interzisa producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
(2) Este interzisa detinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, daca acciza pentru acel produs nu a fost platita.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu se aplica pentru berea , vinurile si bauturile fermentate, altele decât bere si vinuri, produse în gospodariile individuale pentru consumul propriu.

SECTIUNEA a 2-a
Produse accizabile
Bere

Art. 169.
- (1) În întelesul prezentului titlu, bere reprezinta orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care contine un amestec de bere si de bauturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, si într-un caz, si în altul, o concentratie alcoolica mai mare de 0,5% în volum.
(2) Pentru berea produsa de micii producatori independenti, care detin instalatii de fabricatie cu o capacitate nominala anuala care nu depaseste 200.000 hl, se aplica accize specifice reduse. Acelasi regim se aplica si pentru berea importata de la micii producatori independenti, cu o capacitate nominala anuala care nu depaseste 200.000 hl.
(3) Fiecare agent economic producator de bere are obligatia de a depune la organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat, pâna la data de 15 ianuarie a fiecarui an, o declaratie pe propria raspundere privind capacitatile de productie pe care le detine.
(4) Beneficiaza de nivelul redus al accizelor toti agentii economici mici producatori care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: sunt agenti economici producatori de bere care, din punct de vedere juridic si economic, sunt independenti fata de orice alt agent economic producator de bere; utilizeaza instalatii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc spatii de productie diferite de cele ale oricarui alt agent economic producator de bere si nu functioneaza sub licenta de produs a altui agent economic producator de bere.
(5) În situatia în care un agent economic producator de bere, care beneficiaza de nivelul redus al accizelor, îsi mareste capacitatea de productie, prin achizitionarea de noi capacitati sau extinderea celor existente, acesta va înstiinta în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat despre modificarile produse, va calcula si va varsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzator noii capacitati de productie, începând cu luna imediat urmatoare celei în care a avut loc punerea în functiune a acesteia.
(6) Este exceptata de la plata accizelor berea fabricata de persoana fizica si consumata de catre aceasta si membrii familiei sale, cu conditia sa nu fie vânduta.

Vinuri

Art. 170.
- (1) În întelesul prezentului titlu, vinurile sunt:
a) vinuri linistite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 si 2205, cu exceptia vinului spumos, asa cum este definit la lit. b), si care:
1. au o concentratie alcoolica mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depaseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezulta în întregime din fermentare; sau
2. au o concentratie alcoolica mai mare de 15% în volum, dar care nu depaseste 18% în volum, au fost obtinute fara nici o îmbogatire, si la care alcoolul continut în produsul finit rezulta în întregime din fermentare.
b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 si 2205, si care:
1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciuperca, fixat cu ajutorul legaturilor sau care sunt sub presiune datorata dioxidului de carbon în solutie egala sau mai mare de 3 bari; si
2. au o concentratie alcoolica care depaseste 1,2% în volum, dar care nu depaseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezulta în întregime din fermentare.
(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizica si consumat de catre aceasta si membrii familiei sale, cu conditia sa nu fie vândut.

Bauturi fermentate, altele decât bere si vinuri

Art. 171.
- (1) În întelesul prezentului titlu, bauturile fermentate, altele decât bere si vinuri, reprezinta:
a) alte bauturi fermentate linistite care se încadreaza la codurile NC 2204 si 2205 si care nu sunt prevazute la art. 170, ca si toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu exceptia altor bauturi fermentate spumoase, asa cum sunt definite la lit. b), si a produsului prevazut la art. 169, având:
1. o concentratie alcoolica ce depaseste 1,2% în volum, dar nu depaseste 10% în volum; sau
2. o concentratie alcoolica ce depaseste 10% în volum, dar nu depaseste 15% în volum, si la care alcoolul continut în produsul finit rezulta în întregime din fermentare.
b) alte bauturi fermentate spumoase care se încadreaza la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 si 2205, care nu intra sub incidenta art. 170 si care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciuperca, fixat cu ajutorul legaturilor sau care sunt sub presiune datorata dioxidului de carbon în solutie egala sau mai mare de 3 bari, si care:
1. au o concentratie alcoolica care depaseste 1,2% în volum, dar nu depaseste 13% în volum; sau
2. au o concentratie alcoolica care depaseste 13% în volum, dar nu depaseste 15% în volum si la care alcoolul continut în produsul finit rezulta în întregime din fermentare.
(2) Sunt exceptate de la plata accizelor bauturile fermentate, altele decât bere si vinuri, fabricate de persoana fizica si consumate de catre aceasta si membrii familiei sale, cu conditia sa nu fie vândute.

Produse intermediare

Art. 172.
- (1) În întelesul prezentului titlu, produsele intermediare reprezinta toate produsele care au o concentratie alcoolica ce depaseste 1,2% în volum, dar nu depaseste 22% în volum, si care se încadreaza la codurile: NC 2204, 2205 si 2206 00, dar care nu intra sub incidenta art. 169-171.
(2) se considera produse intermediare si orice bautura fermentata linistita prevazuta la art. 171 alin. (1) lit. a), care are o concentratie alcoolica ce depaseste 5,5% în volum si care nu rezulta în întregime din fermentare, si orice bautura fermentata spumoasa prevazuta la art. 171 alin. (1) lit. b), care are o concentratie alcoolica ce depaseste 8,5% în volum si care nu rezulta în întregime din fermentare.

Alcool etilic

Art. 173.
- În întelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezinta:
a) toate produsele care au o concentratie alcoolica ce depaseste 1,2% în volum si care sunt încadrate la codurile NC 2207 si 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o concentratie alcoolica ce depaseste 22% si care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 si 2206 00;
c) tuica si rachiuri de fructe;
d) orice alt produs, în solutie sau nu, care contine bauturi spirtoase potabile.

Produse din tutun

Art. 174.
- (1) În întelesul prezentului titlu, produse din tutun sunt:
a) tigarete;
b) tigari si tigari de foi;
c) tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin taiat, destinat rularii în tigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2) Se considera tigarete:
a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare si care nu sunt tigari sau tigari de foi, în sensul alin. (3);
b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustriala;
c) rulourile de tutun care se pot înfasura în hârtie de tigarete, prin simpla mânuire neindustriala;
d) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respecta criteriile prevazute la lit. a), b) sau c).
(3) Se considera tigari sau tigari de foi, daca se pot fuma ca atare, dupa cum urmeaza:
a) rulourile de tutun care contin tutun natural;
b) rulourile de tutun care au un învelis exterior din tutun natural;
c) rulourile de tutun care au o umplutura din amestec taiat fin, învelis exterior de culoarea normala a unei tigari, care acopera complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv mustiucul, daca este cazul, si un liant, cu conditia ca:
1. învelisul si liantul sa fie din tutun reconstituit;
2. masa unitara a rolei de tutun, excluzând filtrul sau mustiucul, sa nu fie sub 1,2 grame; si
3. învelisul sa fie fixat în forma de spirala, cu un unghi ascutit de minimum 30 grade fata de axa longitudinala a tigarii.
d) rulourile de tutun, care au o umplutura din amestec taiat fin, învelis exterior de culoare normala a unei tigari, din tutun reconstituit, care acopera complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv mustiucul, daca este cazul, cu conditia ca:
1. masa unitara a ruloului, excluzând filtrul si mustiucul, sa fie egala sau mai mare de 2,3 grame; si
2. circumferinta ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea tigarii sa nu fie sub 34 mm.
e) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, dar care respecta criteriile de la lit. a), b), c) sau d) si are învelisul din tutun natural, învelisul si liantul din tutun reconstituit sau învelisul din tutun reconstituit.
(4) Se considera tutun de fumat:
a) tutunul taiat sau farâmitat într-un alt mod, rasucit sau presat în bucati, si care poate fi fumat fara prelucrare industriala;
b) deseurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amanuntul, care nu sunt prevazute la alin. (2) si (3);
c) orice produs care contine partial alte substante decât tutunul, daca produsul respecta criteriile de la lit. a) sau b).
(5) Se considera tutun de fumat fin taiat destinat rularii în tigarete:
a) tutunul de fumat, asa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezinta particulele de tutun ce au o latime sub 1 mm;
b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezinta particulele de tutun ce au o latime mai mare de 1 mm, daca tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzarii pentru rularea tigaretelor.
(6) Se considera alt tutun de fumat orice tutun de fumat care nu este tutun de fumat taiat fin.
(7) Un rulou de tutun prevazut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca doua tigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul si mustiucul, mai mare de 9 cm, fara sa depaseasca 18 cm; ca trei tigarete - când are o lungime, excluzând filtrul si mustiucul, mai mare de 18 cm, fara sa depaseasca 27 cm, si asa mai departe.

Uleiuri minerale

Art. 175.
- (1) În întelesul prezentului titlu, uleiuri minerale sunt:
a) produsele cu codul NC 2706 00 00;
b) produsele cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30; 2707 50; 2707 91 00; 2707 99 11; 2707 99 19;
c) produsele cu codul NC 2709 00;
d) produsele cu codul NC 2710;
e) produsele cu codul NC 2711, inclusiv metanul si propanul, pure din punct de vedere chimic, dar fara gazul natural;
f) produsele cu codurile: NC 2712 10; 2712 20; 2712 90 (fara produsele de la 2712 90 11 si 2712 90 19);
g) produsele cu codul NC 2715 00 00;
h) produsele cu codul NC 2901;
i) produsele cu codurile: NC 2902 11 00; 2902 19 90; 2902 20 00; 2902 30 00; 2902 41 00; 2902 42 00; 2902 43 00 si 2902 44 00;
j) produsele cu codurile NC 3403 11 00 si 3403 19;
k) produsele cu codul NC 3811;
l) produsele cu codul NC 3817 00.
(2) Uleiurile minerale pentru care se datoreaza accize sunt:
a) benzina cu plumb cu codurile: NC 2710 11 31; 2710 11 51 si 2710 11 59;
b) benzina fara plumb cu codurile: NC 2710 11 41; 2710 11 45 si 2710 11 49;
c) motorina cu codurile: NC 2710 19 41; 2710 19 45 si 2710 19 49;
d) pacura cu codurile: NC 2710 19 61; 2710 19 63; 2710 19 65 si 2710 19 69;
e) gazul petrolier lichefiat cu codurile: NC 2711 12 11 pâna la 2711 19 00;
f) gazul metan cu codul NC 2711 29 00;
g) petrol lampant cu codurile NC 2710 19 21 si 2710 19 25;
h) benzen, toluen, xileni si alte amestecuri de hidrocarburi aromatice cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30 si 2707 50.
(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei accize daca sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în functie de destinatie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încalzit sau carburantului echivalent.
(4) Pe lânga produsele accizabile prevazute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau ca aditiv ori pentru a creste volumul final al carburantilor este impozitat drept carburant. Nivelul accizei va fi cel prevazut pentru benzina cu plumb.
(5) Orice hidrocarbura, cu exceptia carbunelui, lignitului, turbei sau a oricarei alte hidrocarburi solide similare sau a gazului natural, destinata a fi utilizata, pusa în vânzare sau utilizata pentru încalzire, este accizata cu acciza aplicabila uleiului mineral echivalent.
(6) Consumul de uleiuri minerale în incinta unui loc de productie de uleiuri minerale nu este considerat fapt generator de accize atunci când se efectueaza în scopuri de productie. Când acest consum se efectueaza în alte scopuri decât cel de productie si, în special, pentru propulsia vehiculelor, se considera ca un fapt generator de accize.

SECTIUNEA a 3-a
Nivelul accizelor
Nivelul accizelor

Art. 176.
- Nivelul accizelor pentru urmatoarele produse este:

*) Nivelul accizelor armonizate va fi majorat anual începând cu data de 1 iulie 2004, prin hotarâre a Guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeana, la Capitolul 10 - Impozitarea.
1) Gradul Plato reprezinta greutatea de zahar exprimata în grame, continuta în 100 g de solutie masurata la origine, la temperatura de 20°/4°C.
2) Hl alcool pur reprezinta 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentratia de 100% alcool în volum, la temperatura de 20°C, continut într-o cantitate data de produs alcoolic.
3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se întelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.
4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizeaza.

Calculul accizei pentru tigarete

Art. 177.
- (1) Pentru tigarete, acciza datorata este egala cu suma dintre acciza specifica si acciza ad valorem.
(2) Acciza specifica se calculeaza în echivalent euro pe 1.000 de tigarete.
(3) Acciza ad valorem se calculeaza prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra pretului maxim de vânzare cu amanuntul.
(4) Pretul maxim de vânzare cu amanuntul este pretul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianti si care include toate taxele si impozitele.
(5) Pretul maxim de vânzare cu amanuntul pentru orice marca de tigarete se stabileste de catre persoana care produce tigaretele în România sau care importa tigaretele si este adus la cunostinta publica în conformitate cu cerintele prevazute de norme.
(6) Este interzisa vânzarea, de catre orice persoana, a tigaretelor pentru care nu s-au stabilit si declarat preturi maxime de vânzare cu amanuntul.
(7) Este interzisa vânzarea de tigarete, de catre orice persoana, la un pret ce depaseste pretul maxim de vânzare cu amanuntul, declarat.

SECTIUNEA a 4-a
Regimul de antrepozitare
Reguli generale

Art. 178.
- (1) Productia si/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost platita, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea si/sau depozitarea de produse accizabile.
(3) Produsele accizabile supuse marcarii, potrivit prezentului titlu, nu pot fi depozitate în antrepozite fiscale de depozitare.
(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amanuntul a produselor accizabile.
(5) Detinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada platii accizelor, atrage plata acestora.
(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livreaza uleiuri minerale catre avioane si nave sau furnizeaza produse accizabile din magazinele duty-free.

Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal

Art. 179.
- (1) Un antrepozit fiscal poate functiona numai pe baza autorizatiei valabile emise de autoritatea fiscala competenta.
(2) În vederea obtinerii autorizatiei pentru ca un loc sa functioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intentioneaza sa fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie sa depuna o cerere la autoritatea fiscala competenta în modul si sub forma prevazute în norme.
(3) Cererea trebuie sa contina informatii si sa fie însotita de documente cu privire la:
a) amplasarea si natura locului;
b) tipurile si cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse si/sau depozitate în decursul unui an;
c) identitatea si alte informatii cu privire la persoana care urmeaza sa-si desfasoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d) capacitatea persoanei care urmeaza a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerintele prevazute la art. 183.
(4) Persoana care intentioneaza sa fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie sa fie însotita de o declaratie din partea proprietarului, prin care se confirma permisiunea de acces pentru personalul cu atributii de control.
(5) Persoana care îsi manifesta în mod expres intentia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscala competenta o singura cerere. Cererea va fi însotita de documentele prevazute de prezentul titlu, aferente fiecarei locatii.

Conditii de autorizare

Art. 180.
- Autoritatea fiscala competenta elibereaza autorizatia de antrepozit fiscal pentru un loc, numai daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:
a) locul urmeaza a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, detinerea, depozitarea si/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitata trebuie sa fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potentiale este de 50.000 euro. Conform prevederilor din norme, aceasta cantitate poate fi diferentiata, în functie de grupa de produse depozitata;
b) locul este amplasat, construit si echipat astfel încât sa se previna scoaterea produselor accizabile din acest loc fara plata accizelor;
c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amanuntul a produselor accizabile;
d) în cazul unei persoane fizice care urmeaza sa-si desfasoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta sa nu fi fost condamnata în mod definitiv pentru evaziune fiscala, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, în România sau în oricare din statele straine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenta în ultimii 5 ani;
e) în cazul unei persoane juridice care urmeaza sa-si desfasoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice sa nu fi fost condamnati în mod definitiv pentru evaziune fiscala, abuz de încredere, fals, uz de fals, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, în România sau în oricare din statele straine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenta în ultimii 5 ani;
f) persoana care urmeaza sa-si desfasoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie sa dovedeasca ca poate îndeplini cerintele prevazute la art. 183.

Autorizarea ca antrepozit fiscal

Art. 181.
- (1) Autoritatea fiscala competenta va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentatiei complete de autorizare.
(2) Autorizatia va contine urmatoarele:
a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b) descrierea si amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c) tipul produselor accizabile si natura activitatii;
d) capacitatea maxima de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operatiuni de depozitare;
e) nivelul garantiei;
f) perioada de valabilitate a autorizatiei;
g) orice alte informatii relevante pentru autorizare.
(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maxima de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinata de comun acord cu autoritatea fiscala competenta. O data determinata, aceasta nu va putea fi depasita, în conditiile autorizarii existente. Daca aceasta capacitate de depozitare depaseste maximul stabilit în autorizatie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacitatii de depozitare initiale, sa se solicite o aprobare pentru circumstantele schimbate.
(4) Autorizatiile pot fi modificate de catre autoritatea fiscala competenta.
(5) Înainte de a fi modificata autorizatia, autoritatea fiscala competenta trebuie sa-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificarii propuse si a motivelor acesteia.
(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autoritatii fiscale competente modificarea autorizatiei.

Respingerea cererii de autorizare

Art. 182.
- (1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicata în scris, o data cu motivele luarii acestei decizii.
(2) În cazul în care autoritatea fiscala competenta a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta aceasta decizie, conform prevederilor legislatiei în vigoare.

Obligatiile antrepozitarului autorizat

Art. 183.
- Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a îndeplini urmatoarele cerinte:
a) sa depuna la autoritatea fiscala competenta, daca se considera necesar, o garantie, în cazul productiei, transformarii si detinerii de produse accizabile, precum si o garantie obligatorie pentru circulatia acestor produse, în conditiile stabilite prin norme;
b) sa instaleze si sa mentina încuietori, sigilii, instrumente de masura sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurarii securitatii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) sa tina evidente exacte si actualizate cu privire la materiile prime, lucrarile în derulare si produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale si expediate din antrepozitele fiscale, si sa prezinte evidentele corespunzatoare, la cererea autoritatilor fiscale;
d) sa tina un sistem corespunzator de evidenta a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil si de securitate;
e) sa asigure accesul autoritatilor fiscale competente în orice zona a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare si în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
f) sa prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autoritatile fiscale competente, la cererea acestora;
g) sa asigure, în mod gratuit, un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autoritatilor fiscale competente;
h) sa cerceteze si sa raporteze catre autoritatile fiscale competente orice pierdere, lipsa sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
i) sa înstiinteze autoritatile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusa a structurii antrepozitului fiscal, precum si a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garantiei constituite potrivit lit. a);
j) sa se conformeze cu alte cerinte impuse prin norme.

Regimul de transfer al autorizatiei

Art. 184.
- (1) Autorizatiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizati numiti si nu sunt transferabile.
(2) Atunci când are loc vânzarea locului sau a afacerii, autorizatia nu va fi transferata în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie sa depuna o cerere de autorizare.

Revocarea si anularea autorizatiei

Art. 185.
- (1) Autoritatea fiscala competenta revoca autorizatia pentru un antrepozit fiscal, în urmatoarele situatii:
a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoana fizica, daca:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost condamnata printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, în România sau într-un stat strain, pentru evaziune fiscala sau orice alta fapta penala prevazuta la art. 180 lit. d); sau
3. activitatea desfasurata este în situatie de faliment sau lichidare.
b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoana juridica, daca:
1. în legatura cu persoana juridica a fost initiata o procedura de faliment sau de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, în România sau într-un stat strain, pentru evaziune fiscala sau orice alta fapta penala prevazuta la art. 180 lit. e);
c) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitata în antrepozitul fiscal este mai mica decât cantitatea prevazuta în norme, conform art. 180 lit. a).
(2) Autoritatea fiscala competenta anuleaza autorizatia pentru un antrepozit fiscal, atunci când i-au fost oferite informatii inexacte sau incomplete în legatura cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(3) Autoritatea fiscala competenta revoca sau anuleaza autorizatia pentru un antrepozit fiscal, daca antrepozitarul autorizat nu respecta oricare dintre cerintele prevazute la art. 183 sau la sectiunea a 6-a din prezentul capitol.
(4) Daca autoritatea fiscala competenta hotaraste sa revoce sau sa anuleze autorizatia unui antrepozit fiscal, aceasta trebuie sa trimita o notificare cu privire la aceasta decizie catre antrepozitarul autorizat. Cu exceptiile prevazute la alin. (5), revocarea autorizatiei îsi produce efecte începând cu cea de-a 15-a zi de la data la care antrepozitarul autorizat primeste notificarea.
(5) Antrepozitarul autorizat poate contesta o decizie de revocare sau anulare a autorizatiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislatiei în vigoare. Termenul de 15 zile prevazut la alin. (4) se suspenda pâna la solutionarea contestatiei.
(6) Antrepozitarul autorizat poate renunta la autorizatia pentru un antrepozit fiscal, prin depunerea la autoritatea fiscala competenta a unei înstiintari în scris, cu minimum 60 de zile înaintea datei când renuntarea produce efecte.

SECTIUNEA a 5-a
Deplasarea si primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Art. 186.
- Pe durata deplasarii unui produs accizabil, acciza se suspenda, daca sunt satisfacute urmatoarele cerinte:
a) deplasarea are loc între doua antrepozite fiscale;
b) produsul este însotit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însotire, care satisface cerintele prevazute în norme;
c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifica cu claritate tipul si cantitatea produsului aflat în interior;
d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzator, conform prevederilor din norme;
e) autoritatea fiscala competenta a primit garantia pentru plata accizelor aferente produsului.

Documentul administrativ de însotire

Art. 187.
- (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisa numai atunci când sunt însotite de documentul administrativ de însotire. Modelul documentului administrativ de însotire va fi prevazut în norme.
(2) În cazul deplasarii produselor accizabile între doua antrepozite fiscale în regim suspensiv, acest document se întocmeste în 5 exemplare, utilizate dupa cum urmeaza:
a) primul exemplar ramâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 si 4 ale documentului însotesc produsele accizabile pe parcursul miscarii pâna la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie sa fie certificate de catre autoritatea fiscala competenta, în raza careia îsi desfasoara activitatea antrepozitul fiscal primitor, cu exceptiile prevazute în norme. La sosirea produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se pastreaza de catre acesta. Exemplarul 3 este transmis de catre antrepozitul fiscal primitor la antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite si ramâne la autoritatea fiscala competenta, în raza careia îsi desfasoara activitatea antrepozitul fiscal primitor;
c) exemplarul 5 se transmite de catre antrepozitul fiscal expeditor, la momentul expedierii produselor, autoritatii fiscale competente în raza careia îsi desfasoara activitatea.

Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Art. 188.
- Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continua sa fie suspendata la primirea produsului în antrepozitul fiscal, daca sunt satisfacute urmatoarele cerinte:
a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat catre alt antrepozit fiscal, potrivit cerintelor prevazute la art. 186;
b) antrepozitul fiscal primitor indica, pe fiecare copie a documentului administrativ de însotire, tipul si cantitatea fiecarui produs accizabil primit, precum si orice discrepanta între produsul accizabil primit si produsul accizabil indicat de documentele administrative de însotire, semnând si înscriind data pe fiecare copie a documentului;
c) antrepozitul fiscal primitor trebuie sa obtina de la autoritatea fiscala competenta certificarea documentului administrativ de însotire a produselor accizabile primite, cu exceptiile prevazute în norme;
d) în termen de 10 zile de la primirea produselor, antrepozitul fiscal primitor returneaza o copie a documentului administrativ de însotire persoanei care a expediat produsul.

Obligatia de plata a accizelor pe durata deplasarii

Art. 189.
- (1) În cazul oricarei abateri de la cerintele prevazute la art. 186-188, acciza se datoreaza de catre persoana care a expediat produsul accizabil.
(2) Orice persoana care expediaza un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerata de obligatia de plata a accizelor pentru acel produs, daca primeste de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ de însotire, certificat în mod corespunzator.
(3) Daca o persoana care a expediat un produs accizabil aflat în regim suspensiv nu primeste documentul administrativ de însotire certificat în termen de 30 de zile de la data expedierii produsului, are datoria de a înstiinta în urmatoarele 3 zile autoritatea fiscala competenta cu privire la acest fapt si de a plati accizele pentru produsul respectiv în termen de 5 zile de la data expirarii termenului de primire a acelui document.

Deplasarea uleiurilor minerale prin conducte fixe

Art. 190.
- În cazul uleiurilor minerale deplasate în regim suspensiv, prin conducte fixe, pe lânga prevederile art. 188 si 189, antrepozitul fiscal expeditor are obligatia de a asigura autoritatilor fiscale competente, la cererea acestora, informatii exacte si actuale cu privire la deplasarea uleiurilor minerale.

Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal

Art. 191.
- În cazul deplasarii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal si un birou vamal de iesire din România sau între un birou vamal de intrare în România si un antrepozit fiscal, acciza se suspenda, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de norme. Aceste conditii sunt în conformitate cu principiile prevazute la art. 186-190.

Momentul exigibilitatii accizelor

Art. 192.
- (1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibila la data când produsul este eliberat pentru consum în România.
(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în conditiile prevazute la art. 166.
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibila la data când se constata o pierdere sau o lipsa a produsului accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplica si plata accizei nu se datoreaza daca pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se afla într-un regim suspensiv si sunt îndeplinite oricare dintre urmatoarele conditii:
a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorita varsarii, spargerii, incendierii, inundatiilor sau altor cazuri de forta majora, dar numai în situatia în care autoritatii fiscale competente i se prezinta dovezi satisfacatoare cu privire la evenimentul respectiv, împreuna cu informatia privind cantitatea de produs care nu este disponibila pentru a fi folosita în România;
b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorita evaporarii sau altor cauze care reprezinta rezultatul natural al producerii, detinerii sau deplasarii produsului, dar numai în situatia în care cantitatea de produs care nu este disponibila pentru a fi folosita în România nu depaseste limitele prevazute în norme.
(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibila la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.
(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila, acciza devine exigibila la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.
(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibila si care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revoca sau se anuleaza autorizatia, acciza devine exigibila la data revocarii sau anularii autorizatiei.
(8) Accizele se calculeaza în cota si rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibila.

SECTIUNEA a 6-a
Obligatiile platitorilor de accize
Plata accizelor la bugetul de stat

Art. 193.
- (1) Accizele se platesc la bugetul de stat pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care acciza devine exigibila.
(2) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul platii accizelor este momentul înregistrarii declaratiei vamale de import.

Depunerea declaratiilor de accize

Art. 194.
- (1) Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a depune la autoritatea fiscala competenta o declaratie de accize pentru fiecare luna în care este valabila autorizatia de antrepozit fiscal, indiferent daca se datoreaza sau nu plata accizei pentru luna respectiva.
(2) Declaratiile de accize se depun la autoritatea fiscala competenta de catre antrepozitarii autorizati pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei la care se refera declaratia.
(3) În situatiile prevazute la art. 166 alin. (1) lit. b) si e) trebuie sa se depuna imediat o declaratie de accize la autoritatea fiscala competenta si, prin derogare de la art. 193, acciza se plateste a doua zi dupa depunerea declaratiei.

Documente fiscale

Art. 195.
- (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau detinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui antrepozit vamal, originea trebuie sa fie dovedita folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Aceasta prevedere nu este aplicabila pentru produsele accizabile transportate sau detinute de catre alte persoane decât comerciantii, în masura în care aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzarii cu amanuntul.
(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însotite de un document, astfel:
a) miscarea produselor accizabile în regim suspensiv este însotita de documentul administrativ de însotire;
b) miscarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însotita de factura fiscala ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în norme;
c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost platita, este însotit de factura sau aviz de însotire.

Evidente contabile

Art. 196.
- Orice antrepozitar autorizat are obligatia de a tine registre contabile precise, care sa contina suficiente informatii pentru ca autoritatile fiscale sa poata verifica respectarea prezentului titlu, conform legislatiei în vigoare.

Responsabilitatile antrepozitarilor autorizati si ale autoritatilor fiscale competente

Art. 197.
- (1) Orice antrepozitar autorizat, obligat la plata accizelor, poarta raspunderea pentru calcularea corecta si plata la termenul legal a accizelor catre bugetul de stat si pentru depunerea la termenul legal a declaratiilor de accize la autoritatea fiscala competenta, conform prezentului titlu si cu legislatia vamala în vigoare.
(2) Accizele se administreaza de autoritatile fiscale competente si de autoritatile vamale, pe baza competentelor lor, asa cum sunt precizate în prezentul titlu si în legislatia vamala în vigoare.

Garantii

Art. 198.
- (1) Dupa acceptarea conditiilor de autorizare a antrepozitului fiscal, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscala competenta o garantie, conform prevederilor din norme, care sa asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.
(2) Garantiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garantii reale si personale.
(3) Modul de calcul, valoarea si durata garantiei vor fi prevazute în norme.
(4) Valoarea garantiei va fi analizata periodic, pentru a reflecta orice schimbari în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizati sau în nivelul de accize datorat.

SECTIUNEA a 7-a Scutiri la plata accizelor Scutiri generale

Art. 199.
- (1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci când sunt destinate pentru:
a) livrarea în contextul relatiilor consulare sau diplomatice;
b) organizatiile internationale recunoscute ca atare de catre autoritatile publice ale României, în limitele si în conditiile stabilite prin conventiile internationale, care pun bazele acestor organizatii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
c) fortele armate apartinând oricarui stat-parte la Tratatul Atlanticului de Nord, cu exceptia Fortelor Armate ale României;
d) rezerva de stat si rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevazute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.
(3) Accizele nu se aplica pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul calatorilor si al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în strainatate, în limitele si în conformitate cu cerintele prevazute de legislatia vamala în vigoare.

Scutiri pentru alcool etilic si alte produse alcoolice

Art. 200.
- (1) Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic si alte produse alcoolice atunci când sunt:
a) denaturate conform prescriptiilor legale si utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
b) utilizate pentru producerea otetului;
c) utilizate pentru producerea de medicamente;
d) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau bauturi nealcoolice ce au o concentratie ce nu depaseste 1,2% în volum;
e) utilizate în scop medical în spitale si farmacii;
f) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fara crema, cu conditia ca în fiecare caz concentratia de alcool sa nu depaseasca 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intra în compozitia ciocolatei si 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intra în compozitia altor produse;
g) esantioane pentru analiza sau teste de productie necesare sau în scopuri stiintifice;
h) utilizate în procedee de fabricatie, cu conditia ca produsul finit sa nu contina alcool;
i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei;
j) utilizate în industria cosmetica.
(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevazute la alin. (1), precum si produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme.

Scutiri pentru uleiuri minerale

Art. 201.
- (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau carburant;
b) uleiurile minerale livrate în vederea utilizarii drept carburant pentru aeronave, altele decât aviatia turistica în scop privat. Prin aviatie turistica în scop privat se întelege utilizarea unei aeronave, de catre proprietarul sau sau de catre persoana fizica sau juridica care o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si în special altele decât transportul de persoane sau de marfuri sau prestari de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autoritatilor publice;
c) uleiurile minerale livrate în vederea utilizarii drept carburant pentru navigatia maritima internationala si pentru navigatia pe caile navigabile interioare, altele decât navigatiile de agrement în scop privat. Prin navigatie de agrement în scop privat se întelege utilizarea oricarei ambarcatiuni, de catre proprietarul sau sau de catre persoana fizica sau juridica care o detine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale si în special altele decât transportul de persoane sau de marfuri ori prestari de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autoritatilor publice;
d) uleiurile minerale utilizate în cadrul productiei de electricitate si în centralele electrocalogene;
e) uleiurile minerale utilizate în scopul testarii aeronavelor si vapoarelor;
f) uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimica, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
g) uleiurile minerale care intra în România în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor, destinat utilizarii drept combustibil pentru acel autovehicul;
h) orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
i) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producatori sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încalzirea spitalelor, sanatoriilor, azilelor de batrâni si orfelinatelor;
j) orice ulei mineral utilizat de catre persoane fizice drept combustibil pentru încalzirea locuintelor;
k) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producatori sau importatori, utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru producerea de agent termic si apa calda;
l) orice ulei mineral achizitionat direct de la agenti economici producatori sau importatori, utilizat în scop industrial;
m) uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconventional (bio-diesel).
(2) Modalitatea si conditiile de acordare a scutirilor prevazute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.

SECTIUNEA a 8-a Marcarea produselor alcoolice si a produselor din tutun Reguli generale

Art. 202.
- (1) Prevederile prezentului capitol se aplica urmatoarelor produse accizabile:
a) produse intermediare si alcool etilic, cu exceptiile prevazute prin norme;
b) produse din tutun.
(2) Nu este supus obligatiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.
(3) Produsele accizabile prevazute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai daca acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei sectiuni.

Responsabilitatea marcarii

Art. 203.
- (1) Responsabilitatea marcarii produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizati sau importatorilor.
(2) Importatorul transmite producatorului extern marcajele, sub forma si în maniera prevazute în norme, în vederea aplicarii efective a acestora pe produsele accizabile contractate.

Proceduri de marcare

Art. 204.
- (1) Marcarea produselor se efectueaza prin timbre, banderole sau etichete.
(2) Dimensiunea si elementele ce vor fi inscriptionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.
(3) Antrepozitarul autorizat sau importatorul este obligat sa aplice marcajele la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticla, astfel încât deschiderea ambalajului sa deterioreze marcajul.
(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole sau etichete deteriorate sau marcate altfel decât s-a prevazut la alin. (3) vor fi considerate ca nemarcate.

Eliberarea marcajelor

Art. 205
- 1) Autoritatea fiscala competenta are obligatia de a elibera marcajele, potrivit prevederilor prezentului articol si normelor.
(2) Eliberarea marcajelor se face catre:
a) persoanele care importa produsele accizabile prevazute la art. 202, în baza autorizatiei de importator. Autorizatia de importator se acorda de catre autoritatea fiscala competenta, în conditiile prevazute în norme;
b) antrepozitarii autorizati care produc sau îmbuteliaza produsele accizabile prevazute la art. 202.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea fiscala competenta, sub forma si în maniera prevazute în norme.
(4) Eliberarea marcajelor se face de catre unitatea specializata, autorizata de autoritatea fiscala competenta pentru tiparirea acestora, în conditiile prevazute în norme.
(5) Contravaloarea timbrelor pentru marcarea tigaretelor si a altor produse din tutun se asigura de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente acestor produse, conform prevederilor din norme.

Confiscarea produselor din tutun

Art. 206.
- (1) Prin derogare de la prevederile în vigoare care reglementeaza modul si conditiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privata a statului, produsele din tutun confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privata a statului se predau de catre organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizati pentru productia de produse din tutun sau importatorilor de astfel de produse, dupa cum urmeaza:
a) sortimentele care se regasesc în nomenclatorul de fabricatie al antrepozitarilor autorizati sau în nomenclatorul de import al importatorilor se predau în totalitate acestora;
b) sortimentele care nu se regasesc în nomenclatorul de fabricatie al antrepozitarilor autorizati sau în nomenclatorul de import al importatorilor se predau în custodie de catre organele care au procedat la confiscare antrepozitarilor autorizati pentru productia de produse din tutun, a caror cota de piata reprezinta peste 5%.
(2) Repartizarea fiecarui lot de produse din tutun confiscate, preluarea acestora de catre antrepozitarii autorizati si importatori, precum si procedura de distrugere se efectueaza conform normelor.
(3) Fiecare antrepozitar autorizat si importator are obligatia sa asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul si depozitarea cantitatilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.

CAPITOLUL II Alte produse accizabile Sfera de aplicare

Art. 207.
- Urmatoarele produse sunt supuse accizelor:
a) cafea verde cu codurile NC 0901 11 00 si 0901 12 00;
b) cafea prajita, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21 00; 0901 22 00 si 0901 90 90;
c) cafea solubila, inclusiv amestecuri cu cafea solubila, cu codurile NC 2101 11 si 2101 12;
d) confectii din blanuri naturale cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10 90 si 6506 92 00, cu exceptia celor de iepure, oaie, capra;
e) articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013 31; 7013 91; 7018 90; 7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 si 9405 91;
f) bijuterii din aur si/sau din platina cu codul NC 7113 19 00, cu exceptia verighetelor;
g) autoturisme si autoturisme de teren, inclusiv din import rulate, cu codurile: NC 8703 21; 8703 22; 8703 23 19; 8703 23 90; 8703 24; 8703 31; 8703 32 19; 8703 32 90; 8703 33 19 si 8703 33 90;
h) produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 si 3303 00 90;
i) aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar incorporând un receptor de semnale videofonice cu codul NC 8521; combine audio cu codurile: NC 8519; 8520 si 8527;
j) dublu radiocasetofoane cu redare de pe banda magnetica sau compact disc cu codul NC 8527;
k) aparate de luat imagini fixe si alte camere video cu înregistrare cu codul NC 8525 40; aparate fotografice numerice cu codul NC 8525 40;
l) cuptoare cu microunde cu codul NC 8516 50 00;
m) aparate pentru conditionat aer, de perete sau de ferestre, formând un singur corp, cu codul NC 8415 10 10;
n) arme de vânatoare si arme de uz individual, altele decât cele de uz militar sau de sport, cu codurile: NC 9302 00; 9303; 9304 00 00 si 9307 00 00;
o) iahturi si barci cu motor pentru agrement cu codurile: NC 8903 10; 8903 91; 8903 92 si 8903 99.
Nivelul si calculul accizei
Art. 208. - (1) În cazul cafelei verzi, acciza este egala cu echivalentul în lei a 850 euro pe tona.
(2) În cazul cafelei prajite, inclusiv al cafelei cu înlocuitori, acciza este egala cu echivalentul în lei a 1.250 euro pe tona.
(3) În cazul cafelei solubile, inclusiv al amestecurilor cu cafea solubila, acciza este egala cu echivalentul în lei a 5 euro pe kilogram.
(4) Nivelul accizelor pentru alte produse:


1) Prin cristal se întelege sticla având un continut minim de monoxid de plumb de 24% din greutate.
2) Combinele audio sunt produse ce reunesc (în aceeasi carcasa sau în module) cel putin patru aparate sau functiuni diferite, dintre care cel putin trei sunt functiuni audio (receptie, înregistrare pe banda magnetica, înregistrare pe compact disc, reproducere disc patefon, reproducere compact disc, reproducere banda magnetica etc.).

(6) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori si cafea solubila, inclusiv amestecuri cu cafea solu