PARTEA GENERALã
TITLUL I
LEGEA PENALã SI LIMITELE EI DE APLICARE
Capitolul I
DISPOZITII PRELIMINARE
Scopul legii penale
**Art. 1. - Legea penalã apãrã, împotriva infractiunilor, România, suveranitatea, independenta si unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertãtile acesteia, proprietatea, precum si întreaga ordine de drept.
Legalitatea incriminãrii
Art. 2. - Legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplicã infractorilor si mãsurile ce se pot lua în cazul sãvârsirii acestor fapte.
*Republicat în temeiul art. III din Legea nr. 6/1973, publicatã în B. Of. nr. 49 din 6 aprilie 1973.
**Art. I este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140 din 5 noiembrie 1996, publicatã în M. Of. nr. 289 din 14 noiembrie 1996.
Capitolul II
LIMITELE APLICãRII LEGII PENALE
Sectiunea I
Aplicarea legii penale în spatiu
Teritorialitatea legii penale
Art. 3. - Legea penalã se aplicã infractiunilor sãvârsite pe teritoriul României.
Personalitatea legii
Art. 4. - Legea penalã se aplicã infractiunilor penale sãvârsite în afara teritoriului tãrii, dacã fãptuitorul este cetãtean român sau dacã, neavând nici o cetãtenie, are domiciliul în tarã.
Realitatea legii penale
Art. 5. - Legea penalã se aplicã infractiunilor sãvârsite în afara teritoriului tãrii, contra statului român sau contra vietii unui cetãtean român, ori prin care s-a adus o vãtãmare gravã integritãtii corporale sau sãnãtãtii unui cetãtean român, când sunt sãvârsite de cãtre un cetãtean strãin sau de o persoanã fãrã cetãtenie care nu domiciliazã pe teritoriul tãrii.
Punerea în miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevãzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilã a procurorului general.
Universalitatea legii penale
Art. 6. - Legea penalã se aplicã si altor infractiuni decât celor prevãzute în art. 5. alin. 1, sãvârsite în afara teritoriului tãrii, de un cetãtean strãin sau de o persoanã fãrã cetãtenie care nu domiciliazã pe teritoriul tãrii, dacã:
a) fapta este prevãzutã ca infractiune si de legea penalã a tãrii unde a fost sãvârsitã;
b) fãptuitorul se aflã în tarã.
Pentru infractiunile îndreptate împotriva intereselor statului român sau contra unui cetãtean român, infractorul poate fi judecat si în cazul când s-a obtinut extrãdarea lui.
Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplicã în cazul când, potrivit legii statului în care infractorul a sãvârsit infractiunea, existã vreo cauzã care împiedicã punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executatã ori este consideratã ca executatã. Când pedeapsa nu a fost executatã sau a fost executatã numai în parte, se procedeazã potrivit dispozitiilor legale privitoare la recunoasterea hotãrârilor strãine.
Legea penalã si conventiile internationale
Art. 7. - Dispozitiile cuprinse în art. 5 si 6 se aplicã dacã nu se dispune altfel printr-o conventie internationalã.
Imunitatea de jurisdictie
Art. 8. - Legea penalã nu se aplicã infractiunilor sãvârsite de cãtre reprezentantii diplomatici ai statelor strãine sau de alte persoane care, în conformitate cu conventiile internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului român.
Extrãdarea
Art. 9. - Extrãdarea se acordã sau poate fi solicitatã pe bazã de conventie internationalã, pe bazã de reciprocitate si, în lipsa acestora, în temeiul legii.
Sectiunea II
Aplicarea legii penale în timp
Activitatea legii penale
Art. 10. - Legea penalã se aplicã infractiunilor sãvârsite în timpul cât ea se aflã în vigoare.
Neretroactivitatea legii penale
Art. 11. - Legea penalã nu se aplicã faptelor care, la data când au fost sãvârsite, nu erau prevãzute ca infractiuni.
Retroactivitatea legii penale
Art. 12. - Legea penalã nu se aplicã faptelor sãvârsite sub legea veche, dacã nu mai sunt prevãzute de legea nouã. În acest caz executarea pedepselor, a mãsurilor de sigurantã si a mãsurilor educative, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotãrârilor judecãtoresti privitoare la aceste fapte, înceteazãprin intrarea în vigoare a legii noi. Legea care prevede mãsuri de sigurantã sau mãsuri educative se aplicã siinfractiunilor care nu au fost definitiv judecate pânã la data intrãrii în vigoare a legii noi.
Aplicarea legii penale mai favorabile
Art. 13 - În cazul în care de la sãvârsirea infractiunii pânã la judecarea definitivã a cauzei au intervenituna sau mai multe legi penale, se aplicã legea cea mai favorabilã.
Când legea anterioarã este mai favorabilã, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penalãnouã se aplicã în continutul si limitele prevãzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevãzute în legea penalãnouã nu se mai aplicã.
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
*Art. 14. - Când dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare si pânã la executarea completã a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsã mai usoarã, sanctiunea aplicatã, dacã depãseste maximul special prevãzut de legea nouã pentru infractiunea sãvârsitã, se reduce la acest maxim.
Dacã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare la detentiune pe viatã si pânã la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi faptã pedeapsa închisorii, pedeapsa detentiunii pe viatã se înlocuieste cu maximul închisorii prevãzut pentru acea infractiune.
Dacã legea nouã prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicatã se înlocuieste cu amenda, fãrã a se putea depãsi maximul special prevãzut în legea nouã. Tinându-se seama de partea executatã din pedeapsa închisorii, se poate înlãtura în totul sau în parte executarea amenzii.
Pedepsele complimentare, mãsurile de sigurantã precum si mãsurile educative neexecutate si neprevãzute în legea nouã, nu se mai executã, iar cele care au corespondent în legea nouã se executã în continutul si limiteleprevãzute de aceastã lege.
Când o dispozitie din legea nouã se referã la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pânã la data intrãrii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusã sau înlocuitã potrivit dispozitiiloralineatelor precedente.
* Potrivit art. 2 din Decret-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 4 din 8 ianuarie 1990 pentru abolirea pedepsei cu moartea, toate dispozitiile privind pedeapsa cu moartea din Codul Penal, Codul deprocedurã penalã si alte acte normative sunt considerate cã se referã la pedeapsa detentiunii pe viatã.
Aplicarea facultativã a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Art. 15. - Când dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare si pânã la executarea completã a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsã mai usoarã, iar sanctiunea aplicatã este mai micã decât maximul special prevãzut de legea nouã, tinându-se seama de infractiunea sãvârsitã, de persoanacondamnatului, de conduita acestuia dupã pronuntarea hotãrârii sau în timpul executãrii pedepsei si de timpul cât a executat din pedeapsã, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicatã nu poate fi coborâtã sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevãzut pentru infractiunea sãvârsitã.
Dispozitiile art. 14 alin. 5 se aplicã si în cazul condamnãrilor arãtate în prezentul articol, executate pânã la data intrãrii în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotãrâre reducându-se cu o treime.
Aplicarea legii penale temporare
Art. 16. - Legea penalã temporarã se aplicã infractiunii sãvârsite în timpul când era în vigoare, chiar dacã fapta nu a fost urmãritã sau judecatã în acel interval de timp.
Capitolul I
DISPOZITII GENERALE
Trãsãturile esentiale ale infractiunii
Art. 17. - Infractiunea este fapta care prezintã pericol social, sãvârsitã cu vinovãtie si prevãzutã de legea penalã.
Infractiunea este singurul temei al rãspunderii penale.
Pericolul social al faptei
*Art. 18. - Faptã care prezintã pericol social în întelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arãtate în art. 1 si pentru sanctionarea cãreia este necesarã aplicarea unei pedepse.
* Art. 18 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 6/1973.
Faptã care nu prezintã pericolul social al unei infractiuni
**Art. 18 1 . - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã prin atingerea minimã adusã uneia din valorile apãrate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsitã în mod vãdit de importantã, nuprezintã gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de sãvârsire a faptei, de scopul urmãrit, de împrejurãrile în care fapta a fost comisã, de urmarea produsã sau care s-ar fi pututproduce, precum si de persoana si conduita fãptuitorului.
În cazul faptelor prevãzute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplicã una din sanctiunile cu caracter administrativ prevãzute de art. 91.
** Art. 18 1 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973, iar alin. 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992, din 19 septembrie 1992, publicatã în M. Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992.
Vinovãtia
Art. 19. - Vinovãtie existã când fapta care prezintã pericol social este sãvârsitã cu intentie sau din culpã.
1) Fapta este sãvârsitã cu intentie când infractorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, urmãrind producerea lui prin sãvârsirea acelei fapte;
b. prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmãreste, acceptã posibilitatea producerii lui.
2) Fapta este sãvârsitã din culpã când infractorul:
a. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptã, socotind fãrã temei cã el nu se va produce;
b. nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sã-l prevadã.
Fapta constând într-o actiune sãvârsitã din culpã constituie infractiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.
Fapta constând într-o inactiune constituie infractiune fie cã este sãvârsitã cu intentie, fie din culpã, afarã de cazul când legea sanctioneazã numai sãvârsirea ei cu intentie.
Continutul tentativei
Art. 20. - Tentativa constã în punerea în executare a hotãrârii de a sãvârsi infractiunea, executare care a fost însã întreruptã sau nu si-a produs efectul.
Existã tentativã si în cazul în care consumarea infractiunii nu a fost posibilã datoritã insuficientei saudefectuozitãtii mijloacelor folosite, ori datoritã împrejurãrii cã în timpul când s-au sãvârsit actele de executare,obiectul lipsea de la locul unde fãptuitorul credea cã se aflã.
Nu existã tentativã atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este datoritã modului cum a fost conceputã executarea.
Pedepsirea tentativei
Art. 21. -Tentativa se pedepseste numai când legea prevede expres aceasta.
*Tentativa se sanctioneazã cu o pedeapsã cuprinsã între jumãtatea minimului si jumãtatea maximuluiprevãzute de lege pentru infractiunea consumatã, fãrã ca minimul sã fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevãzutã de lege este detentiunea pe viatã, se aplicã pedeapsa închisorii de la10 la 25 de ani.
* Alin. 2 al art. 21 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Desistarea si împiedicarea rezultatului
Art. 22. - Este apãrat de pedeapsã fãptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirearezultatului faptei producerea rezultatului.
Dacã actele îndeplinite pânã în momentul desistãrii sau împiedicãrii producerii rezultatului constituie o altã infractiune, se aplicã pedeapsa pentru acea infractiune.
Participantii
Art. 23. - Participanti sunt persoanele care contribuie la sãvârsirea unei fapte prevãzute de legea penalã în calitate de autori, instigatori sau complici.
Autorul
Art. 24. - Autor este persoana care sãvârseste în mod nemijlocit fapta prevãzutã de legea penalã.
Instigatorul
Art. 25. - Instigator este persoana care, cu intentie, determinã pe o altã persoanã sã sãvârseascã o faptã prevãzutã de legea penalã.
Complicele
Art. 26. - Complice este persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajutã în orice mod la sãvârsirea unei fapteprevãzute de legea penalã. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul sãvârsirii faptei, cã va tãinui bunurile provenite din aceasta sau cã va favoriza pe fãptuitor, chiar dacã dupã sãvârsireafaptei promisiunea nu este îndeplinitã.
Pedeapsa în caz de participatie
Art. 27. - Instigatorul si complicele la o faptã prevãzutã de legea penalã sãvârsitã cu intentie sesanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributiafiecãruia la sãvârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.
Circumstantele personale si reale
Art. 28. - Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rãsfrâng asupra celorlalti.
Circumstantele privitoare la faptã se rãsfrâng asupra participantilor numai în mãsura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevãzut.
Instigarea neurmatã de executare
*Art. 29. - Actele de instigare neurmate de executare faptei, precum si actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de cãtre acesta a producerii rezultatului, se sanctioneazã cu o pedeapsã între minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general. În cazul când pedeapsa prevãzutã de lege este detentiune pe viatã, se aplicã pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.
Actele arãtate în alineatul precedent nu se sanctioneazã dacã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai micã, afarã de cazul când actele îndeplinite de autor pânã în momentul desistãrii constituie altã faptã prevãzutã de legea penalã.
* A se vedea nota de la art. 14.
Împiedicarea sãvârsirii faptei
Art. 30. - Participantul nu se pedepseste dacã în cursul executãrii, dar înainte de descoperirea faptei, împiedicã consumarea acesteia. Dacã actele sãvârsite pânã în momentul împiedicãrii constituie o altã faptã prevãzutã de legea penalã, participantului i se aplicã pedeapsa pentru aceastã faptã.
Participatia improprie
Art. 31. - Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la sãvârsirea din culpã de cãtre o altã persoanã, a unei fapte prevãzute de legea penalã, se sanctioneazã cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisã cu intentie. Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la sãvârsirea unei fapteprevãzute de legea penalã, de cãtre o persoanã care comite acea faptã fãrã vinovãtie, se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infractiune.
Dispozitiile art. 28-30 se aplicã în mod corespunzãtor.
Capitolul IV
PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
Formele pluralitãtii de infractiuni
Art. 32. - Pluralitatea de infractiuni constituie, dupã caz, concurs de infractiuni sau recidivã.
Concursul de infractiuni
Art. 33. - Concurs de infractiuni existã:
a) când douã sau mai multe infractiuni au fost sãvârsite de aceeasi persoanã, înainte de a fi condamnatãdefinitiv pentru vreuna dintre ele. Existã concurs chiar dacã una dintre infractiuni a fost comisã pentrusãvârsirea sau ascunderea altei infractiuni;
b) când o actiune sau inactiune, sãvârsitã de aceeasi persoanã, datoritã împrejurãrilor în care a avut loc si urmãrilor pe care le-a produs, întruneste elementele mai multor infractiuni.
Pedeapsa principalã în caz de concurs de infractiuni
*Art. 34. - În caz de concurs de infractiuni se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune în parte, iar dintre acestea se aplicã pedeapsa, dupã cum urmeazã:
a) când s-a stabilit o pedeapsã cu detentiune pe viatã si una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendã, se aplicã pedeapsa detentiunii pe viatã;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplicã pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporitã pânã la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulãtor, se poate adãuga un spor de pânã la 5 ani;
c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplicã pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporitã pânã la maximulei special, iar dacã acest maxim nu este îndestulãtor, se poate adãuga un spor de pânã la jumãtate din acel maxim;
d) când s-a stabilit o pedeapsã cu închisoare si o pedeapsã cu amendã, se aplicã pedeapsa închisorii, la carese poate adãuga amenda, în totul sau în parte;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare si mai multe pedepse cu amendã, se aplicã pedeapsa închisorii, potrivit dispozitiei de la lit. b) la care se poate adãuga amenda potrivit dispozitiei de la lit. c).
Prin aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent nu se poate depãsi totalul pedepselor stabilite de instantã pentru infractiunile concurente.
*Art. 34 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Pedeapsa complimentarã si mãsurile de sigurantã în caz de concurs de infractiuni
*Art. 35. - Dacã pentru una dintre infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsã complimentarã, aceasta se aplicã alãturi de pedeapsa închisorii.
Dacã s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de naturã diferitã, sau chiar de aceeasi naturã dar cu continut diferit, acestea se aplicã alãturi de pedeapsa închisorii.
Dacã s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de aceeasi naturã si cu acelasi continut, se aplicã cea mai grea dintre acestea.
Mãsurile de sigurantã de naturã deosebitã, luate în cazul infractiunilor concurente, se cumuleazã.
* Dispozitia privind cazul pedepsei confiscãrii partiale a averii (fost alin. 4 al art. 35) a fost abrogatã prin Legea nr. 140/1996.
Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente
Art. 36. - Dacã infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurentã, se aplicã pentru dispozitiile art. 34 si 35.
Dispozitiile art. 34 si 35 se aplicã si în cazul în care dupã ce o hotãrâre de condamnare a rãmas definitivã, se constatã cã cel condamnat suferise si o altã condamnare definitivã pentru o infractiune concurentã.
Dacã infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicatã prin hotãrârea anterioarã, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.
* Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infractiuni se aplicã si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viatã a fost comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa închisorii.
* A se vedea nota de la art. 14.
Recidiva
*Art. 37. - Recidivã existã în urmãtoarele situatii:
a) când dupã rãmânerea definitivã a hotãrâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat sãvârseste din nou o infractiune cu intentie, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevãzutã de lege pentru a doua infractiune este închisoarea mai mare de un an;
b) când dupã executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupã gratierea totalã sau a restuluide pedeapsã, ori dupã împlinirea termenului de prescriptie a executãrii unei asemenea pedepse, cel condamnat sãvârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
c) când dupã condamnarea la cel putin trei pedepse cu închisoare pânã la 6 luni sau dupã executare, dupãgratierea totalã sau a restului de pedeapsã, ori dupã prescrierea executãrii a cel putin trei asememnea pedepse, cel condamnat sãvârseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Existã recidivã si în cazurile în care una dintre pedepsele prevãzute la alin. 1 este detentiunea pe viatã.
Pentru stabilirea stãrii de recidivã în cazurile prevãzute în alin. 1 lit. a) si b) si alin. 2 se poate tine seama si de hotãrârea de condamnare pronuntatã în strãinãtate, pentru o faptã prevãzutã si de legea românã, dacã hotãrârea de condamnare a fost recunoscutã potrivit dispozitiilor legii.
* Art. 37 alin. 1 este reprodus astfel cum si fost modificat prin legea nr. 6/1973
Art. 37 alin. 2 a fost introdus prin Legea nr. 140/1996
Art. 37 alin 3 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996
Condamnãrile care nu atrag starea de recidivã
Art. 38. - La stabilirea stãrii de recidivã nu se tine seama de hotãrârile de condamnare privitoare la:
a) infractiunile sãvârsite în timpul minoritãtii;
*a 1 ) infractiunile sãvârsite din culpã;
b) infractiunile amnistiate;
c) faptele care nu mai sunt prevãzute ca infractiuni de legea penalã.
De asemenea, nu se tine seama de condamnãrile pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinta cãrora s-a împlinit termenul de reabilitare.
* Lit. a 1 a art. 38 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973.
Pedeapsa în caz de recidivã
**Art. 39. - În cazul recidivei prevãzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilitã pentru infractiunea sãvârsitã ulterior si pedeapsa aplicatã pentru infractiunea anterioarã se contopesc potrivit dispozitiilor art. 34 si 35. Sporul prevãzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mãri pânã la 7 ani.
Dacã pedeapsa anterioarã a fost executatã în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rãmas deexecutat si pedeapsa aplicatã pentru infractiunea sãvârsitã ulterior.
În cazul sãvârsirii unei infractiuni dupã evadare, prin pedeapsa anterioarã se întelege pedeapsa care seexecutã, cumulatã cu pedeapsa aplicatã pentru evadare.
În cazul recidivei prevãzute în art. 37 alin. 1 lit. b) se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul special. Dacã maximul special este neîndestulãtor, în cazul închisorii se poate adãuga un spor de pânã la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult douã treimi din maximul special.
În cazul recidivei prevãzute în art. 37 lit. c se aplicã în mod corespunzãtor dispozitiile din alineatele precedente. Dacã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare si mai înainte ca pedeapsa sã fi fostexecutatã sau consideratã ca executatã, se descoperã cã cel condamnat se aflã în stare de recidivã, instanta aplicã dispozitiile din alin. 1 în cazul recidivei prevãzute în art. 37 lit. a si dispozitiile din alin. 4 în cazul recidivei prevãzute în art. 37 lit. b.
Dispozitiile alineatului precedent se aplicã si în cazul în care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viatã a fost comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa închisorii.
* * Alin. 1 si 4 ale art. 39 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996. Dispozitiaprivind sãvârsirea unei infractiuni contra statului, contra avutului public ori a unei infractiuni de omor, sau a unei infractiuni contra pãcii si omenirii ori a unei infractiuni prin care s-a produs o pagubã importantã economiei nationale (fost alin. ultim al art. 39) a fost abrogat prin Legea nr. 140/1996.
Pedeapsa în unele cazuri când nu existã recidivã
Art. 40. - Când dupã condamnarea definitivã cel condamnat sãvârseste din nou o infractiune, înainte deînceperea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare, si nu sunt întrunite conditiileprevãzute de lege pentru starea de recidivã, pedeapsa se aplicã potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.
Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe
Art. 41. - În cazul infractiunii continuate si al infractiunii complexe nu existã pluralitate de infractiuni.
Infractiunea este continuatã când o persoanã sãvârseste la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care reprezintã, fiecare în parte, continutul aceleiasi infractiuni.
Infractiunea este complexã când în continutul sãu intrã, ca element sau ca circumstantã agravantã, oactiune sau inactiune care constituie prin ea însãsi o faptã prevãzutã de legea penalã.
Pedeapsa pentru infractiunea continuatã
Art. 42. - Infractiunea continuatã se sanctioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã, la care se poate adãuga un spor potrivit dispozitiilor art. 34.
Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuatã sau complexã
Art. 43. - Dacã infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune continuatã sau complexã este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intrã în continutul aceleiasi infractiuni, tinându-se seama de infractiunea sãvârsitã în întregul ei, se stabileste o pedeapsã corespunzãtoare, care nu poate fi mai usoarã decât cea pronuntatã anterior.
Capitolul V
CAUZELE CARE ÎNLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Legitima apãrare
Art. 44. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvârsitã în stare de legitimã apãrare.
Este în stare de legitimã apãrare acela care sãvârseste fapta pentru a înlãtura un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obstesc si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.
Este de asemenea în legitimã apãrare si acela care din cauza tulburãrii sau temerii a depãsit limitele unei apãrãri proportionale cu gravitatea pericolului si cu împrejurãrile în care s-a produs atacul.
Starea de necesitate
Art. 45. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvârsitã în stare de necesitate.
Este în stare de necesitate acela care sãvârseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlãturat altfel, viata, integritatea corporalã sau sãnãtatea sa, a altuia sau un bun important al sãu ori al altuia sau un interes obstesc.
Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când a sãvârsit fapta si-a dat seama cã pricinuiesteurmãri vãdit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacã pericolul nu era înlãturat.
Constrângerea fizicã si constrângerea moralã
Art. 46. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvârsitã din cauza unei constrângeri fizice cãreia fãptuitorul nu i-a putut rezista.
De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, sãvârsitã din cauza unei constrângeri morale, exercitatã prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana fãptuitorului ori a altuia si care nu putea fi înlãturat în alt mod.
Cazul fortuit
Art. 47. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, al cãrei rezultat este consecinta unei împrejurãri care nu putea fi prevãzutã.
Iresponsabilitatea
Art. 48. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã fãptuitorul, în momentul sãvârsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sã-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea fi stãpân pe ele.
Betia
Art. 49. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, dacã fãptuitorul, în momentul sãvârsirii faptei, se gãsea, datoritã unor împrejurãri independente de vointa sa, în stare de betie completã produsã de alcool sau de alte substante.
Starea de betie voluntarã completã produsã de alcool sau de alte substante nu înlãturã caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupã caz, o circumstantã atenuantã sau agravantã.
Minoritatea fãptuitorului
Art. 50. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã fãptuitorului de legea penalã, sãvârsitã de un minorcare la data comiterii acesteia nu îndeplinea conditiile legale pentru a rãspunde penal.
Eroarea de fapt
Art. 51. - Nu constituie infractiune fapta prevãzutã de legea penalã, când fãptuitorul, în momentulsãvârsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stãri, situatii sau împrejurãri de care depinde caracterul penal al faptei.
Nu constituie o circumstantã agravantã împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul sãvârsirii infractiunii.
Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplicã si faptelor sãvârsite din culpã pe care legea penalã le pedepseste, numaidacã necunoasterea stãrii, situatiei sau împrejurãrii respective nu este ea însãsi rezultatul culpei.
Necunoasterea sau cunoasterea gresitã a legii penale nu înlãturã caracterul penal al faptei.
TITLUL III
PEDEPSELE
Capitolul I
DISPOZITII GENERALE
Pedeapsa si scopul ei
Art. 52. - Pedeapsa este o mãsurã de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea sãvârsirii de noi infractiuni.
Prin executarea pedepsei se urmãreste formarea unei atitudini corecte fatã de muncã, fatã de ordinea de drept si fatã de regulile de convietuire socialã. Executarea pedepsei nu trebuie sã cauzeze suferinte fizice si nici sãînjoseascã persoana condamnatului.
Capitolul II
CATEGORIILE SI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR
Felurile pedepselor
*Art. 53. - Pedepsele sunt principale, complimentare si accesorii.
1) Pedepsele principale sunt:
a) detentiunea pe viatã;
b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
c) amenda de la 100.000 lei la 50.000.000 lei.
**2) Pedepsele complimentare sunt:
a. interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani;
b. degradarea militarã;
3) Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevãzute de lege.
* Pct. 1 al art. 53 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
** Dispozitia privind confiscarea averii, partialã sau totalã, (fost pct. 2 lit. c) a fost abrogatã prin Legea nr. 140/1996.
Capitolul III
PEDEPSELE PRINCIPALE
*Sectiunea I
Detentiunea pe viatã
Regimul detentiunii pe viatã
**Art. 54. - Detentiunea pe viatã, se executã în penitenciare anume destinate pentru aceasta sau în sectii speciale ale celorlalte penitenciare.
Regimul executãrii pedepsei detentiunii pe viatã este reglententat în Legea pentru executarea pedepselor.
Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viatã
**Art. 55. - Pedeapsa detentiunii pe viatã nu se aplicã aceluia care, la data pronuntãrii hotârârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani. În acest caz, în locul pedepsei detentiunii pe viatã se aplicã pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maximã. În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viatã a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executãrii pedepsei, detentiunea pe viatã se înlocuieste cu închisoarea pe timp de 25 de ani.
*Sectiunea I, cu denumirea "Detentiunea pe viatã", din Capitolul III al Titlului III din Partea generalã, a fost introdusã prin Legea nr. 140/1996.
**Articolele 54 si 55 privind pedeapsa cu moartea si înlocuirea pedepsei cu moartea au fost abrogate prin Decret-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, publicat în M. Of. nr. 4 din 8 ianuarie 1990, si înlocuite prin Legea nr. 140/1996.
Liberarea conditionatã
Art. 55 1 . - Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viatã poate fi eliberat conditionat dupã executarea efectivã a 20 de ani de detentiune, dacã este stãruitor în muncã, disciplinat si dã dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale.
Condamnatul trecut de vâsta de 60 de ani pentru bãrbati si de 55 de ani pentru femei poate fi liberat conditionat dupã executarea efectivã a 15 ani de detentiune, dacã sunt îndeplinite si celelalte conditii prevãzute în alin. 1.
Pedeapsa se considerã executatã, dacã în termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a sãvârsit din nou o infractiune. Dacã în acest interval de timp cel liberat a comis din nou o infractiune, se aplicã, în mod corespunzãtor, dispozitiile art. 61.
Calculul pedepsei în caz de comutare sau înlocuire
Art. 55 2 . - În cazul comutãrii sau înlocuirii pedepsei detentiunii pe viatã cu pedeapsa închisorii, perioada de detentiune executatã se considerã ca parte execitatã din pedeapsa închisorii.
Regimul general al executãrii pedepsei
Art. 56. - Regimul executãrii pedepsei închisorii se întemeiazã pe obligatia condamnatilor de a presta o muncã utilã, dacã sunt apti pentru aceasta, pe actiunea educativã ce trebuie desfãsuratã fatã de condamnati, perespectarea de cãtre acestia a disciplinei muncii si a ordinii interioare a locurilor de detinere, precum si pestimularea si recompensarea celor stãruitori în muncã, disciplinati si care dau dovezi temeinice de îndreptare.
Toate aceste mijloace trebuie folosite în asa fel încât sã conducã la reeducarea celor condamnati. Dupã împlinirea vârstei de 60 de ani, pentru bãrbati si 55 de ani pentru femei, condamnatii nu au obligatia de a munci în timpul executãrii pedepsei, ei pot fi admisi la muncã dacã cer aceasta.
Regimul de detinere
Art. 57. - Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, în locuri de detinere anume destinate.
Femeile condamnate la pedeapsa închisorii executã aceastã pedeapsã separat de condamnatii bãrbati.
Minorii condamnati la pedeapsa închisorii executã pedeapsa separat de condamnatii majori sau în locuri de detinere speciale, asigurându-li-se posibilitatea de a continua învãtãmântul general obligatoriu si de a dobândi o pregãtire profesionalã potrivit cu aptitudinile lor.
Regimul de muncã
Art. 58. - Munca prestatã de condamnat este remuneratã, cu exceptia muncilor cu caracter gospodãresc necesare locului de detinere. Prin legea privind executarea pedepselor se stabilesc cazurile în care si aceste din urmã munci sunt remunerate.
Normele, timpul de muncã si remuneratia muncii condamnatilor sunt cele stabilite prin lege.
Din remuneratia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltã parte revine administratiei locului de detinere. Aceste pãrti, precum si modul de folosire a lor se stabilesc prin legea privind executarea pedepselor.
Liberarea conditionatã
*Art. 59. - Dupã ce a executat cel putin douã treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãseste 10 ani sau cel putin trei pãtrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stãruitor în muncã, disciplinat si dã dovezi temeinice de îndreptare, tinându-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fractiunilor de pedeapsã prevãzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate. În acest caz însã, liberarea conditionatãnu poate fi acordatã înainte de executarea efectivã a cel putin jumãtate din durata pedepsei când aceasta nudepãseste 10 ani si a cel putin douã treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul executã mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsã arãtate la alin. 1 se socotesc în raport de totalul pedepselor.
În aplicarea dispozitiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o executã condamnatul.
* Alin. 1 si 2 ale art. 59 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996.
Liberarea conditionatã în cazul infractiunilor sãvârsite din culpã
*Art. 59 1 . - Cel condamnat pentru sãvârsirea unei a sau mai multor infractiuni din culpã poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dupã ce a executat cel putin jumãtate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãseste 10 ani sau cel putin douã treimi în cazul închisorii mai mari de 10ani, dacã îndeplineste si celelalte conditii, prevãzute în art. 59 alin. 1.
Dispozitiile art. 59 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor, liberarea conditionatã neputând fi acordatãînainte de executarea efectivã a cel putin o treime din durata pedepsei când aceasta nu depãseste 10 ani si a cel putin jumãtate când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
În cazul în care pedeapsa ce se executã este rezultatã din concursul între infractiuni sãvârsite din culpã si infractiuni intentionate, se aplicã dispozitiile art. 59.
Dispozitiile art. 59 alin. 3 si 4 se aplicã în mod corespunzãtor.
* Art. 59 1 a fost introdus prin Legea nr. 140/1996.
Liberarea conditionatã în cazuri speciale
*Art. 60. - Condamnatul care, din cauza stãrii sãnãtãtii sau din alte cauze, nu a fost niciodatã folosit la muncã ori nu mai este folosit, poate fi liberat conditionat dupã executarea fractiunilor de pedeapsã arãtate în art. 59 sau, dupã caz, în art. 59 1 , dacã dã dovezi temeinice de disciplinã si de îndreptare.
Cei condamnati în timpul minoritãtii, când ajung la vârsta de 18 ani, precum si condamnatii trecuti de vârsta de 60 de ani pentru bãrbati si de 55 de ani pentru femei pot fi liberati conditionat dupã executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãseste 10 ani sau a unei jumãtãti în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplinesc celelalte conditii prevãzute în art. 59 alin. 1.
Persoanele prevãzute în alin. 2, condamnate pentru sãvârsirea unei infractiuni din culpã, pot fi liberate conditionat dupã executarea unei pãtrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depãseste 10 ani sau a unei treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacã îndeplinesc celelalte conditii prevãzute în art. 59 alin. 1.
Dacã pedeapsa ce se executã este rezultatã din concursul între infractiuni sãvârsite din culpã si infractiuni intentionate se aplicã dispozitiile privind liberarea conditionatã în cazul infractiunilor intentionate.
Când condamnatul executã mai multe pedepse cu închisoare, care nu se contopesc, fractiunile de pedeapsã se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În toate cazurile, la calculul fractiunii de pedeapsã se tine seama de partea din durata pedepsei consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate.
Dispozitiile art. 59 alin. 4 se aplicã în mod corespunzãtor.
*Art. 60 este reprodus astlel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Efectele liberãrii conditionate
Art. 61. - Pedeapsa se considerã executatã dacã în intervalul de timp de la liberare si pânã la împlinireaduratei pedepsei, cel condamnat nu a sãvârsit din nou o infractiune. Dacã în acelasi interval cel liberat a comis din nou o infractiune, instanta, tinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie mentinerea liberãrii conditionate, fie revocarea. În acest din urmã caz pedeapsa stabilitã pentru infractiunea sãvârsitã ulterior si restulde pedeapsã ce a mai rãmas de executat din pedeapsa anterioarã se contopesc, putându-se aplica un spor pânã la 5ani.
*Revocarea este obligatorie în cazul când fapta sãvârsitã este o infractiune contra sigurantei statului, o infractiune contra pãcii si omenirii, o infractiune de omor, o infractiune sãvârsitã cu intentie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infractiune prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.
*Alin. 2 al art. 61 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
*Executarea pedepsei într-o închisoare militarã
Art. 62. - Executarea pedepsei închisorii care nu depãseste 2 ani, de cãtre militarii în termen, se face într-o închisoare militarã în cazurile prevãzute de lege, precum si în cazurile când instanta judecãtoreascã, tinând seama de împrejurãrile cauzei si de persoana condamnatului, dispune aceasta.
Dacã militarul condamnat a executat jumãtate din durata pedepsei si a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rãmas de executat se reduce cu o treime, iar dacã s-a evidentiat în mod deosebit, reducerea poate depasi o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.
Dacã în timpul executãrii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat conditionat.
Dacã în timpul excutãrii pedepsei militarul condamnat sãvârseste din nou o infractiune, instanta care pronuntã condamnarea pentru aceastã infractiune face, dupã caz, aplicarea art. 39 alin. 1 si 2 sau a art. 40. Pedeapsa astfel stabilitã se executã într-un loc de detinere.
Dupã executarea pedepsei potrivit alin. 1-3 sau dupã gratierea totalã ori dupã gratierea restului de pedeapsã, cel condamnat este reabilitat de drept.
Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si celor care au devenit militari în termen dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
**În cazul în care, înainte de începerea executãrii pedepsei într-o închisoare militarã, condamnatul a fosttrecut în rezervã, pedeapsa se executã într-un loc de detinere.
* Potrivit pct. 14 din art. 1 al Legii nr. 104/1992, termenul de "unitate militarã" din Codul penal si din alte legi se înlocuieste cu termenul "închisoare militarã".
** Alineatul 7 al art. 62 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973 si modificat prin Legea nr. 104/1996.
Stabilirea amenzii
*Art. 63. - Pedeapsa amenzii constã în suma de bani pe care infractorul este condamnat sã o plãteascã.
Ori de câte ori legea prevede cã o infractiune se pedepseste numai cu amendã, fãrã a-i arãta limitele, minimul special al acesteia este de 150.000 lei, iar maximul de 10.000.000 lei.
Când legea prevede pedeapsa amenzii fãrã a-i arãta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 250.000 lei si maximul special de 15.000.000 lei, iar când prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an, minimul special este de 350.000 lei si maximul special de 30.000.000 lei.
În caz de aplicare a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepselor, amenda nu poate sã depãseascã limitele generale arãtate în art. 53 pct. 1 lit. c).
Amenda se stabileste tinându-se seama de dispozitiile art. 72, fãrã a-l pune însã pe infractor în situatia de a nu-si putea îndeplini îndatoririle privitoare la întretinerea, cresterea, învãtãtura si pregãtirea profesionalã a persoanelor fatã de care are aceste obligatii legale.
* Alin. 2, 3 si 4 ale art. 63 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996.
Înlocuirea pedepsei legale
*Art. 63 1 . - Dacã cel condamnat se sustrage cu rea-credintã de la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceastã pedeapsã cu pedeapsa închisorii în limitele prevãzute pentru infractiunea sãvârsitã, tinând seama de partea din amendã care a fost achitatã.
* Art. 63 1 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973.
Capitolul IV
PEDEPSELE COMPLIMENTARE SI PEDEPSELE ACCESORII
Sectiunea I
Pedepsele complimentare
Interzicerea unor drepturi
Art. 64. - Pedeapsa complimentarã a interzicerii constã în interzicerea unuia sau unora din urmãtoarele drepturi:
*a) dreptul de a alege si de a fi ales în autoritãtile publice sau în functii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritãtii de stat;
c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvârsirea infractiunii;
d) drepturile pãrintesti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea drepturilor prevãzute la lit. b nu se poate pronunta decât pe lângã interzicerea drepturilor prevãzute la lit. a, afarã de cazul când legea dispune altfel.
* Lit. a) de la alineatul 1 al art. 64 este reprodusã astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi
Art. 65. - Pedeapsa complimentarã a interzicerii unor drepturi poate fi aplicatã, dacã pedeapsa principalã stabilitã este închisoarea de cel putin 2 ani si instanta constatã cã, fatã de natura si gravitatea infractiunii, împrejurãrile cauzei si persoana infractorului, aceastã pedeapsã este necesarã.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceastã pedeapsã.
Conditia arãtatã în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sã fie îndeplinitã si în cazul în care aplicarea pedepsei prevãzute în acel alineat este obligatorie.
Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi
Art. 66. - Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe dupã executarea pedepsei închisorii, dupã gratierea totalã sau a restului de pedeapsã, ori dupã prescriptia executãrii pedepsei.
Degradarea militarã
Art. 67. - Pedeapsa complimentarã a degradãrii militare constã în pierderea gradului si a dreptului de a purta uniformã.
*Degradarea militarã se aplicã în mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti, dacã pedeapsa principalã stabilitã este închisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viatã.
Degradarea militarã poate fi aplicatã condamnatilor militari si rezervisti pentru infractiuni sãvârsite cu intentie, dacã pedeapsa principalã stabilitã este de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.
* Alin. 2 al art. 67 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
*Art. 68. - Abrogat.
*Art. 69. - Abrogat.
*Art. 70. - Abrogat.
* Art. 68 privind confiscarea partialã si confiscarea totalã a averii, art. 69 privind efectele confiscãrii averii si art. 70 privind bunurile exceptate de la confiscare au fost abrogate prin Legea nr. 140/1996.
Sectiunea II
Pedepsele accesorii
Continutul si executarea pedepsei accesorii
Art. 71. - Pedeapsa accesorie constã în interzicerea tuturor drepturilor prevãzute în art. 64.
*Condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viatã sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor arãtate în alineatul precedent din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã si pânã laterminarea executãrii pedepsei, pânã la gratierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescriptie a executãrii pedepsei.
**Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplicã si în cazul când s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncã, cu exceptiile prevãzute în art. 86 8 , interzicerea drepturilor prevãzute în art. 64 lit. d si e fiind lãsatã la aprecierea instantei.
* Alin. 2 al art. 71 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
** Alin. 3 al art. 71 a fost introdus prin Legea nr. 6/1963 si este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 104/1992.
Capitolul V
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Sectiunea I
Dispozitii generale
Criteriile generale de individualizare
Art. 72. - La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile pãrtii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã, de gradul de pericol social al faptei sãvârsite, de persoana infractorului si de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.
Când pentru infractiunea sãvârsitã legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozitiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât si pentru proportionalizarea acesteia.
Sectiunea II
Circumstantele atenuante si agravante
Circumstante atenuante
Art. 73. - Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstante atenuante:
a) depãsirea limitelor legitimei apãrãri sau ale stãrii de necesitate;
b) sãvârsirea infractiunii sub stãpânirea unei puternice tulburãri sau emotii, determinatã de o provocare din partea
persoanei vãtãmate, produsã prin violentã, printr-o atingere gravã a demnitãtii persoanei sau prin altã actiune ilicitã gravã.
Împrejurãri care pot constitui circumstante atenuante
Art. 74. - Urmãtoarele împrejurãri pot fi considerate circumstante atenuante:
a) conduita bunã a infractorului înainte de sãvârsirea infractiunii;
b) stãruinta depusã de infractor pentru a înlãtura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuitã;
c) atitudinea infractorului dupã sãvârsirea infractiunii rezultând din prezentarea sa în fata autoritãtii, comportarea sincerã în
cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestãrii participantilor.
Împrejurãrile enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.
Circumstante agravante
Art. 75. - Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstante agravante:
a) sãvârsirea faptei de trei sau de mai multe persoane împreunã;
b) sãvârsirea infractiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintã pericol public;
c) sãvârsirea infractiunii de cãtre un infractor major, dacã aceasta a fost comisã împreunã cu un minor;
d) sãvârsirea infractiunii din motive josnice;
e) sãvârsirea infractiunii în stare de betie anume provocatã în vederea comiterii faptei;
f) sãvârsirea infractiunii de cãtre o persoanã care a profitat de situatia prilejuitã de o calamitate.
Instanta poate retine ca circumstante agravante si alte împrejurãri care imprimã faptei un caracter grav.
Efectele circumstantele atenuante
Art. 76. - În cazul în care existã circumstante atenuante, pedeapsa principalã se reduce sau se schimbã, dupã cum urmeazã:
a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;
b) când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub minimul special, dar nu mai jos de un an;
c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;
d) când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub acest minim, pânã la minimul general;
*e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboarã sub acest minim, pânã la minimul general, sau se aplicã o amendã care nu poate fi mai micã de 300.000 lei, iar cândminimul special este sub 3 luni, se aplicã o amendã care nu poate fi mai micã de 200.000 lei;
*f) când pedeapsa prevãzutã de lege este amenda, aceasta se coboarã sub minimul ei special, putând fi redusã pânã la 150.000 lei în cazul când minimul special este de 350.000 lei sau mai mare, ori pânã la minimul general când minimul special este sub 350.000 lei.
**În cazul infractiunilor contra sigurantei statului, infractiunilor contra pãcii si omenirii, al infractiunii de omor, al infractiunilor sãvârsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave, dacã se constatã cã existã circumstante atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusã cel mult pânã la o treime din minimul special.
**Când existã circumstante atenuante, pedeapsa complimentarã privativã de drepturi, prevãzutã de lege pentru infractiunea sãvârsitã, poate fi înlãturatã.
* Literele e si f ale art. 76 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996.
** Alin. 2 si 3 ale art. 76 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 140/1996.
Circumstante atenuante în cazul pedepsei detentiunii pe viatã
*Art. 77. - Când pentru infractiunea sãvârsitã legea prevede pedeapsa detentiunii pe viatã, dacã existã circumstante atenuante se aplicã pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
* Art. 77 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
CODUL PENAL
pagina a II-a
Efectele circumstantelor agravante
*Art. 78. - În cazul în care existã circumstante agravante, se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul special. Dacã maximul special este neîndestulãtor, în cazul închisorii se poate adãuga un spor pânã la 5 ani, care nu poate depãsi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumãtate din maximul special.
*Alineatul 1 al art. 78 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996. Dispozitia privind infractiunile contra statului, contra avutului public, ori infractiunea de omor sau infractiunile contra pãcii si omenirii, ori infractiunile prin care s-a produs o pagubã importantã economiei nationale (fost alin. 2 al art. 78) a fost abrogatã prin Legea nr. 140/1996.
Indicarea circumstantelor
Art. 79. - Orice împrejurare retinutã ca circumstantã atenuantã sau ca circumstantã agravantã trebuie arãtatã în hotãrâre.
Concursul între cauzele de agravare si de atenuare
Art. 80. - În caz de concurs între cauzele de agravare si cauzele de atenuare, pedeapsa se stabileste tinându-se seama de circumstantele agravante, de circumstantele atenuante si de starea de recidivã.
În caz de concurs între circumstantele agravante si atenuante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
*În cazul aplicãrii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstante agravante, recidivã si concurs de infractiuni, pedeapsa închisorii nu poate depãsi 25 de ani, dacã maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic, si 30 de ani, dacã maximul special pentru cel putin una din infractiuni este mai mare de 10 ani.
* Alin. 3 al art. 80 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Sectiunea a III-a
Suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei
Concursul între cauzele de agravare si de atenuare
*Art. 81. - Instanta poate dispune suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei pe o anumitã duratã, dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:
a) pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afarã de cazul când condamnarea intrã în vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 38;
c) se apreciazã cã scopul pedepsei poate fi atins chiar fãrã executarea acesteia.
Suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei poate fi acordatã si în caz de concurs de infractiuni, dacã pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite conditiile prevãzute în alin. 1 lit. b si c.
**Suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum si în cazul infractiunilor de vãtãmare corporalã gravã, viol si torturã.
***În cazul condamnãrii pentru o infractiune prin care s-a produs o pagubã, instanta poate dispune suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei numai dacã pânã la pronuntarea hotãrârii paguba a fost integral reparatã sau plata despãgubirii este garantatã de o societate de asigurare.
Suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei nu atrage suspendarea executãrii mãsurilor de sigurantã si a obligatiilor civile prevãzute în hotãrârea de condamnare.
Suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei trebuie motivatã.
* Alin. 1 si 2 ale art. 81 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 104/1992.
** Alin. 3 al art. 81 a fost introdus prin Legea nr. 140/1996.
*** Alin. 4 al art. 81 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996
Termenul de încercare
Art. 82. - Durata suspendãrii conditionate a executãrii pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat si se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugã un interval de timp de 2 ani.
În cazul când pedeapsa a cãrei executare a fost suspendatã este amenda, termenul de încercare este de un an. Termenul de încercare se socoteste de la data când hotãrârea prin care s-a pronuntat suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei a rãmas definitivã.
Revocarea în cazul sãvârsirii unei infractiuni
Art. 83. - Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitivã chiar dupã expirarea acestui termen, instanta revocã suspendarea conditionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicatã pentru noua infractiune.
Revocarea suspendãrii pedepsei nu are loc însã dacã infractiunea sãvârsitã ulterior a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
Dacã infractiunea ulterioarã este sãvârsitã din culpã, se poate aplica suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei chiar dacã infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendãri.
La stabilirea pedepsei pentru infractiunea sãvârsitã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de suspendare nu se mai aplicã sporul prevãzut de lege pentru recidivã.
Revocarea în cazul neexecutãrii obligatiilor civile
Art. 84. - Dacã pânã la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, instanta poate dispune revocarea suspendãrii executãrii pedepsei, afarã de cazul când cel condamnat dovedeste cã nu a avut putinta de a îndeplini acele obligatii.
Anularea suspendãrii pentru infractiuni sãvârsite anterior
Art. 85. - Dacã se descoperã cã cel condamnat mai sãvârsise o infractiune înainte de pronuntarea hotãrârii prin care s-a dispus suspendarea sau pânã la rãmânerea definitivã a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar dupã expirarea termenului de încercare, suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei se anuleazã, aplicându-se, dupã caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni sau recidivã.
Anularea suspendãrii executãrii pedepsei nu are loc, dacã infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
În cazurile prevãzute în alin. 1, dacã pedeapsa rezultatã în urma contopirii nu depãseste 2 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 81. În cazul când se dispune suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei.
Reabilitarea în cazul suspendãrii conditionate a executãrii pedepsei
Art. 86. - Dacã condamnatul nu a sãvârsit din nou o infractiune înlãuntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendãrii conditionate a executãrii pedepsei în baza art. 83 si 84, el este reabilitat de drept.
*Sectiunea III 1
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere
Conditiile de aplicare a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
Art. 86 1 . - Instanta poate dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:
a) pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 4 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afarã de cazurile când condamnarea intrã în vreunul dintre cazurile prevãzute în art. 38;
c) se apreciazã, tinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul sãu dupã comiterea faptei, cã pronuntarea condamnãrii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fãrã executarea pedepsei, condamnatul nu va mai sãvârsi infractiuni.
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere poate fi acordatã si în cazul concursului de infractiuni, dacã pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 3 ani si sunt întrunite conditiile prevãzute în alin. 1 lit. b si c.
**Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusã în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum si în cazul infractiunilor de vãtãmare corporalã gravã, viol si torturã.
***Dispozitiile art. 81 alin. 4 si 5 se aplicã si în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
* Sectiunea III 1 a fost introdusã cu un nou continut prin Legea nr. 104/1992.
**Alin. 3 al art. 86 1 a fost introdus prin Legea nr. 140/1996.
***Alin. 4 al art. 86 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Termenul de încercare
Art. 86 2 . - Termenul de încercare în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugã un interval de timp, stabilit de instantã, între 2 si 5 ani.
Dispozitiile art. 82 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor.
Mãsurile de supraveghere si obligatiile condamnatului
Art. 86 3 . - Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sã se supunã urmãtoarelor mãsuri de supraveghere:
a) sã se prezinte, la datele fixate, la judecãtorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instantã;
b) sã anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedintã sau locuintã si orice deplasare care depãseste 8 zile, precum si întoarcerea;
c) sã comunice si sã justifice schimbarea locului de muncã;
d) sã comunice informatii de naturã a putea fi controlate mijloacele lui de existentã.
Datele prevãzute la alin. 1 lit. b, c si d se comunicã persoanelor sau organelor stabilite la lit. a.
Instanta poate sã impunã condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmãtoarele obligatii:
a) sã desfãsoare o activitate sau sã urmeze un curs de învãtãmânt ori de calificare;
b) sã nu schimbe domiciliul sau resedinta avutã ori sã nu depãseascã limita teritorialã stabilitã, decât în conditiile fixate de instantã;
c) sã nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) sã nu intre în legãturã cu anumite persoane;
e) sã nu conducã nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) sã se supunã mãsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicãrii.
Supravegherea executãrii obligatiilor stabilite de instantã conform alin. 3 lit. a-f se face de organele prevãzute la alin. 1 lit. a si aceleasi organe sesizeazã instanta în caz de neîndeplinire a obligatiilor pentru luarea mãsurilor în conditiile art. 86 4 alin. 2.
Revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
Art. 86 4 . - Dispozitiile art. 83 si 84 se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
Dacã cel condamnat nu îndeplineste mãsurile de supraveghere prevãzute de lege ori obligatiile stabilite de instantã, aceasta poate sã revoce suspendarea executãrii pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau sã prelungeascã termenul de încercare cu cel mult 3 ani.
Anularea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
Art. 86 5 . - Dispozitiile art. 85 alin. 1 si 2 se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
În cazurile prevãzute în art. 85 alin. 1, dacã pedeapsa rezultatã în urma contopirii nu depãseste 3 ani, instanta poate aplica dispozitiile art. 86 1 . În cazul când se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei.
Reabilitarea în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
Art. 86 6 . - Dacã cel condamnat nu a sãvârsit din nou o infractiune înlãuntrul termenului de încercare si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendãrii executãrii pedepsei în baza art. 86 4 , el este reabilitat de drept.
*Sectiunea III 2
Executarea pedepsei la locul de muncã
Conditii de aplicare
Art. 86 7 . - În cazul în care instanta, tinând seama de gravitatea faptei, de împrejurãrile în care a fost comisã, de conduita profesionalã si generalã a fãptuitorului si de posibilitãtile acestuia de reeducare, apreciazã cã sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sã fie atins fãrã privare de libertate, poate dispune executarea pedepsei în unitatea în care condamnatul îsi desfãsoarã activitatea sau în altã unitate, în toate cazurile cu acordul scris al unitãtii si dacã sunt întrunite urmãtoarele conditii:
a) pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 5 ani;
b) cel în cauzã nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afarã de cazul când condamnarea intrã în vreunul din cazurile prevãzute în art. 38.
Executarea pedepsei la locul de muncã poate fi dispusã si în caz de concurs de infractiuni dacã pedeapsa aplicatã pentru concursul de infractiuni este de cel mult trei ani închisoare si sunt întrunite celelalte conditii prevãzute în alineatul precedent.
**Executarea pedepsei la locul de muncã nu poate fi dispusã în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum si în cazul infractiunilor de vãtãmare corporalã gravã, viol, si torturã.
Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplicã si în cazul în care condamnatul nu desfãsoarã o activitate la data aplicãrii pedepsei.
* Sectiunea III 2 , care înlocuieste reglementarea privind munca corectionalã, a fost introdus prin Legea nr. 104/1992.
** Alin. 3 al art. 86 7 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Modul de executare
Art. 86 8 . - Pe durata executãrii pedepsei, condamnatul este obligat sã îndeplineascã toate îndatoririle la locul de muncã, cu urmãtoarele limitãri ale drepturilor ce-i revin potrivit legii:
a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestatã, cu exceptia sporurilor acordate pentru activitatea desfãsuratã în locuri de muncã cu conditii vãtãmãtoare sau periculoase, se retine o cotã de 15-40%, stabilitã potrivit legii, în raport de cuantumul veniturilor si de îndatoririle condamnatului pentru întretinerea altor persoane, care se varsã la bugetul statului. În cazul condamnatului minor, limitele retinerii se reduc la jumãtate;
b) drepturile de asigurãri sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, dupã retinerea cotei prevãzute la lit. a);
c) durata executãrii pedepsei nu se considerã vechime în muncã;
d) nu se poate schimba locul de muncã la cererea condamnatului, decât prin hotãrârea instantei de judecatã;
e) condamnatul nu poate fi promovat;
f) condamnatul nu poate ocupa functii de conducere, iar în raport cu fapta sãvârsitã nu poate ocupa functii care implicã exercitiul autoritãtii de stat, functii instructiv-educative ori de gestiune.
Pe durata executãrii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales.
Instanta poate dispune ca cel condamnat sã respecte si una sau mai multe din obligatiile prevãzute în art. 86 3 .
Pedeapsa se executã la locul de muncã în baza mandatului de executare a pedepsei.
Pe timpul executãrii pedepsei în unitatea în care cel condamnat îsi desfãsoarã activitatea la data aplicãrii pedepsei, contractul de muncã se suspendã.
În cazul executãrii pedepsei într-o altã unitate decât cea în care îsi desfãsurã activitatea condamnatul la data aplicãrii pedepsei, contractul de muncã încheiat înceteazã. Pedeapsa se executã fãrã a se încheia contract de muncã.
Dispozitiile alin. 6 se aplicã în mod corespunzãtor si în cazul condamnatului care nu desfãsoarã o activitate la data aplicãrii pedepsei.
În cazul în care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de muncã a devenit militar în termen în cursul judecãtii sau dupã rãmânerea definitivã a hotãrâriide condamnare, pedeapsa se executã la locul de muncã dupã trecerea în rezervã a acestuia.
Revocarea executãrii pedepsei la locul de muncã
Art. 86 9 . - Dacã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii prin care s-a dispus, executarea pedepsei la locul de muncã, cel condamnat sãvârseste din nou o infractiune, înainte de începerea executãrii pedepsei sau în timpul executãrii acesteia, instanta revocã executarea pedepsei la locul de muncã. Pedeapsa se aplicã potrivit dispozitiilor art. 39 alin. 1 si 2 sau, dupã caz, ale art. 40.
Dacã infractiunea ulterioarã este sãvârsitã din culpã, instanta poate dispune si pentru aceastã infractiune executarea pedepsei la locul de muncã. În acest caz, revocarea nu mai are loc si pedeapsa se aplicã potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.
Dacã condamnatul se sustrage de la prestarea activitãtii în cadrul unitãtii sau nu-si îndeplineste în mod corespunzãtor îndatoririle ce-i revin la locul de muncã ori nu respectã mãsurile de supraveghere sau obligatiile stabilite prin hotãrârea de condamnare, instanta poate sã revoce executarea pedepsei la locul de muncã, dispunând executarea pedepsei într-un loc de detinere.
Când condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitãtii de muncã, instanta revocã executarea pedepsei la locul de muncã si, tinând seama de împrejurãrile care au determinat incapacitatea de muncã si de dispozitiile art. 72, dispune suspendarea conditionatã a executãrii pedepsei chiar dacã nu sunt întrunite conditiile prevãzute în art. 81 sau 86 1 .
Dacã executarea pedepsei la locul de muncã se revocã potrivit alin. 1 sau 3, pedeapsa aplicatã sau, dupã caz, restul de pedeapsã rãmas neexecutat se executã într-un loc de detinere.
Anularea executãrii pedepsei la locul de muncã
Art. 86 10 . - Dacã cel condamnat mai sãvârsise o infractiune pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii si aceasta se descoperã mai înainte ca pedeapsa sã fi fost executatã la locul de muncã sau consideratã executatã, instanta, dacã nu sunt întrunite conditiile prevãzute în art. 86 7 , anuleazã executarea pedepsei la locul de muncã.
Anularea se dispune si în cazul în care hotãrârea de condamnare pentru infractiunea descoperitã ulterior se pronuntã dupã ce pedeapsa a fost executatã la locul de muncã sau consideratã ca executatã. Pedeapsa se stabileste, dupã caz, potrivit regulilor de la concursul de infractiuni sau recidivã.
La scãderea pedepsei executate în întregime sau în parte, ori, dupã caz, la contopirea pedepselor, se aplicã dispozitiile privitoare la pedeapsa închisorii, fãrã a se tine seama dacã una din pedepse se executã la locul de muncã. Pedeapsa astfel stabilitã se executã într-un loc de detinere.
Încetarea executãrii pedepsei
Art. 86 11 . - Dacã cel condamnat a executat cel putin douã treimi din durata pedepsei, a dat dovezi temeinice de îndreptare, a avut o bunã conduitã, a fost disciplinat si stãruitor în muncã, instanta poate dispune încetarea executãrii pedepsei la locul de muncã, la cererea conducerii unitãtii unde condamnatul îsi desfãsoarã activitatea sau a condamnatului.
Pedeapsa se considerã executatã dacã în intervalul de timp de la încetarea executãrii pedepsei la locul de muncã si pânã la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a sãvârsit din nou o infractiune. Dacã în acelasi interval condamnatul a comis din nou o infractiune, instanta poate dispune revocarea încetãrii executãrii pedepsei la locul de muncã, dispozitiile art. 61 si 86 10 alin. 3, fiind aplicabile în mod corespunzãtor.
Sectiunea IV
Calculul pedepselor
Durata executãrii
Art. 87. - Durata executãrii pedepsei închisorii se socoteste din ziua în care condamnatul începe sã execute hotãrârea definitivã de condamnare.
Ziua în care începe executarea pedepsei si ziua în care înceteazã se socotesc în durata executãrii.
Timpul în care condamnatul, în cursul executãrii pedepsei, se aflã bolnav în spital, intrã în durata executãrii, afarã de cazul în care si-a provocat în mod voit boala, iar aceastã împrejurare se constatã în cursul executãrii pedepsei.
*În durata executãrii pedepsei închisorii la locul de muncã nu intrã timpul în care condamnatul lipseste de la locul de muncã.
* Alin. 4 al art. 87 a fost introdus prin Legea nr. 6/1973 si modificat prin Legea nr. 140/1996.
Computarea retinerii si a arestãrii preventive
Art. 88. - Timpul retinerii si al arestãrii preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronuntate. Scãderea se face si atunci când condamnatul a fost urmãrit sau judecat, în acelasi timp ori în mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar dacã a fost scos de sub urmãrire, s-a încetat urmãrirea penalã sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat retinerea sau arestarea preventivã.
Scãderea retinerii si a arestãrii preventive se face si în caz de condamnare la amendã, prin înlãturarea în total sau în parte a executãrii amenzii.
Computarea privatiunii de libertate executatã în afara tãrii
Art. 89. - În cazul infractiunilor sãvârsite în conditiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsã precum si retinerea si arestarea preventivã executate în afara teritoriului tãrii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeasi infractiune de instantele române.