CARTEA I
Competenta instantelor judecatoresti
TITLUL I
Competenta dupa materie*)
Art. 1.* - Judecatoriile judeca:
1. in prima instanta, toate procesele si cererile in afara de cele date de lege in competenta altor instante;
2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
3. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.
Art. 2.* - Tribunalele judeca:
1. in prima instanta:
a) procesele si cererile in materie comerciala cu exceptia celor al caror obiect are o valoare de pana la 10 milioane lei inclusiv;
b) procesele si cererile privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile, al caror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;
c) procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta curtilor de apel;
d) procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala;
e) procesele si cererile in materie de expropriere;
f) cererile pentru incuviintarea adoptiilor;
g) cererile privind punerea sub interdictie, declararea disparitiei si declararea mortii;
h) cererile privitoare la nulitatea casatoriei, nulitatea sau desfacerea adoptiei si cele pentru decaderea din drepturile parintesti;
i) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale;
j) cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta;
3. ca instante de recurs, recursurile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in ultima instanta;
4. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.
* Textul articolelor 1 si 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993.
Art. 3.* - Curtile de apel judeca:
1. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele de competenta autoritatilor administratiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judetean, ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, ale autoritatilor publice judetene a municipiului Bucuresti;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;
3. ca instanta de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cauze prevazute de lege;
4. in alte materii date prin lege in competenta lor.
Art. 4. - *Curtea Suprema de Justitie judeca:
1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;
2. recursurile in interesul legii;
3. recursurile in anulare;
4. in orice alte materii date prin lege in competenta sa.
* Textul articolelor 3 si 4 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 59/1993.
Art. 4 1 . - Competenta ce revine instantelor judecatoresti in legatura cu arbitrajul reglementat de cartea IV apartine instantei care ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul in fond, in lipsa unei conventii arbitrale.
** Text introdus prin Legea nr. 59/1993.
TITLUL II
Competenta teritoriala
Art. 5. - Cererea se face la instanta domiciliului paratului. Daca paratul are domiciliul in strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului.
Art. 6. - Cand paratul, in afara de domiciliul sau, are in chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face si la instanta locului acelor asezari sau indeletniciri, pentru obligatiile patrimoniale si care sunt nascute sau care urmeaza sa se execute in acel loc.
Art. 7. - Cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal.
Cererea se poate face si la instanta locului unde ea are reprezentanta, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta.
Cererea impotriva unei asociatii sau societati fara personalitate juridica se face la instanta domiciliului persoanei careia, potrivit intelegerii dintre asociati, i s-a incredintat presedintia sau directia asociatiei ori societatii, iar, in lipsa unei asemenea persoane, la instanta domiciliului oricaruia dintre asociati. In acest din urma caz, reclamantul va putea cere instantei numirea unui curator, care sa reprezinte interesele asociatilor.
Art. 8. - Cererile indreptate impotriva statului, directiilor generale, regiilor publice, caselor
autonome si administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din resedinta judetului unde isi are domiciliul reclamantul.
*Cand mai multe judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile in care figureaza persoanele aratate la alin. 1 se introduc la judecatoria din localitatea de resedinta a judetului, iar in Capitala, la judecatoria sectorului 4.
* Text modificat prin Legea nr. 59/1993.
Art. 9. - Cererea indreptata impotriva mai multor parati poate fi facuta la instanta competenta pentru oricare dintre ei; in caz cand printre parati sunt si obligati accesorii, cererea se face la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii principali.
Art. 10. - In afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:
1. in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiunii;
2. in cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui nemiscator, in actiunile in justificare sau in prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla nemiscatorul;
3. in cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanta locului de plata;
4. in cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii;
5. in cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosire;
6. in cererile impotriva unei femei casatorite*) care are resedinta obisnuita deosebita de aceea a sotului, instanta resedintei femeii;
*) Acest text trebuie considerat abrogat implicit ca urmare a consacrarii principiului constitutional al egalitatii sexelor.
7. in cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensia alimentara, instanta domiciliului reclamantului;
8. in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel fapt.
Art. 11. - In materie de asigurare, cererea privitoare la despagubiri se va putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla:
1. domiciliul asiguratului;
2. bunurile asigurate;
3. locul unde s-a produs accidentul.
Alegerea competentei prin conventie este nula daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire.
Dispozitiile de mai sus nu se aplica in materie de asigurari maritime si fluviale.
Art. 12. - Reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente.
Art. 13. - Cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla nemiscatoarele.
Cand nemiscatorul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei paratului, daca acestea se afla in vreuna din aceste circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare din instantele in circumscriptiile carora se afla nemiscatorul.
Art. 14. - In materie de mostenire, sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu al mortului:
1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare;
2. cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia;
3. cererile legatarilor sau ale creditorilor mortului impotriva vreuneia din mostenitori sau impotriva executorului testamentar.
Art. 15. - Cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de competenta instantei locului unde societatea isi are sediul principal.
Art. 16. - Cererile in materie de faliment sunt de competenta instantei in circumscriptia careia comerciantul isi are principala asezare comerciala.
TITLUL III
Dispozitii speciale
Art. 17. - Cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
Art. 18. - In cererile pentru constatarea existentei sau neexistentei vreunui drept, competenta instantei se determina dupa regulile prevazute pentru cererile avand de obiect executarea prestatiunii.
Art. 19. - Partile pot conveni, prin inscris sau prin declaratie verbala in fata instantei, ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala, afara de cazurile prevazute de art. 13, 14, 15 si 16.
TITLUL IV
Conflictele de competenta
Art. 20. - Exista conflict de competenta:
1. cand doua sau mai multe instante se declara deopotriva competente sa judece aceeasi pricina;
2. cand doua sau mai multe instante, prin hotarari irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeasi pricina.
Art. 21. - Instanta, inaintea careia s-a ivit conflictul de competenta, va suspenda din oficiu orice alta procedura si va inainta dosarul instantei in drept sa hotarasca asupra conflictului.
Art. 22. - Conflictul ivit intre doua judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal se judeca de acel tribunal.
Daca cele doua judecatorii nu tin de acelasi tribunal sau daca conflictul s-a nascut intre o judecatorie si un tribunal, sau intre doua tribunale, competenta este Curtea respectiva.
Daca cele doua instante in conflict nu se gasesc in circumscriptia aceleiasi Curti, precum si conflictul intre doua Curti, se judeca de Curtea Suprema de Justitie.
* Exista conflict de competenta, in sensul art. 20, si in cazul in care el se iveste intre instante judecatoresti si alte organe cu activitate jurisdictionala. In acest caz, conflictul de competenta se rezolva de instanta judecatoreasca ierarhic superioara instantei in conflict, dispozitiile art. 21 fiind aplicabile.
* Text introdus prin Legea nr. 59/1993.
Instanta competenta sa judece conflictul va hotari in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu drept de recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Art. 23. - Cand, din pricina unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze, Curtea Suprema de Justitie, la cererea partii interesate, va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa judece pricina.
TITLUL V
Incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea judecatorilor
Art. 24. - Judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecata aceleiasi pricini in apel sau in recurs si nici in caz de rejudecare dupa casare.
De asemenea nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert sau
arbitru in aceeasi pricina.
Art. 25. - Judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare in privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui si sa se abtina de la judecarea pricinii.
Art. 26. - Abtinerea se propune de judecator si se judeca potrivit normelor prevazute de art. 30, 31, si 32.
Art. 27. - Judecatorul poate fi recuzat:
1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor, au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;
*2. cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;
* Text introdus prin Legea nr. 59/1993.
3. cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;
4. daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator;
5. daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii; 6. daca este tutor, curator sau consiliu judiciar*) al uneia din parti;
*) Dispozitia privitoare la consiliul judiciar trebuie socotita abrogata implicit, deoarece Codul familiei nu mai mentinut aceasta institutie.
7. daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca;
8. daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;
9. daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.
Art. 28. - Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau in judecata ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei institutii publice sau societati comerciale, cand acestia nu au interes personal in judecarea pricinii.
*) Dispozitia privitoare la consiliul judiciar trebuie socotita abrogata implicit, deoarece Codul familiei nu mai mentinut aceasta institutie.
Art. 29. - Propunerea de recuzare se va face verbal sau in scris pentru fiecare judecator in parte si inainte de inceperea oricarei dezbateri.
Cand motivele de recuzare s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute.
Judecatorul impotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine.
Art. 30. - Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanta respectiva, in alcatuirea careia nu poate sa intre cel recuzat.
In cazul cand din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata, precum si in cazul cand recuzarea priveste pe toti judecatorii unei instante, aceasta se judeca de instanta la care se indreapta calea de atac respectiva.
Recuzarea tuturor membrilor nei sectiuni a Curtii Supreme de Justitie se judeca de cealalta sectiune a Curtii Supreme de Justitie.
Art. 31. - Instanta decide asupra recuzarii, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat numai daca gaseste de cuviinta.
Nu se admite interogatoriul sau juramantul*) ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.
*) Juramantul, ca mijloc de proba, a fost desfiintat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.
In cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura.
Art. 32. - Incheierea asupra recuzarii se citeste in sedinta publica.
Daca recuzarea s-a primit, judecatorul se retrage si nu poate sa stea fata la chibzuirea asupra pricinii.
Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata in ce masura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza sa fie pastrate.
Art. 33. - Instanta superioara investita cu judecarea cererii de recuzare in cazurile prevazute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanta de acelasi grad, in cazul cand gaseste ca cererea de recuzare este intemeiata.
Daca cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instantei inferioare.
Art. 34. - Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusa la nici o cale de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu fondul.
Cand instanta superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta.
Art. 35. - Cand cererea de recuzare a fost facuta cu rea-credinta, instanta va condamna pe cel care a facut-o la o amenda de la 3000 la 10000 lei si la despagubirea partii vatamate.
Art. 36. - Dispozitiile prezentului titlu, in afara de art. 24 si 27 pct. 7, se aplica si procurorilor, magistratilor asistenti si grefierilor.
TITLUL VI
Stramutarea pricinilor
Art. 37. - Cand una din parti are doua rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii instantei, cealalta parte poate cere stramutarea pricinii la o alta instanta de acelasi grad.
Stramutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de banuiala legitima sau de siguranta publica. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiilor locale.
Art. 38. - Stramutarea pentru motiv de rudenie sau de afinitate trebuie ceruta mai inainte de inceperea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau siguranta publica se poate cere in orice stare a pricinii.
Stramutarea pentru siguranta publica se poate cere numai de procurorul de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
Art. 39. - Cererea de stramutare intemeiata pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanta imediat superioara.
Cererea de stramutare intemeiata pe motive de banuiala legitima sau de siguranta publica se depune la Curtea Suprema de Justitie.
Art. 40. - Cererea de stramutare se judeca in camera de consiliu.
Presedintele instantei va putea cere dosarul pricinii si sa ordone, fara citarea partilor, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta aceasta masura instantei respective.
In caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad.
Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac. Ea va arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate.
Dispozitiile art. 35 se aplica prin asemanare.
CARTEA a II-a
Procedura contencioasa
TITLUL I
Partile
CAPITOLUL I
Folosinta si exercitiul drepturilor procedurale
Art. 41. - Orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata.
Asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere.
Art. 42. - Persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate ori autorizate in chipul aratat in legile sau statutele care randuiesc capacitatea sau organizarea lor.
Art. 43. - Lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in orice stare a pricinii.
Actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului, curatorul sau consiliul judiciar*) va putea, insa, ratifica toate sau parte din aceste acte.
*) Numirea tutorelui si a curatorului se face potrivit art. 152 din Codul familiei de catre autoritatea tutelara, astfel incat instantele nu mai pot numi direct pe curatori, ci sunt obligate sa ceara autoritatii tutelare numirea lor.
Art. 44. - Daca incapabilul nu are reprezentant legal si exista urgenta, la cererea partii interesate, instanta va putea numi un curator special, care sa-l reprezinte pana la numirea reprezentantului legal; ea va putea numi, de asemenea, un curator special in caz de conflict de interese intre reprezentant si reprezentat sau cand o persoana juridica, chemata sa stea in judecata, nu are reprezentant.
Numirea acestor curatori*) se va face de instanta competenta sa hotarasca asupra cererii de chemare in judecata.
*) Numirea tutorelui si a curatorului se face potrivit art. 152 din Codul familiei de catre autoritatea tutelara, astfel incat instantele nu mai pot numi direct pe curatori, ci sunt obligate sa ceara autoritatii tutelare numirea lor.
Art. 45. - Ministerul Public poate introduce orice actiune, in afara de cele strict personale si sa participe la orice proces, in oricare faza a acestuia, in cazurile in care este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor si ale persoanelor puse sub interdictie, precum si in alte cazuri prevazute de lege.*
* Text modificat prin Legea nr. 59/1993.
In cazul in care procurorul a pornit actiunea, titularul dreptului la care se refera actiunea va fi introdus in proces. El se va putea folosi, daca va fi cazul, de dispozitiile prevazute in art. 246 si urm. si in art. 271 si urm. din prezentul cod.
Procurorul poate, in conditiile legii, sa exercite caile de atac si sa ceara punerea in executare a hotararii. (D. nr. 38 - 16.II. 1959)
Art. 46. - Abrogat prin Decretul nr. 38 din 16/02/1959 .
CAPITOLUL II
Persoanele care sunt impreuna reclamante sau parate
Art. 47. - Mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza.
Art. 48. - Actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi nici pagubi celorlalti.
Cu toate acestea, daca prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotararii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii din ei sau termenele incuviintate numai unora din ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc si celorlalti. Cand actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai favorabile. Reclamantii sau paratii care nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura in termen vor continua totusi sa fie citati.
CAPITOLUL III
Alte persoane care pot lua parte la judecata
Sectiunea I
Interventia
Art. 49. - Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza intre alte persoane.
Interventia este in interes propriu cand cel care intervine invoca un drept al sau.
Ea este in interesul uneia din parti cand sprijina numai apararea acesteia.
Art. 50. - Cererea de interventie in interes propriu va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.
Ea se poate face numai in fata primei instante si inainte de inchiderea dezbaterilor.
Cu invoirea partilor, interventia in interes propriu se poate face si in instanta de apel.
Art. 51. - Cererea de interventie in interesul uneia din parti se poate face chiar inaintea instantei de recurs.
Art. 52. - Dupa ascultarea partilor si a celui care intervine, instanta va hotari asupra incuviintarii in principiu a interventiei.
Incheierea nu se poate ataca decat o data cu fondul.
Dupa incuviintarea in principiu, instanta va dispune comunicarea interventiei si, in cazurile in care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul in care aceasta va trebui depusa.
Art. 53. - Cel care intervine va lua procedura in starea in care se afla in momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor indeplini si fata de cel care intervine.
Art. 54. - In interventia facuta in interesul uneia din parti, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului partii in folosul careia intervine.
Art. 55. - Interventia se judeca o data cu cererea principala. Cand insa judecarea cererii ar fi intarziata prin interventia in interes propriu, instanta poate hotari despartirea ei spre a fi judecata deosebit.
Art. 56. - Apelul sau recursul facut de cel care intervine in interesul uneia din parti se socoteste neavenit, daca partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.
Sectiunea a II-a
Chemarea in judecata a altor persoane
Art. 57. - Oricare din parti poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul.
Cererea facuta de parat se depune o data cu intampinarea. Cand intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu pana la inchiderea dezbaterilor inaintea primei instante.
Cererea va fi motivata si se va comunica atat celui chemat, cat si partii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare in judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la dosar.
Art. 58. - Cel chemat in judecata dobandeste calitatea de intervenient in interes propriu, iar hotararea ii va fi opozabila
Art. 59. - In cazul prevazut de art. 58, cand paratul chemat in judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria si declara ca voieste sa o execute fata de cel care isi va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata daca depune suma datorata.
In acest caz, judecata va urma numai intre partea reclamanta si cel chemat in judecata.
Sectiunea a III-a
Chemarea in garantie
Art. 60. - Partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubire. In aceleasi conditii, cel chemat in garantie poate, la randul sau, sa cheme in garantie o alta persoana.
Art. 61. - Cererea va fi facuta in conditiile de forma pentru cererea de chemare in judecata.
Cererea facuta de parat se va depune o data cu intampinarea; cand intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
Cererea de chemare in garantie facuta de reclamant se poate depune, pana la inchiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.
Art. 62. - Instanta va dispune ca cererea sa fie comunicata celui chemat in garantie si, daca intampinarea este obligatorie, va soroci termenul in care aceasta urmeaza sa fie depusa de cel chemat in garantie.
Art. 63. - Cererea de chemare in garantie se judeca o data cu cererea principala. Cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea in garantie, instanta poate dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit.
Sectiunea a IV-a
Aratarea titularului dreptului
Art. 64. - Paratul care detine un lucru pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela in numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului.
Art. 65. - Cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata si se va depune o data cu intampinarea, iar, daca ceasta nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
Cererea va fi comunicata celui aratat ca titular, impreuna cu citatia, copiile de pe cerere si inscrisurile de la dosar.
Art. 66. - Daca cel aratat ca titular recunoaste sustinerile paratului si reclamantul consimte, el va lua locul paratului, care va fi scos din judecata.
Cand cel chemat nu se infatiseaza sau tagaduieste aratarile paratului, se vor aplica dispozitiile art. 58.
CAPITOLUL IV
Reprezentarea partilor in judecata
Art. 67. - Partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.
Mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept i-a fost dat anume.
Daca cel care a dat procura generala nu are domiciliu si nici resedinta in tara, sau daca procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare in judecata se presupune dat.
Art. 68. - Procura pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata sau de reprezentare in judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata; in cazul cand procura este data unui avocat, semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor.*)
*) Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea avocaturii.
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat si prin declaratie verbala, facuta in instanta si trecuta in incheierea de sedinta.
Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde nici o aratare in aceasta privinta; el poate fi insa restrans numai la anumite acte sau pentru anumita instanta.
Daca mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decat prin avocat.
Asistarea de catre avocat nu este ceruta doctorilor sau licentiatilor in drept cand ei sunt mandatari in pricinile sotului sau rudelor pana la al patrulea grad inclusiv.
De asemenea asistarea de catre avocat nu este ceruta la judecatorii cand partea este reprezentata prin sot sau ruda pana la al patrulea grad inclusiv.
Art. 69. - Recunoasterile privitoare la drepturile in judecata, renuntarile, cum si propunerile de tranzactie nu se pot face decat in temeiul unei procuri speciale.
Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fara mandat, poate face orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate sa exercite de asemenea orice cale de atac impotriva hotararii date; in acest caz insa, toate actele de procedura se vor indeplini numai fata de partea insasi.
Art. 70. - Cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o dispozitie judecatoreasca, asistarea reprezentantului de catre un avocat nu este obligatorie.
Art. 71. - Mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului.
Art. 72. - Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facuta in sedinta in prezenta partii.
Mandatarul care renunta la imputernicire este tinut sa instiinteze atat pe cel care i-a dat mandatul cat si instanta, cu cel putin 15 zile inainte de termenul de infatisare sau de implinirea termenelor cailor de atac.
Art. 73. - Obstiile de mosneni ori razesi si composesoratele vor fi reprezentate prin unul sau 3 mandatari alesi sau numiti din oficiu, afara daca legile speciale nu dispun altfel.
Cand toti membrii unei asemenea colectivitati se invoiesc, ei numesc mandatarii prin inscris autentificat la judecatoria in circumscriptia careia se afla comuna in care domiciliaza majoritatea devalmasilor.
In lipsa unei asemenea invoieli, cei interesati vor cere judecatoriei competente sa proceada la desemnarea mandatarilor.
In acest caz, judecatorul va vesti pe devalmasi prin notarul comunei*), sa se adune de preferinta intr-o zi de sarbatoare, la primaria comunei prevazute la alineatul 2, pentru a alege pe mandatari.
*) Termenii corespunzatori sunt astazi "secretarul consiliului local" si "consiliul local".
Vestirea, semnata de judecator, se va afisa prin ingrijirea notarului*), la usa primariei* comunelor in cuprinsul carora se afla nemiscatoarele devalmase cu cel putin 15 zile inainte de ziua alegerii. In acelasi termen, vestirea se va face si verbal in fiecare sat, prin batai cu toba, sunete de goarna, sau alte mijloace de publicitate obisnuite in localitate.
*) Termenii corespunzatori sunt astazi "secretarul consiliului local" si "consiliul local".
Indeplinirea acestor formalitati se va constata prin procese-verbale ce vor fi inaintate notarului comunei*) unde urmeaza sa se adune devalmasii.
*) Termenii corespunzatori sunt astazi "secretarul consiliului local" si "consiliul local".
La ziua sorocita, judecatorul va face strigarea celor adunati, insemnand pe o lista pe cei prezenti si partea ce fiecare dintre ei are in bunurile devalmase.
In cazurile cand se contesta drepturile vreunui devalmas, judecatorul va putea sa nu-l inscrie, daca contestatia i se va parea intemeiata; neinscrierea dreptului nu impiedica invocarea lui pe calea dreptului comun. In nici un caz judecatorul nu va amana alegerea din cauza contestatiilor.
Judecatorul va culege declaratiile verbale ce fiecare din cei inscrisi in lista va face in privinta acelora pe care voiesc sa-i aleaga ca mandatari. Alegerea mandatarilor se va face cu majoritatea voturilor celor prezenti, socotita atat asupra numarului celor de fata, cat si asupra drepturilor devalmase.
Daca locuitorii nu vin sau daca cele doua majoritati aratate mai sus nu se pot intruni, judecatorul va numi din oficiu pe mandatari dintre membrii colectivitatii.
Cele savarsite inaintea judecatorului vor fi constatate printr-o incheiere, care va avea puterea unei procuri autentice.
Orice viciu de procedura savarsit cu prilejul alegerii sau numirii mandatarilor va trebui propus la prima zi de infatisare, sub pedeapsa decaderii. In caz de anulare a mandatului, instanta va dispune refacerea procedurii pentru desemnarea altor mandatari.
Mandatul dat prin alegere sau din oficiu este obligator pentru mandatar, in tot cursul judecatii. Pentru motive legitime instanta va putea scuti pe mandatar de insarcinarea ce i s-a dat.
Mandatul poate fi revocat pentru incapacitate sau rea-credinta.
Mandatul pentru stingerea pricinii prin tranzactie va putea fi dat numai cu majoritate de doua treimi, socotite atat asupra numarului celor de fata, cat si asupra drepturilor devalmase.
Daca sunt mai multi mandatari, ei hotarasc cu majoritate.
In caz de incetarea imputernicirii unui mandatar, randuielile prevazute mai sus vor fi urmate pentru desemnarea inlocuitorului.
CAPITOLUL V
Asistenta judiciara
Art. 74. - Cel care nu e in stare sa faca fata cheltuielilor unei judecati, fara a primejdui propria sa intretinere sau a familiei sale, poate cere asistenta judiciara.
Art. 75. - Asistenta judiciara cuprinde:
1. Textul punctului 1 a fost abrogat prin art. 9 din Legea nr. 8 din 1 ianuarie 1949 pentru unele masuri financiare si pentru desfiintarea unor impozite si taxe.
2. Apararea si asistenta gratuita* printr-un avocat delegat de colegiul avocatilor. Asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand in cursul judecatii, in totul sau numai in parte.
*) Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea avocaturii.
Art. 76. - Cererea de asistenta judiciara va fi facuta in scris instantei de judecata.
Art. 77. - Cererea trebuie sa arate pricina la care se refera si starea materiala a partii. Ea va fi insotita de dovezi scrise, privitoare la veniturile si sarcinile acesteia.
Art. 78. - Instanta va cerceta cererea, putand cere lamuriri si dovezi partilor sau informatii autoritatilor locale, apoi va dispune, fara dezbateri, prin incheiere, in camera de consiliu.
Partea potrivnica poate oricand sa infatiseze instantei dovezi cu privire la starea adevarata a celui caruia i s-a incuviintat cererea; asistenta nu se suspenda in cursul noilor cercetari.
Incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa niciunei cai de atac.
Art. 79. - Daca instanta constata ca cererea de asistenta a fost facuta cu rea-credinta, prin ascunderea adevarului, ea poate, revenind asupra asistentei incuviintate, sa condamne partea la o amenda egala cu sumele de plata carora a fost scutita.
Art. 80. - Dreptul la asistenta se stinge prin moartea partii sau prin imbunatatirea starii sale materiale.
Art. 81. - Cheltuielile de care partea a fost scutita prin incuviintarea asistentei judiciare vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale, si vor fi urmarite potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala. Dispozitivul hotararii se va comunica din oficiu organelor fiscale, prin ingrijirea grefierului.
Avocatii numiti aparatori din oficiu au dreptul sa ceara instantei de judecata ca onorariul lor sa fie pus in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale.