CODUL DE PROCEDURA PENALA
PARTEA GENERALA
TITLUL I
REGULILE DE BAZA SI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL
CAPITOLUL I
SCOPUL SI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENAL
Scopul procesului penal
Art. 1. - Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.*)
*) Alin. 2 al art. 1 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, publicata in M.Of., Partea I, nr. 147 din 1 iulie 1993.
Legalitatea si oficialitatea procesului penal
Art. 2. - Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege. Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
Aflarea adevarului
Art. 3. - In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Rolul activ
Art. 4. - Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal.
Garantarea libertatii persoanei
*Art. 5. - In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.
Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau o masura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii.
Orice persoana impotriva careia s-a luat ilegal o masura preventiva are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege.
In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
*) Text modificat prin Legea nr. 32 din 16.XI.1990, publicata in M.Of., Partea I, nr. 128 din 17 noiembrie 1990.
Respectarea demnitatii umane
*Art. 5 1 . - Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane . Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.
*) Text modificat prin Legea nr. 32 din 16.XI.1990, publicata in M.Of., Partea I, nr. 128 din 17 noiembrie 1990.
Garantarea dreptului de aparare
*Art. 6. - Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.
In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.
Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.
*) Text modificat prin Legea nr. 32 din 16.XI.1990, publicata in M.Of., Partea I, nr. 128 din 17 noiembrie 1990.
Limba in care se desfasoara procesul penal
Art. 7. - In desfasurarea procesului penal se foloseste limba romana. In fata organelor judiciare din unitatile administrativ-teritoriale locuite si de populatie de alta nationalitate decat cea romana, se asigura folosirea limbii materne a acelei populatii.
Folosirea limbii oficiale prin traducator
Art. 8. - Partilor care nu vorbesc limba in care se desfasoara procesul penal li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului si dreptul de a vorbi in instanta si a pune concluzii, prin traducator.
ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL
Sectiunea I
Actiunea penala
Obiectul si exercitarea actiunii penale
Art. 9. - Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savarsit infractiuni. Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de lege. Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal.
Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata
Art. 10. - Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala;
*b 1 ) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;
*) Lit. b 1 ) a alin. 1 al art. 10 a fost introdusa prin Legea nr. 7/1973, publicata in B.Of., Partea I, nr. 49 din 6 aprilie 1973.
c) fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat;
d) faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;
e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;
f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;
g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului;
h) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;
i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;
j) exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.
In cazul prevazut la lit. f), actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior in conditii legale.
Clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, achitarea si incetarea procesului penal
Art. 11. - Cand se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 10:
1. In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune:
a) clasarea, cand nu exista invinuit in cauza;
b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), cand exista invinuit sau inculpat in cauza;
*c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-h) si j), cand exista invinuit sau inculpat in cauza.
*) Lit. c) a pct. 1 al art. 11 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.
2. In cursul judecatii instanta pronunta:
a) achitarea in cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e);
b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f)-j).
Sesizarea altor organe decat cele judiciare
Art. 12. - In cazurile aratate in art. 10 lit. b), d) si e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmarire, ori instanta de judecata care pronunta achitarea, daca apreciaza ca fapta ar putea atrage masuri ori sanctiuni, altele decat cele prevazute de legea penala, sesizeaza organul competent.
Continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau de retragere a plangerii
Art. 13. - In caz de amnistie, prescriptie ori de retragere a plangerii prealabile, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
Daca se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmarire, iar instanta de judecata pronunta achitarea.
Daca nu se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune incetarea urmaririi penale, iar instanta de judecata pronunta incetarea procesului penal.
Sectiunea II
Actiunea civila
Obiectul si exercitarea actiunii civile
Art. 14. - Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente.
Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila. Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile:
a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta.
De asemenea, se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila.
Art. 15. - Constituirea ca parte civila Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si persoanei responsabile civilmente.
Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare.
Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte vatamata in aceeasi cauza.
Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.
Partea responsabila civilmente
Art. 16. - Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare.
Persoana responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luand procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei.
Partea responsabila civilmente are, in ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.
Exercitarea din oficiu a actiunii civile
Art. 17. - Actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu, cand persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal.
In acest scop, organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere unitatii pagubite sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei si date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita. Unitatea este obligata sa prezinte situatia si datele cerute.
In cazul aratat in alin. 1, instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei, chiar daca unitatea pagubita nu este constituita parte civila.
Dispozitiile alin. 1 si 3 se aplica si in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
Sustinerea actiunii civile de catre procuror
Art. 18. - Procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de persoana vatamata.
Cand persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, cand participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita parte civila.
Actiunea adresata actiunii civile
Art. 19. - Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infractiune.
Judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale.
De asemenea, poate sa porneasca actiune in fata instantei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiunea civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat. In caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda.
Persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau instantei de judecata, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarare chiar nedefinitiva.
Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile
Art. 20. - Persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal poate sa porneasca actiune in fata instantei civile, daca instanta penala, prin hotararea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila.
In cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, daca se constata din probe noi ca paguba nu a fost integral reparata, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta civila, pentru repararea pagubelor care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea hotararii penale de prima instanta.
Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori
Art. 21. - Actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces al uneia din parti, introducandu-se in cauza mostenitorii acesteia.
Daca una din parti este o persoana juridica, in caz de reorganizare a acesteia, se introduce in cauza unitatea succesoare in drepturi, iar in caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii.
Autoritatea hotararii penale in civil si efectele hotararii civile in penal
Art. 22. - Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Sectiunea III
Partile in procesul penal
Inculpatul
Art. 23. - Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat.
Alte parti in procesul penal
Art. 24. - Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.
Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal se numeste parte civila.
Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente.
COMPETENTA
CAPITOLUL I
FELURILE COMPETENTEI
Sectiunea I*)
Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei
Competenta judecatoriei
Art. 25.* - Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
Art. 25 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Competenta tribunalului militar
Art. 26. - Tribunalul militar judeca in prima instanta:
1. infractiunile savarsite de militari pana la gradul de capitan inclusiv, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante;
2. urmatoarele infractiuni savarsite de civili:
a) **) infractiunile contra bunurilor aflate in proprietatea, administrarea sau folosinta Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Paza, care prin natura sau destinatia lor au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de aparare ori siguranta statului;
**) Lit. a) de la pct. 2 al art. 26 a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.
b) infractiunile prevazute in art. 348-354 din Codul penal;
3. *) infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.
Art. 27. - Competenta tribunalului Tribunalul:
1. judeca in prima instanta:
a) *) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 197 alin. 2 si 3, art. 209 alin. 3, art. 211 alin. 2 si 3, art. 212, 215 alin. 5, art. 2151 alin. 2, art. 218, 219 alin. 3 daca fapta a avut ca urmare un dezastru si alin. 4, art. 238, 239 alin. 3, art. 2481, 252, 254, 255, 257, 266-270, 273 alin. 2, art. 274 alin. 2, art. 275 alin. 3, art. 276, 279 alin. 3, art. 2791, 280, 2801, 282-285, 298, 302 2 , 312 si 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;
b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) *) infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;
d) *) infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei de stat, in cazurile in care minimul special al pedepsei este de 2 ani sau mai mare;
e) *) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;
f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
*) Pct. 3 al art. 26 si lit. a) de la pct. 1 al art. 27 au fost modificate prin Legea nr. 141/1996; lit. c), d) si e) de la pct. 1 al art. 27 au fost introduse prin aceeasi lege, lit. c) devenind lit. f).
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a);
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din raza sa teritoriala.
Competenta tribunalului militar teritorial
Art. 28. - Tribunalul militar teritorial:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de ofiterii superiori, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante;
b) *) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a), b) si c), savarsite de militari pana la gradul de capitan inclusiv ori savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza;
*) Lit. b) de la pct. 1 al art. 28 a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din raza sa teritoriala.
Competenta Curtii de Apel
Art. 28 1 .*) - Curtea de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si 356-361;
b) *) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici;
c) *) infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din raza sa teritoriala, ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite, aflate in raza teritoriala a Curtii.
*) Art. 28 1 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993, iar lit. b) si c) de la pct. 1 au fost modificate prin Legea nr. 141/1996.
Competenta Curtii Militare de Apel
Art. 28 2 . - Curtea Militara de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) *) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si art. 356-361, savarsite de militari ori savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza;
b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante;
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunale militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite.
*) Lit. a) de la pct. 1 al art. 28 a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.
Competenta Curtii Supreme de Justitie
Art. 29. - Curtea Suprema de Justitie:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de senatori si deputati;
b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului;
c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si de presedintele Consiliului Legislativ;
d) infractiunile savarsite de maresali, amirali si generali;
e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Suprema de Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante;
g) alte cauze date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de recurs, judeca:
a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de sectia penala si sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie;
3. judeca recursurile in interesul legii;
4. judeca recursurile in anulare;
5. solutioneaza:
a) conflictele de competenta in cazurile in care Curtea Suprema de Justitie este instanta superioara comuna;
b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;
c) cererile de stramutare.
Sectiunea II
Competenta teritoriala
Competenta pentru infractiunile savarsite in tara
Art. 30. - Competenta dupa teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost savarsita infractiunea;
b) locul unde a fost prins faptuitorul;
c) locul unde locuieste faptuitorul;
d) locul unde locuieste persoana vatamata. Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala. Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.*) Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.
Competenta pentru infractiunile savarsite in strainatate
Art. 31. - *) Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, si fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti.
*) Alin. 3 al art. 30 si alin. 1 al art. 31 au fost modificate prin Legea nr. 45/1993.
Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.*) Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman. Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.*)
*) Alin. 2 si 4 ale art. 31 au fost modificate prin Decretul nr. 203/1974 pentru infiintarea si organizarea de sectii maritime si fluviale la unele instante judecatoresti si unitati de procuratura, publicat in B.Of., Partea I, nr. 131 din 30 octombrie 1974. Art. 6 din decret a fost abrogat prin Legea nr. 45/1991, publicata in M.Of., Partea I, nr. 142 din 11 iulie 1991.
Sectiunea III
Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate
Reunirea cauzelor
Art. 32. - In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanta.
Cazurile de indivizibilitate
Art. 33. - Este indivizibilitate:
a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act;
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
Cazurile de conexitate
Art. 34. - Este conexitate:
a) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;
c) cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;
d) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.
Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate
Art. 35. - In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad. Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine instantei militare. Daca instanta civila este superioara in grad, competenta revine instantei militare echivalente in grad cu instanta civila. Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea. Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera.
Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor
Art. 36. - Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de judecata, potrivit dispozitiilor art. 35. In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanta civila, care trimite dosarul instantei militare careia ii revine competenta.
Cazuri speciale
Art. 37. - *) In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum si in cele de conexitate, cauzele sunt reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.
*) Alin. 1 al art. 37 a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.*)
*) Alin. 2 al art. 37 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c) cauzele trebuie sa fie reunite intotdeauna.
Disjungerea
Art. 38. - In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat.
Sectiunea IV
Dispozitii comune
Exceptii de necompetenta
Art. 39. - Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata. Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.
Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului
Art. 40. - *) Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta a judeca, chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, nu mai are acea calitate. Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei.
*) Alin. 1 al art. 40 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii
Art. 41. - Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare. Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.
Declinarea de competenta
Art. 42. - Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare. Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata. In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin. Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.*)
*) Alin. 4 al art. 42 si alin. 8 al art. 43 au fost modificate prin Legea nr. 45/1993.
Conflictul de competenta
Art. 43. - Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta Curtii Supreme de Justitie.
Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.
Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.
Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor.
*)Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.
*) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.
Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 42 alin. 2.
* Texte modificate prin Legea nr. 45/1993.
Chestiuni prealabile
Art. 44. - Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.
Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
Hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale.
Dispozitii care se aplica la urmarirea penala
Art. 45. - Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
Cand nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.
In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1.
Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat.
Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art. 31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din raza teritoriala a instantei competente sa judece cauza.
Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe.
CAPITOLUL II
INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA
Sectiunea I
Incompatibilitatea
Rudenia intre judecatori
Art. 46.*) - Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate intre ei nu pot face parte din acelasi complet de judecata.
Judecator care s-a pronuntat anterior
Art. 47.*) - Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara, sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs.
De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza.
*) Conform art. 1 din Legea nr. 45/1991, instantele judecatoresti judeca in complete formate numai din judecatori. Alin. 1 al art. 47 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Alte cauze de incompatibilitate
Art. 48. - Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza respectiva:
a) a pus in miscare actiunea penala, a emis mandatul de arestare, a dispus trimiterea in judecata sau a pus concluzii in fond in calitate de procuror la instanta de judecata;
b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;
c) a fost expert sau martor;
d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata.
Incompatibilitatea procurorului, grefierului si a organului de cercetare penala
Art. 49. - Dispozitiile art. 46 se aplica procurorului si grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecata.
Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art. 48 lit. b), c) si d) se aplica procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala si grefierului de sedinta.
*)Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in apel sau in recurs.
*) Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, cand completarea sau refacerea este dispusa de instanta.
*) Alin. 3 al art. 49 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Abtinerea
Art. 50. - Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.
Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.
Recuzarea
Art. 51. - In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.
Procedura de solutionare in cursul judecatii
Art. 52. - Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat.
Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.
Cand abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitand recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Aceasta, in cazul cand gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac.
Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale
Art. 53. - In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.
Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.
Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o ordonanta.
Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior.
Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se aplica in mod corespunzator.
Incompatibilitatea expertului si interpretului
Art. 54. - Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator expertului si interpretului.
Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza. Calitatea de martor are intaietate.
Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare.
Sectiunea II
Stramutarea judecarii cauzei penale
Temeiul stramutarii
Art. 55. - Curtea Suprema de Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfasurarea normala a procesului.
Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justitiei.
Cererea si efectele lui
Art. 56. - Cererea de stramutare se adreseaza Curtii Supreme de Justitie si trebuie motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, cand sunt detinute de partea care cere stramutarea.
In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati.
Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de presedintele Curtii Supreme de Justitie la primirea cererii sau de catre Curtea Suprema de Justitie dupa ce aceasta a fost investita.
Cererea facuta de ministrul justitiei sau de procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei.
Procedura de informare
Art. 57. - Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.
Cand Curtea Suprema de Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer Ministerului Justitiei.
In cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi cauza, cererea de informatii este facultativa.
Instiintarea partilor
Art. 58. - Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia
masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.
In informatiile trimise Curtii Supreme de Justitie se face mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasandu-se si dovezile de comunicare a acestora.
Cand in cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, presedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu.
Examinarea cererii
Art. 59. - Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta secreta. Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora.
Solutionarea cererii
Art. 60. - Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.
In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarand totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza se mentin.
Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de stramutare.
Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
Repetarea cererii
Art. 61. - Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cand noua cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute Curtii Supreme de Justitie la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta.
PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA
CAPITOLUL I
DISPOZITII GENERALE
Lamurirea cauzei prin probe
Art. 62. - In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Probele si aprecierea lor
Art. 63. - Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.*)
*) Alin. 2 al art. 63 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Mijloacele de proba
Art. 64.**) - Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.
** Art. 64 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Sarcina administrarii probelor
Art. 65. - Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata.
La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.
Prezumptia de nevinovatie
Art. 66. - Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa.
In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.
Concludenta si utilitatea probei
Art. 67. - In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor.
Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila.
Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
Interzicerea mijloacelor de constrângere
Art. 68. - Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.
De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.
MIJLOACELE DE PROBA
Sectiunea I
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului
Art. 69. - Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Intrebari si lamuriri prealabile
Art. 70. - Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.
Invinuitului sau inculpatului i se aduce apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.
Organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta pe invinuit, cere acestuia sa dea o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.
Modul de ascultare
Art. 71. - Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.
In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati, fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.
Invinuitul sau inculpatul este mai intai lasat sa declare tot ce stie in cauza.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.
Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.
Intrebari cu privire la fapta
Art. 72. - Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna.
Consemnarea declaratiilor
Art. 73. - Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit.
Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa.
Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.
Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla
Art. 74. - Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla.
Sectiunea II
Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente
Declaratiile celorlalte parti din proces
Art. 75. - Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Explicatii prealabile
Art. 76. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila.
Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata, pana la citirea actului de sesizare.
Modul de ascultare
Art. 77. - Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplica in mod corespunzator.
Sectiunea III
Declaratiile martorilor
Martorul
Art. 78. - Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor.
Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional
Art. 79. - Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este obligata a pastra secretul.
Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator, cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.
Ascultarea sotului si a rudelor apropiate
Art. 80. - Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori. Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in alineatul precedent, de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.
Martor minor
Art. 81. - Minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la varsta de 14 ani ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare.
Persoana vatamata
Art. 82. - Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.
Obligatia de prezentare
Art. 83. - Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.
Intrebari prealabile
Art. 84. - Martorul este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie.
In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.
Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.
Juramantul martorului
Art. 85.*) - Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"
In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.
Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.
Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
Situatiile la care se refera alin. 3, 4 si 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.*)
Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin. 5, se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.*)
*) Alin. 6 si 7 ale art. 85 au fost modificate prin Legea nr. 141/1996.
Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa. Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant; i se atrage insa atentia sa spuna adevarul.
*) Art. 85 afost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Art. 86. - Modul si limitele ascultarii martorilor Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.
Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.
Dispozitiile art. 71-74 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea martorului.
Sectiunea IV
Confruntarea
Obiectul confruntarii
Art. 87. - Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.
Procedura confruntarii
Art. 88. - Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.
Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal.
Sectiunea V
Inscrisurile
Mijloacele de proba scrise
Art. 89. - Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
Procesul-verbal ca mijloc de proba
Art. 90. - Procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata sunt mijloace de proba.
De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta.*)
*) Alin. 2 al art. 90 a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Cuprinsul si forma procesului-verbal
Art. 91. - Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
a) data si locul unde este incheiat;
b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;
c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista;
d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;
e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora;
f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale. Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c) si e). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.
Sectiunea V1*)
Inregistrarile audio sau video
*) Sectiunea V1 din Capitolul II a fost introdusa prin Legea nr. 141/1996.
Inregistrarile convorbirilor
Art. 91 1 . - Inregistrarile pe banda magnetica ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea motivata a procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea este utila, pentru aflarea adevarului, pot servi ca mijloace de proba, daca din continutul convorbirilor inregistrate rezulta fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
Autorizarea procurorului se da pentru durata necesara inregistrarii, pana la cel mult 30 de zile, in afara de cazul in care legea dispune altfel.
Autorizarea poate fi prelungita in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.
Inregistrarile prevazute in alin. 1 pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea procurorului anume desemnat de procurorul general.
Certificare inregistrarilor
Art. 91 2 - Despre efectuarea inregistrarilor mentionate in art. 91 1 , organul de urmarire penala intocmeste un proces-verbal in care se mentioneaza autorizatia data de procuror pentru efectuarea interceptarii, numarul sau numerele posturilor telefonice intre care se poarta convorbirile, numele persoanelor care le poarta, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri in parte si numarul de ordine al rolei sau casetei pe care se face imprimarea.
Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de urmarire penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza.
La procesul-verbal se ataseaza, de asemenea, caseta sau rola care contine inregistrarea convorbirii, in original, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala.
Art. 91 2 . - Alte inregistrari Modalitatile si conditiile de efectuare a inregistrarilor aratate in art. 91 si 91 1 sunt aplicabile si in cazul oricarei alte inregistrari a convorbirilor pe banda magnetica, autorizate conform legii.
Inregistrarile de imagini
Art. 91 3 - Dispozitiile art. 91 1 sunt aplicabile si in cazul inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art. 91 2 cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.
Verificarea mijloacelor de proba
Art. 91 4 - Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu. Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, prezentate de parti, pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege.
Sectiunea VI
Martorii asistenti
Prezenta martorilor asistenti
Art. 92. - Cand legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de cel putin doi. Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate in cauza si cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.
Stabilirea identitatii martorilor asistenti
Art. 93. - Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural in prezenta martorilor asistenti este obligat sa constate si sa consemneze in procesul-verbal pe care il incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionand si observatiile pe care acestia au fost invitati sa le faca cu privire la cele constatate si la desfasurarea operatiilor la care asista.
Sectiunea VII
Mijloacele materiale de proba
Obiectele ca mijloc de proba
Art. 94. - Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.
Corpuri delicte
Art. 95. - Sunt, de asemenea, mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.
Sectiunea VIII
Ridicarea de obiecte si inscrisuri.
Efectuarea perchezitiilor
Ridicarea de obiecte si inscrisuri
Art. 96. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.
Predarea obiectelor si inscrisurilor
Art. 97. - Orice unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau orice persoana in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba este obligata sa-l prezinte si sa-l predea sub luare de dovada organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului.
Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor
Art. 98. - Organul de cercetare penala, cu incuviintarea procurorului, ori instanta de judecata, daca interesul urmaririi penale sau al judecatii cere, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect.
Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.
Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri
Art. 99. - Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita. In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.
Perchezitia
Art. 100. - Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris din cele aratate in art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori pentru descoperirea si strangerea probelor este necesar, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii.
Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.
Incuviintarea perchezitiei domiciliare
Art. 101. - Organul de cercetare penala poate face perchezitii domiciliare cu autorizatia procurorului.
Perchezitia domiciliara se poate face fara autorizatia procurorului numai daca persoana la domiciliul careia urmeaza a se face perchezitia consimte in scris la aceasta.
In caz de infractiune flagranta, perchezitia domiciliara se efectueaza fara autorizatia procurorului.
Perchezitie domiciliara in cursul judecatii
Art. 102. - Instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale.
In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.
Timpul de efectuare a perchezitiei
Art. 103. - Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot face de organul de cercetare penala intre orele 6-20, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta, sau cand perchezitia urmeaza a se efectua intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6-20 poate continua si in timpul noptii. Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot face de procuror si in timpul noptii.
Procedura perchezitiei
Art. 104. - Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca in prealabil sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de procuror.
Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.
Aceste operatiuni se efectueaza de organul de cercetare penala in prezenta unor martori asistenti.
Cand persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie.
In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar in lipsa acestora, a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.
Efectuarea perchezitiei domiciliare
Art. 105. - Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta.
Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta savarsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.
Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza sa nu devina publice.
Efectuarea perchezitiei corporale
Art. 106. - Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozitiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ.
Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata.
Identificarea si pastrarea obiectelor
Art. 107. - Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil laolalta, dupa care se aplica sigilii.
Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode.
Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din probe se lasa celui de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate in art. 108 alin. final.
Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor
Art. 108. - Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se intocmeste proces-verbal.
Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in art. 91, si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.
In procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare.
Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui.
Masuri privind obiectele ridicate
Art. 109. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la dosar sau pastrate in alt mod.
Obiectele si inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. In acest caz fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar.
Pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul.
Obiectele si inscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei si care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie.
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin, chiar inainte de solutionarea definitiva a procesului, afara de cazul cand prin aceasta restituire s-ar putea stanjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele ca este obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate
Art. 110. - Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea aratate in art. 165 alin. 2 si daca nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozitiilor acelui articol.
Dispozitii speciale privind unitatile publice
Art. 111. - Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si atunci cand actele procedurale se efectueaza la o unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal, dispozitii care se completeaza dupa cum urmeaza:
a) organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza reprezentantului unitatii autorizatia data de procuror;
b) ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului unitatii;
c) atunci cand este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unitatii;
d) copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului unitatii.
Sectiunea IX
Constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala
Folosirea unor specialisti
Art. 112. - Cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunand, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice.
Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe.
Obiectul si materialul constatarii tehnico-stiintifice
Art. 113. - Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie sa se raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si datelor puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate insusi atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control.
Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrarii, daca socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sunt insuficiente, comunica aceasta organului de urmarire penala, in vederea completarii lor.
Constatarea medico-legala
Art. 114. - In caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta potrivit legii, sa efectueze aceasta constatare.
Exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.
Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala
Art. 115. - Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza intr-un raport.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.
Cand refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in vederea completarii sau refacerii lui.
Sectiunea X
Expertizele
Ordonarea efectuarii expertizei
Art. 116. - Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.
Expertiza obligatorie
Art. 117. - Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului.
Expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de specialitate. In vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie.
De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal.
Procedura expertizei
Art. 118. - Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod corespunzator.
Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.
Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.
Experti oficiali
Art. 119. - Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decat daca imprejurari deosebite ar cere aceasta.
Cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmarire penala ori instanta de judecata se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei.
Cand serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau sa-si dea parerea si specialisti de la alte institutii, poate folosi asistenta sau avizul acestora.
Lamuriri date expertului si partilor
Art. 120. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta.
La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor.
Partile mai sunt incunostintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile.
Dispozitiile alin. 3 si 4 nu se aplica in cazul expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.
Drepturile expertului
Art. 121. - Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmarire.
Expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei.
Partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare.
Raportul de expertiza
Art. 122. - Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris.
Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa.
Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei.
Continutul raportului
Art. 123. - Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei;
b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de expert;
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului asupra obiectului expertizei.
Suplimentul de expertiza
Art. 124. - Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul.
De asemenea, cand se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare in scris ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.
Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.
Efectuarea unei noi expertize
Art. 125. - Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.
Lamuriri cerute la institutul de emisiune
Art. 126. - In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate cere lamuriri institutului de emisiune.
Prezentarea scriptelor de comparatie
Art. 127. - In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de comparatie.
Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt obligate a le elibera.
Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta de judecata ii pune in vedere sa le prezinte.
Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta.
Organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mana sa ori sa scrie dupa dictarea ce i s-ar face.
Daca invinuitul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal.
Sectiunea XI
Folosirea interpretilor
Cazurile si procedura de folosire a interpretilor
Art. 128. - Cand una din parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana, ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea de a se intelege cu aceasta, ii asigura folosirea unui interpret. In cursul judecatii partile pot fi asistate si de un interpret ales de ele.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul cand unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sunt redactate intr-o alta limba decat cea romana.
Dispozitiile art. 83, 84 si 85 se aplica in mod corespunzator si interpretului.
Sectiunea XII
Cercetarea la fata locului si reconstituirea
Cercetarea la fata locului
Art. 129. - Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita.
Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cand aceasta nu este posibil. Cercetarea la fata locului se face in prezenta partilor, atunci cand este necesar. Neprezentarea partilor incunostintate nu impiedica efectuarea cercetarii.
Cand invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.
Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea sa comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii.
Reconstituirea
Art. 130. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta.
Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.
Procesul-verbal de cercetare la fata locului
Art. 131. - Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art. 91, descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective.
In caz de reconstituire a modului in care a fost savarsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.
In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.
Sectiunea XIII
Comisia rogatorie si delegarea
Conditii pentru dispunerea comisiei rogatorii
Art. 132. - Cand un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale in grad.
Continutul comisiei rogatorii
Art. 133. - Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar in cazul cand urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si intrebarile ce trebuie sa i se puna.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul ascultarii.
Drepturile partilor in cazul comisiei rogatorii
Art. 134. - Cand comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula in fata acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
Cand inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care il va reprezenta.
Delegarea
Art. 135. - Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in conditiile aratate in art. 132, efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.
Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator si in caz de delegare.