MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURI PROCESUALE
CAPITOLUL I
MASURILE PREVENTIVE
Sectiunea I
Dispozitii generale
Scopul si categoriile masurilor preventive
Art. 136.*) - In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din urmatoarele masuri preventive:
a) retinerea;
b) obligarea de a nu parasi localitatea;
c) arestarea preventiva.
Masura aratata la lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala, iar masurile aratate la lit. b) si c) se pot lua numai de procuror sau de instanta de judecata.
Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
*) Alin. 4 al art. 136 a fost abrogat prin Legea nr. 45/1993.
Cuprinsul actului prin care se ia masura preventiva
Art. 137. - Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive.
Aducerea la cunostinta a motivelor luarii masurilor preventive si a invinuirii
Art. 137 1 .*) - Persoanei retinute sau arestate i se aduc, de indata, la cunostinta, motivele retinerii sau ale arestarii. Invinuirea se aduce la cunostinta celui arestat, in cel mai scurt termen, in prezenta unui avocat.
Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanta de judecata incunostinteaza despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal.
Sesizarea procurorului pentru luarea unor masuri preventive
Art. 138. - Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa se ia vreuna din masurile prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b) si c), intocmeste un referat motivat pe care il inainteaza procurorului, care se pronunta dupa ce a examinat si dosarul cauzei.
In cazul masurii prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b), procurorul este obligat sa se pronunte in termen de 24 de ore.
Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive
Art. 139. - Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.
In cazul cand masura preventiva a fost luata de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze pe acesta despre schimbarea ori incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica chiar daca organul judiciar urmeaza sa-si decline competenta.
*) Art. 137 1 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993.
Încetarea de drept a masurilor preventive
Art. 140. - Masurile preventive inceteaza de drept:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmaririi penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare.
Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul invinuirii, precum si in celelalte cazuri anume prevazute de lege.
In cazurile aratate in alin. 1 lit. b) si alin. 2, procurorul in cursul urmaririi penale, din oficiu sau in urma informarii organului de cercetare, ori instanta de judecata, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de retinere ori de detinere copie de pe ordonanta sau dispozitiv ori un extras cuprinzand urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonantei sau a hotararii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii.
Plangerea impotriva masurilor preventive luate de procuror
Art. 140 1 .*) - Impotriva ordonantei de arestare preventiva sau a aceleia de obligare de a nu parasi localitatea se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond.
*) Art. 140 1 a fost introdus prin Legea nr. 32/1990.
Plangerea, impreuna cu dosarul cauzei, va fi trimisa instantei prevazute in alin. 1, in termen de 24 de ore, iar invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.
*) In cazul in care inculpatul se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este posibila, plangerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
Plangerea se va cerceta in camera de consiliu.
*) Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere, asupra legalitatii masurii, dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului.
*) Incheierea este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera necesar.
Participarea procurorului este obligatorie.
Cand considera ca masura preventiva luata este ilegala, instanta dispune revocarea arestarii si punerea in libertate a invinuitului sau a inculpatului ori, dupa caz, revocarea masurii obligatorii de a nu parasi localitatea.
*) Alin. 3 al art. 140 1 a fost introdus prin Legea nr. 104/1992, publicata in M.Of., Partea I, nr. 244 din 1 octombrie 1992; alin. 5 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 6 a fost introdus prin aceeasi lege.
Calea de atac in contra incheierii privind masurile preventive
Art. 141. - Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare.
Tinerea separata a unor categorii de infractori
Art. 142. - In timpul retinerii si arestarii, minorii se tin separat de majori, iar femeile separat de barbati.
Sectiunea II
Retinerea
Conditiile retinerii
Art. 143. - Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoare prevazute de lege pentru fapta savarsita.
Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.
Durata retinerii
Art. 144. - Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore.
In ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat.
Cand organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, inainteaza procurorului, inauntrul termenului prevazut in alin. 1, un referat motivat.
Sectiunea III
Obligarea de a nu parasi localitatea
Art. 145. - Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror ori de instanta de judecata, de a nu parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului care a dispus aceasta masura.
Procurorul poate lua aceasta masura prin ordonanta si numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1. In cursul urmaririi penale, durata masurii prevazute in alineatul precedent nu poate depasi 30 de zile. In caz de incalcare a masurii aplicate se poate lua impotriva invinuitului sau inculpatului una din celelalte masuri preventive, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acelor masuri.
Sectiunea IV
Arestarea preventiva
§ 1. Arestarea invinuitului
Art. 146. - Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista in mod corespunzator vreunul din cazurile prevazute in art. 148, daca considera ca in interesul urmarii penale este necesara privarea de libertate a invinuitului, dispune prin ordonanta motivata arestarea acestuia, aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixand durata arestarii, care nu poate depasi 5 zile.
Totodata, procurorul emite un mandat de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate in art. 151 lit. a)-c), e) si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusa arestarea acestuia.
Art. 147. - Instanta de judecata, in situatiile aratate in partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului in cazurile si conditiile prevazute in art. 146. Cand s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecata emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de indata procurorului impreuna cu mandatul de arestare.
§ 2. Arestarea inculpatului
Art. 148. - Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;
b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de 3 luni;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) cand exista una din circumstantele agravante;
h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.
In cazurile prevazute la lit. c)-g), masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un an.
Art. 149. - Durata arestarii inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cand arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului, termenul curge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul.*)
Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramane valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatului precedent.
Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei.
*) Alin. 1 al art. 149 a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Art. 150. - Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror sau de catre instanta de judecata, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate, ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata. In cazul prevazut in alineatul precedent, cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.
Art. 151. - Dupa intocmirea ordonantei sau hotararii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, procurorul ori presedintele completului de judecata emite de indata mandat de arestare.
Daca prin aceeasi ordonanta sau hotarare s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei. In mandatul de arestare trebuie sa se arate:
a) parchetul sau instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului;
b) data si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;
d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art. 70;
e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea infractiunii;
f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;
g) temeiurile concrete care determina arestarea;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;
j) semnatura procurorului sau a presedintelui completului de judecata.
Art. 152.*) - Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, procurorul sau presedintele completului de judecata care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere o data cu arestatul.
*) Potrivit pct. 18 din Legea nr. 32/1990, termenul de "organ de militie" sau "militie" din Codul de procedura penala sau alte legi speciale se inlocuieste cu termenul de "organ de politie" sau "politie".
Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie pentru executare.
Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce in fata organului judiciar care a emis mandatul.
Daca mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneaza pe mandat data prezentarii inculpatului si procedeaza de indata la ascultarea acestuia, dupa care dispune prin rezolutie asupra arestarii inculpatului. Daca intre timp cauza a ajuns in fata instantei de judecata, procurorul va trimite pe arestat instantei.*)
Presedintele instantei procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata.
*) Alin. 4 al art. 152 a fost modificat prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 6 a fost abrogat prin aceeasi lege.
Art. 153. - Daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ce priveste identitatea, este condus in fata procurorului locului unde a fost gasit. Cand este necesar, procurorul cere relatii organului judiciar care a emis mandatul.
Pana la rezolvarea obiectiilor, procurorul, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva careia s-a executat mandatul.
Daca procurorul constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat, o pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3 si 4.
Despre toate acestea procurorul incheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul.
Art. 154. - Cand persoana prevazuta in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal, prin care constata aceasta si instiinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea in urmarire.
Art. 155.*) - Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat.
Prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere.
*) Art. 155 este reprodus astfel cum au fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Art. 156.*) - Prelungirea duratei arestarii se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectueaza urmarirea penala. Propunerea organului de cercetare penala este avizata de procurorul care exercita supravegherea.
Propunerea se inainteaza conducatorului parchetului din care face parte cel care a facut sau a avizat propunerea sau, dupa caz, procurorului sef de sectie din Parchetul General, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii. Acesta, daca apreciaza ca nu este cazul ca inculpatul sa fie pus in libertate, sesizeaza, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea termenului, instanta competenta.
Daca arestarea a fost dispusa de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, daca o socoteste intemeiata, sesizeaza instanta, potrivit alin. 2.
Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adresei se pot arata si alte motive care justifica prelungirea arestarii decat cele cuprinse in propunere.
*) Art. 156 a fost reprodus astfel cum au fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Art. 157.*) - Abrogat.
Art. 158.*) - Abrogat.
*) Art. 157 si 158 au fost abrogate prin Legea nr. 45/1993.
Procedura prelungirii arestarii de catre instanta
Art. 159.*) - Completul de judecata va fi prezidat de presedintele instantei sau de un judecator desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.
Dosarul cauzei va fi depus de catre procuror cu cel putin 2 zile inainte de termen si va putea fi consultat de catre aparator la cererea acestuia.
Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.
In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital, si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este posibila, propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
In cazul in care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depasi 30 de zile.
Instanta se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive inainte de expirarea duratei mandatului, si restituie dosarul procurorului in termen de 24 de ore de la pronuntare.
Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestarii preventive este suspensiv de executare.
Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera necesar.
Masura dispusa de instanta se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului.
Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator.*)
*) Art. 159 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 32/1990. Alin. 1 a fost abrogat prin Legea nr. 45/1993, alin. 2 devenind alin. 1. Alin. 1, 2 si 3 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 32/1990, in care au figurat in text ca alin. 2, 3 si 4. Alin. 4 (fost alin. 5) a fost introdus prin Legea nr. 104/1992. Alin. 6 a fost introdus prin Legea nr. 45/1993 si este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Alin. 7 al art. 159, modificat prin Legea nr. 45/1993, este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996. Alin. 8 si 9 au fost introduse prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 10 (fost initial alin. 7) este reprodus astfel cum a fost modificat prin aceeasi lege.
Art. 160.*) - Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata prelungirii arestarii expira la date diferite, prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul sef de sectie din Parchetul General, care sesizeaza instanta potrivit art. 156 pentru unul din inculpati, va sesiza, totodata, instanta si cu privire la ceilalti inculpati.
*) Art. 160 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Sectiunea V*
Liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune
* Sectiunea V din Capitolul I a Titlului IV a fost introdusa prin Legea nr. 32/1990.
Art. 160 1 . - In tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
§ 1. Liberarea provizorie sub control judiciar
Conditiile liberarii
Art. 160 2 . - Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si al infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 7 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savarsi o alta infractiune sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de organul judiciar;
b) sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau resedinta;
c) sa nu mearga in locuri anume stabilite;
d) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
e) sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate;
f) sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule;
g) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savarsirea faptei.
*) Alin. 2 al art. 160‚ este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Art. 160 3 . - Controlul judiciar instituit de catre procuror sau instanta poate fi ridicat oricand, in totul sau in parte, pentru motive temeinice.
§ 2. Liberarea provizorie pe cautiune
Art. 160 4 . - Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda, la cerere, cand este asigurata repararea pagubei produse prin infractiune si s-a depus cautiunea stabilita de organul judiciar competent.
Pe timpul liberarii provizorii, inculpatul este obligat sa se prezinte la chemarea organelor judiciare si sa comunice orice schimbare de domiciliu sau resedinta.
Liberarea provizorie pe cautiune nu se acorda in cazul savarsirii infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani ori cand inculpatul este recidivist, ori exista date care justifica temerea ca inculpatul va savarsi o alta infractiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte asemenea fapte.*)
*) Alin. 3 al art. 160 4 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Art. 160 5 . - Cautiunea garanteaza respectarea de catre inculpat a obligatiilor ce-i revin in timpul liberarii provizorii. Cuantumul cautiunii este de cel putin 2.000.000 lei.**)
**) Alin. 2 al art. 160 5 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului si la dispozitia organului care a stabilit cuantumul acesteia. Cautiunea se restituie cand:
a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art. 1601€ alin. 1 lit. a);
b) se constata, de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive;
c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal;
d) *) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca;
e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii.
Cautiunea nu se restituie, in cazul prevazut la lit. e), cand liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozitiilor art. 160 10 alin. 1 lit. b). Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
In cazurile prevazute la lit. b)-e) se dispune si incetarea starii de liberare provizorie.
* Lit. d) de la alin. 4 al art. 160 5 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.
§ 3. Dispozitii comune *)
Art. 160 6 . - Cererea de liberare provizorie poate fi facuta in cursul urmaririi penale, precum si in cursul judecatii, pana la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, de catre inculpat, sotul acestuia, rudele apropiate.
Cererea poate fi facuta si in cazul in care s-a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs pentru administrarea de noi probe sau cand s-a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost casata.
Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.
**) Paragraful 3 al Sectiunii V a fost introdus prin Legea nr. 45/1993.
In cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sa cuprinda si obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii.
Competenta de rezolvare a cererii revine, in cursul urmaririi penale, dupa caz, procurorului care efectueaza urmarirea penala sau procurorului care exercita supravegherea cercetarii penale, iar in cursul judecatii, instantei sesizate cu judecarea cauzei.
Cererea depusa la organul de cercetare penala ori la administratia locului de detinere se inainteaza, in termen de 24 de ore, procurorului sau instantei competente, dupa cum cauza se afla in curs de urmarire penala sau de judecata.
Art. 160 7 . - Procurorul sau instanta verifica daca cererea de liberare provizorie cuprinde mentiunile prevazute in art. 160 alin. 3 si 4 si, daca este cazul, ia masuri pentru completarea acesteia. Cand cererea este depusa la instanta inaintea termenului de judecata, aceste obligatii revin presedintelui instantei, care procedeaza si la incunostintarea petitionarului despre termenul de judecare a cererii.
Cand cererea este facuta de catre o alta persoana decat inculpatul, din cele aratate in art. 160 alin. 1, organul competent sa o rezolve intreaba pe inculpat daca isi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.
Art. 160 8 . - Procurorul sau instanta examineaza de urgenta cererea, verificand daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea acesteia. In cazul cererii de liberare pe cautiune, daca procurorul sau instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, stabileste cuantumul cautiunii si incunostinteaza despre aceasta persoana care a facut cererea. Dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, procurorul solutioneaza cererea, iar instanta fixeaza termenul pentru judecare.
*) Solutionarea cererii se face de catre procuror, dupa ascultarea inculpatului asistat de aparator, iar de catre instanta, dupa ascultarea inculpatului si a concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului.
In cazul in care constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata, procurorul sau instanta admite cererea si dispune punerea in libertate provizorie a inculpatului.
Solutionarea cererii se face de catre procuror, prin ordonanta, iar de catre instanta prin incheiere.
*) Incheierea instantei este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.
*) Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera necesar.
Prin ordonanta procurorului sau incheierea instantei, in cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc si obligatiile ce urmeaza a fi respectate de inculpat.
Copie de pe ordonanta sau de pe dispozitivul incheierii, ori un extras al acesteia, se trimite administratiei locului de detinere, precum si organului de politie in a carui raza teritoriala locuieste inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza.
Administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru punerea de indata in libertate a inculpatului.
*) Alin. 3 si 6 ale art. 160 8 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 45/1993, iar alin. 7 a fost introdus prin aceeasi lege.
Art. 160 9 . - In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand cererea este neintemeiata sau cand aceasta a fost facuta de catre o alta persoana si nu a fost insusita de inculpat, procurorul sau instanta respinge cererea.
Impotriva ordonantei procurorului se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Incheierea instantei prin care se solutioneaza plangerea, precum si incheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sunt supuse recursului.*)
Dispozitiile art. 160 8 se aplica in mod corespunzator.
__________
*) Alin. 2 al art. 160 9 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 45/1993.
Art. 160 10 . - Liberarea provizorie poate fi revocata daca:
a) se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea inculpatului;
b) **) inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce-i revin potrivit art. 160‚ alin. 3 si art. 160 2 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.
Revocarea liberarii provizorii se dispune de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin incheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune si in lipsa inculpatului, cand acesta, fara motive temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.
In caz de revocare a liberarii provizorii, procurorul sau instanta dispune arestarea preventiva a inculpatului si emite un nou mandat de arestare.
Dispozitiile art. 160 9 alin. 2 si 3 sunt aplicabile.
__________
**) Lit. b) de la alin. 1 al art. 160 10 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996.
ALTE MASURI PROCESUALE
Sectiunea I
Luarea masurilor de ocrotire si de siguranta
Art. 161. - Cand masura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata fata de un invinuit sau inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit curatela, ori o persoana care datorita varstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie sa fie instiintata autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire. Obligatia de incunostintare revine organului judiciar care a luat masura retinerii ori a arestarii preventive.
Art. 162. - In tot cursul procesului penal, daca procurorul sau instanta de judecata constata ca invinuitul ori inculpatul se afla in vreuna din situatiile aratate in art. 113 sau 114 din Codul penal, dispune luarea in mod provizoriu a masurii de siguranta corespunzatoare.
Procurorul sau instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii provizorii si totodata sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.
Masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea acesteia de catre instanta de judecata.
Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.
In cazul in care s-a dispus internarea medicala, se vor lua si masurile prevazute in art. 161.
Hotararea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.
Sectiunea II
Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii
Art. 163. - Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile si imobile, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.*)
Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei.
Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.*)
Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, precum si cele exceptate de lege.*)
*) Alin. 1 si 3 ale art. 163 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 7/1973, iar alin. 4 prin Legea nr. 141/1996.
Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua la cererea partii civile sau din oficiu.
Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:
a) *) in cazul in care prin infractiune s-a adus o paguba avutului uneia din unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, fara deosebire, daca este sau nu parte civila constituita;
b) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
*) Lit. a) de la alin. 6 al art. 163 este reprodusa astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 141/1996, iar lit. c) a fost abrogata prin art. III din aceeasi lege.
Art. 164. - Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre organul de urmarire penala care a luat masura.
Incheierea instantei judecatoresti prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc.
Masurile asiguratorii dispuse de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale unitatii pagubite, in cazul in care aceasta este una din cele la care se refera art. 145 din Codul penal.*)
In cazurile in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca masura asiguratorie luata sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul parchetului.
Alin. 5 al art. 164 a fost abrogat.
**) Alin. 3 al art. 164 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996, iar alin. 5 a fost abrogat prin Legea nr. 45/1993.
Art. 165. - Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge in caz de necesitate si la experti.
Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate in mod obligatoriu.
Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activitatii, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de indata.*)
Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenta.
Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
Obiectele prevazute in alin 4 si 5 se predau in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre procuror, dupa terminarea urmaririi penale.
Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului. Mijloacele de plata straine pot fi valorificate de indata de institutia bancara competenta, in cazul cand aceasta ar gasi necesar.
Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 si 7, precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. 2 se consemneaza, dupa caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. Daca exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putandu-se numi un custode.
*) Alin. 3 al art. 165 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 141/1996.
Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecara
Art. 166. - Organul care aplica sechestrul incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. In procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmarire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile partilor sau ale altor persoane interesate.
Un exemplar de pe procesul-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste, sau unui vecin. In cazul cand parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.
Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Art. 167. - Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, ori de catre cel pagubit, sunt poprite in mainile acestora si in limitele prevazute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, dupa caz, la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de 5 zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate aceluiasi organ in 24 de ore de la consemnare.
Art. 168. - In contra masurii asiguratorii luate si modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange organului de cercetare penala care a dispus luarea masurii ori procurorului care supravegheaza cercetarea penala, pana la sesizarea instantei de judecata, dupa care plangerea se adreseaza acelei instante.
Hotararea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.
Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plangere impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile.
Art. 169. - Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit sau inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea acestui drept si restituirea.
Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Art. 170. - Organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.