"Dintre cele sapte minuni ale lumii, sase nu mai exista astazi. Ele au fost distruse nu numai de catastrofe naturale, ci si de nebunia oamenilor; dar inainte de orice, au pierit datorita acelui factor necrutator care este Timpul, forma fundamentala de existenta si de descompunere a materiei" - J. J. Turner (in The Environment, 1971)

Numarul 7 a jucat in istorie si in mitologie un rol insemnat - cateva popoare ale Orientului antic ii atribuiau chiar o forta mistica; aceasta credinta a fost preluata, ca multe alte traditii, de vechii greci, in istoria carora vom gasi printre altele expeditia "Celor sapte impotriva Terrei", pe "Cei sapte intelepti", de asemenea "Cele sapte minuni ale lumii antice". Aceasta din urma nu era o creatie exclusiv greaca - Piramida cea mare, de exemplu, a fost proiectata si construita de egipteni (care i-au precedat pe greci in cateva sectoare importante, cum este cel al gandirii matematice), iar gradinile suspendate din Babilon au reprezentat o imbinare exceptionala a arhitecturii si tehnicii irigatiilor practicate in Mesopotamia. Este limpede, prin urmare, ca nu poate fi vorba de "minuni" in sensul mitic al terminologiei - asadar de realizari fantastice, eventual atribuite unor forte supranaturale; erau lucrari de arhitectura si arta, iesite din comun prin caracterul lor monumental-impunator si realizarea la un inalt nivel artistic, reprezentand geniul demiurgic al lumii antice. Spunem si astazi despre un monument impresionant, demn de admirat, "este a opta minune a lumii". Primul care a descris in ansamblu monumentele a fost Filon din Bizant (sf. sec. III i.e.n.), dar textul sau nu s-a pastrat decat intr-o traducere latineasca tarzie; Herodot, inainte de Filon, iar dupa Filon, alti autori antici de prestigiu - printre care Diodor, Strabon, Vitruviu, Pausanias - au dscris diferite monumente ca "minuni ale lumii antice", totdeauna in numar de sapte. De-a lungul veacurilor, unele au fost inlocuite - de pilda: zidurile Babilonului, prin Farul din Alexandria. Selectia s-a definitivat foarte tarziu (la inc. sec. XIX) fixandu-se asupra urmatoarelor sapte: Piramida lui Cheops (Kufu) de la Giseh, Gradinile suspendate ale Semiramidei din Babilon, Templul Dianei (Artemisei) din Efes, Mormantul lui Mausol din Halicarmas, Statuia lui Zeus din Olimpia, Farul din Alexandria si Colosul din Rhodos. Dintre aceste 7 monumente celebre ale antichitatii Piramida lui Cheops (Piramida cea mare) intruneste trei insusiri menite sa trezeasca in mod deosebit interesul: este cel mai vechi, este singurul care a supravietuit pana astazi si de la el se leaga o seama de chestiuni controversate care, de-a lungul vremii, si mai ales in ultimii 150 de ani, au dat nastere unor speculatii hazardate si unor dispute stiintifice adesea inversunate.

Nici cu celelalte sase monumente lucrurile nu sunt pe deplin lamurite - mai intai fiindca nu putem delimita totdeauna precis elementele mitice de cele istorice, apoi deoarece nu putem stabili decat cu oarecare probabilitate tehnicile folosite in constructie, in sfarsit, datorita faptului ca in unele cazuri suntem nevoiti a ne rezuma la presupuneri chiar si in ceea ce priveste infatisarea acestor monumente, deoarece sursele literare si iconografice (efigii pe monezi si altele) sunt fie sarace, fie contradictorii.

 

[ FARUL DIN ALEXANDRIA ] [ PIRAMIDA LUI KEOPS DE LA GIZEH ] [ COLOSUL DIN RODOS ] [ MAUSOLEUL DIN HALICARNAS ] [ GRADINILE SUSPENDATE DIN BABILON ] [ STATUIA LUI ZEUS DIN OLIMPIA ] [ TEMPLUL DIANEI DIN EFES ]